Un veritabil masacru al păsărilor cântătoare și al multor alte specii de animale, dintre care unele protejate, este pe punctul de a deveni legal, odată cu modificarea Legii Vânătorii.

Vânătorii nu cunosc bine speciile pe care le vânează (deputații și senatorii care fac legile, cu atât mai puțin).

Mai mult, nu le pasă de Constituție și nici de legislația UE.

Vor să facă în așa fel încât să fie bine dacă:

vreun om cu vreo pușcă vede ceva bun de împușcat pe terenul tău și îl execută fără să te întrebe dacă are voie să-ți calce proprietatea;

vânătorii împușcă animale în timpul perioadei de împerechere sau de creștere a puilor, pentru 18 