Interviu cu Principesa Sofia: 'România are unele dintre cele mai remarcabile zone rurale și moșteniri culturale din Europa'

De curând, Alteța Sa Regală Principesa Sofia a acordat un interviu, în Statele Unite ale Americii, doamnei Marlene Koenig pentru blogul Royal Book News. Traducerea în limba română a interviului poate fi citită mai jos.

Un interviu cu ASR Principesa Sofia a României

ASR Principesa Sofia a României este autorul și fotograful unei noi cărți, “Mânăstirea Română/ The Romanian Monastery ”, care a fost publicată recent de Editura Corint, o editură cu sediul în România. Cartea a apărut în limba engleză și în limba română, conform romaniaregala.ro.

Principesa Sofia a acceptat să acorde un interviu despre carte și despre activitatea sa în calitate de fotograf. Principesa este a patra dintre cele cinci fiice ale Regelui Mihai și Reginei Ana ai României.

Principesa Sofia a locuit pentru ceva timp în Statele Unite, unde a studiat în Carolina de Nord și Washington D.C. Acum locuiește în România unde este implicată în mai multe organizații și desfășoară angajamente în numele Coroanei Române.

Care a fost sursa de inspirație pentru această carte?

Îmi doream să călătoresc prin țară cu aparatul meu de fotografiat. România are unele dintre cele mai remarcabile zone rurale și moșteniri culturale din Europa. De la magia Carpaților la dealurile din Maramureș, cu locuințele lor caracteristice, la splendorile nealterate ale Deltei Dunării și la o sălbăticie care trebuie păstrată și prețuită, toate acestea oferă un spectacol magnific și un mod de viață care a rămas neschimbat de secole.

În 2017 am creat proiectul “România, o sărbătoare”. Este un proiect umbrelă care prezintă subiecte prin intermediul unor cărți și expoziții care să le permită oamenilor să descopere România din perspectiva unică a unui membru al Familiei Regale a României.

Am vizitat și am stat în câteva dintre mănăstirile României în timpul călătoriilor mele prin țară, în anii 1990. Unele dintre aceste locuri remarcabile datează din Evul Mediu. Mai multe sunt recunoscute ca situri ale patrimoniului mondial UNESCO. Cu toate acestea, în ciuda faptului că sunt comori internaționale, la poalele dealurilor, în faldurile munților sau pe vârful lor, viața locuitorilor acestor comori spirituale și culturale a rămas ascunsă publicului.

Nu am avut nicio îndoială că primul subiect al acestui proiect trebuia să fie mănăstirile din România. Prin intermediul acestei cărți intitulate “Mânăstirea română. Sărbătorind comunitățile spirituale ale României” aduc în prim plan o latură rar întâlnită a mănăstirii românești, cea a unei experiențe umane într-un cadru spiritual.

Ați fost nevoită să vă adresați diferitelor mănăstiri și să primiți permisiunea de a le fotografia?

În ciuda faptului că am vizitat zeci de mănăstiri, a fost nevoie de timp pentru a le găsi pe cele pe care am dorit să le evidențiez în fotografiile mele, pentru caracteristicile lor specifice și pentru locația lor. Am ajuns să mă concentrez asupra a patru dintre ele, în diferite părți ale țării.

După ce am făcut selecția preliminară, am contactat Biserica Ortodoxă Română pentru a cere sfatul și permisiunea de a realiza fotografiile.

Lăsând la o parte pandemia de Covid-19, cât timp v-a luat să realizați fotografiile din carte?

Fotografiile au fost finalizate cu mult timp înainte de pandemie. Rigurozitatea în organizare mi-a permis să mă deplasez de la o mănăstire la alta cu eficiență. Am stat în fiecare dintre ele în medie aproximativ o săptămână, ceea ce mi-a oferit timpul necesar pentru a acoperi materialul de care aveam nevoie din zori până la căderea nopții. Am reușit să mă cufund complet în viața acestor locuri sacre și să am ocazia de a intervieva membrii fiecărei mănăstiri. Am fost la fața locului timp de aproximativ o lună și jumătate.

Ne puteți vorbi despre procesul de pregătire a unei ședințe foto a mănăstirilor și a locuitorilor lor?

În fiecare mănăstire, îi las pe locuitori să mă conducă și să stabilească ritmul în funcție de programul lor și de cel al mănăstirilor.

Măicuțele și călugării pe care i-am întâlnit au fost foarte deschiși, amabili și generoși. Am purtat conversații lungi cu unii dintre ei despre viața și activitățile lor. Mi-au arătat împrejurimile, cu entuziasm și grație, explicându-mi cum funcționează lucrurile la fiecare pas. I-am ascultat și i-am urmărit cu aparatul meu de fotografiat. Nimic nu a fost pus în scenă, totul a fost fotografiat la fața locului. Am vrut ca imaginile să transpună realitatea activităților lor.

M-au dus în spatele scenei, astfel încât să pot înțelege cu adevărat viața monahală dincolo de rugăciune, ceea ce mi-a permis să experimentez aspecte ale vieții lor spirituale cu o deschidere totală. Am putut să-i fotografiez gătind, făcând curățenie, îngrijindu-și grădinile de legume, îngrijindu-și animalele, lucrând în atelierele de restaurare și de meșteșuguri, precum și în alte locuri fascinante care nu sunt văzute de public. În fiecare seară, treceam în revistă toate fotografiile și materialele pe care le adunasem în timpul zilei pentru a putea începe din nou în dimineața următoare. Acest lucru mi-a permis să fac fotografii suplimentare ale unui anumit aspect, dacă era necesar, și să aprofundez unele dintre informațiile deja oferite.

Cum a apărut această carte?

Am făcut câteva cercetări despre diferite edituri și am studiat cărți de artă fotografică. Lucrul la carte a început la câteva luni după fotografierea la fața locului. Am stabilit data de lansare a cărții cu editorul pentru primăvara următoare, iar apoi a venit pandemia Covid-19. Publicarea volumului a fost amânată, iar organizarea expozițiilor complementare a fost complet oprită.

În cele din urmă, volumul a fost publicat la sfârșitul lunii octombrie 2021, la 17 luni după data inițială de lansare, și online, din cauza problemelor continue cu Covid-19.

Ce aparate de fotografiat folosiți – și ce obiective ați folosit pentru această carte?

Aparatele mele foto sunt Canon. Pentru această carte, am folosit un 7D și un 7D Mark II și am folosit un 50 mm, un 15-85 mm, un 70-300 mm și un 10-18 mm.

Câte fotografii ați făcut și câte au fost folosite?

Am făcut aproximativ 2000 de fotografii în total. Vremea nu a fost întotdeauna foarte bună, așa că unele imagini nu au fost potrivite. Aceasta este o parte normală a muncii deoarece încerc să obțin cea mai bună imagine.

Numărul de imagini pentru carte a fost limitat la aproximativ 150. Albumele de artă fotografică, în special cele color, sunt costisitoare pentru producție. Acest lucru nu a fost o problemă pentru mine, dar reducerea și selectarea fotografiilor potrivite a fost o provocare!

În altă ordine de idei, vorbiți-mi despre expoziția din Polonia?

În ultimii 150 de ani, membrii familiei mele, în special femeile, au adus o contribuție reală la artă, nu doar ca patroni, ci și ca artiști.

Prin munca mea fotografică, contribui la angajamentul continuu al familiei mele de a celebra țara noastră și de a sensibiliza întreaga lume cu privire la patrimoniul, cultura și frumusețea naturală neprețuite ale acesteia.

Polonia și România au legături istorice puternice. Toate generațiile Familiei Regale a României au contribuit la aprofundarea relațiilor cu Polonia, în special Regele Ferdinand și Regina Maria, Regele Carol al II-lea și Regele Mihai I, tatăl meu.

Expoziția mea din Polonia, intitulată „Travels Through Romania”, a fost încă o legătură între cele două țări. Aceasta a avut loc în Castelul Książ, situat în apropierea orașului Walbrzych din Silezia Inferioară, în sud-vestul Poloniei.

Prima mea vizită la Castelul Książ a avut loc în vara anului 2019, anul care a marcat cea de-a o sută aniversare a stabilirii relațiilor diplomatice între cele două țări. În această primă vizită mi s-a oferit ocazia de a avea o expoziție acolo. Acest lucru a fost cu atât mai semnificativ pentru mine cu cât străbunica mea, Regina Maria, a fost oaspetele principilor de Pless, fiind prietenă cu Principesa Daisy. Expoziția era pregătită să aibă loc în septembrie 2020.

La fel ca și cartea despre mănăstire, această expoziție a fost amânată din cauza pandemiei. Cu toate acestea, a fost o bucurie să îmi promovez țara acolo prin intermediul lucrărilor mele pentru lunile septembrie și octombrie 2021, la un an după ce era programată să apară.

Expoziția a prezentat trei unghiuri diferite ale României. Primul a prezentat frumusețea peisajelor și a vieții rurale prin intermediul anotimpurilor. Al doilea a prezentat diverse fotografii realizate la fața locului în mănăstiri. Ultimul grup de fotografii a constat într-o colecție de portrete alb-negru, înfățișând unii dintre oamenii memorabili pe care i-am întâlnit în timpul călătoriilor mele în țară.

Preferați să fotografiați peisaje sau oameni?

Fotografiez peisaje de când am început să mă ocup serios de fotografie și, la fel ca mulți dintre fotografii de peisaj, m-am obișnuit să lucrez singură.

În 2018, am făcut pasul spre un alt subiect fotografic atunci când am primit “Premiul de Excelență în Arta Fotografică 2018” din partea “Kotinos International Awards” în colaborare cu Organizația Internațională Filantropia, membră a Națiunilor Unite și “Grupo Saned”. Nu mi-am dat seama la momentul respectiv, dar primirea acestui premiu a fost un punct de cotitură în cariera mea.

La fel ca orice artist, deveneam încet-încet conștientă că ajunsesem la un punct în munca mea în care trebuia să ies din zona mea de confort pentru a crește și a avansa ca fotograf.

Când am decis să abordez tema mănăstirii, știam că mă voi confrunta cu provocarea de a lucra alături de alți oameni. A fost dificil la început, dar, după un timp, m-am obișnuit să mă descurc și să lucrez la modul în care am vrut să prezint o anumită scenă, cum ar fi călugărițele rugându-se într-o biserică întunecată, ceea ce în sine a prezentat un set complet nou de provocări sau să le privesc lucrând la cuptoare într-o brutărie aburindă și fierbinte.

Cum ați devenit interesată de fotografie și când ați făcut rost de primul aparat foto?

Copil fiind, îl vedeam mereu pe tatăl meu cu un aparat de fotografiat. Obișnuia să ne arate diapozitivele sale în timpul serilor în familie. Așteptam cu mare nerăbdare acele momente și ele au rămas amintiri dragi din copilăria mea.

Eu și surorile mele am avut întotdeauna un aparat foto. Când eram tânără, îmi doream să fac fotografii la fel de frumoase ca cele ale tatălui meu, așa că am început să practic fotografia.

În timpul studiilor, am urmat cursuri de fotografie la Universitatea din Carolina de Nord din Asheville. Apoi am urmat cursurile Colegiului Corcoran de Artă și Design din Washington DC, unde am studiat design grafic, după care mi-am propus să urmez un master în fotografie.

Cu toate acestea, evenimentele din 1989 din România mi-au schimbat cursul vieții. Mi-am întrerupt studiile și m-am întors în casa familiei din Elveția pentru a lucra alături de tatăl meu și pentru a face tot ceea ce puteam astfel încât să contribui la reînnoirea spirituală și socială a țării mele prin intermediul Fundației Regale Margareta a României, al cărei vicepreședinte am fost timp de mai mulți ani.

Filmați în format raw sau jpeg?

Cariera mea de fotograf a început abia în 2007. Am fost norocosă că am avut un mentor. Acesta era un fotograf de război experimentat care m-a sprijinit și m-a încurajat enorm și de la care am învățat foarte multe în primele zile despre arta de a face fotografii digitale și despre cum să le editez. Acela a fost momentul în care am încetat să fotografiez în JPEG și am început să fotografiez în RAW și nu m-am mai uitat înapoi.

El m-a învățat că nu este nevoie de cel mai nou și mai scump echipament pentru a face fotografii decente. Unii oameni m-au felicitat pentru munca mea, spunând-mi lucruri precum “Wow, trebuie să ai un aparat foto bun!”. Aveau intenții bune și acum le sunt recunoscătoare, dar este ca și cum i-ai spune unui bucătar că are o oală bună sau unei coafeze că are o pereche bună de foarfeci.

Aveți în plan o altă carte de fotografii sau un alt proiect?

“România, o sărbătoare” se află încă la început. Expoziția “Călătorii prin România” a fost expusă timp de două luni în Polonia și a fost văzută de sute de oameni. Acum, această primă carte este în sfârșit tipărită. Proiectul va crește și va evolua cu timpul.

Fac deja cercetări pentru următorul subiect. Sper că voi putea începe să fotografiez în primăvara anului 2022, însă, din păcate, trebuie să vedem care va fi evoluția pandemiei. În orice caz, ar putea dura cu ușurință un an sau aproape un an pentru a finaliza fotografiile, indiferent de momentul în care încep sesiunile foto.

Urmează alte expoziții?

Expozițiile sunt întodeauna în mintea mea. Sper ca, la un moment dat, să pot relua discuțiile pentru expoziția complementară cărții care tocmai a apărut. Aceasta ar presupune o expoziție itinerantă în marile orașe din România, precum și în diverse capitale europene, dar, din nou, în situația actuală, trebuie să vedem dacă putem transforma acest plan în realitate.

Cartea poate fi comandată și internațional?

Aici este linkul pentru a comanda cartea în Uniunea Europeană:

Mânăstirea Română/ The Romanian Monastery

Pentru cei care locuiesc în afara Uniunii Europene, cum ar fi Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și oriunde altundeva, vă rugăm să trimiteți un e-mail doamnei Gabriela Mitrovici de la Editura Corint:

gabriela.mitrovici@edituracorint.ro

Cartea este un cadou de Crăciun minunat pentru oricine dorește să descopere aspecte mai puțin cunoscute ale țării mele și să găsească puțină alinare în aceste lăcașuri spirituale din paginile cărții.

Dacă doriți să aflați mai multe despre Pricipesa Sofia și despre munca ei, vă rugăm să vizitați site-ul Sophie de Roumanie Photographie, unde veți găsi mai multe din fotografiile Alteței Sale Regale.

(Fluierul)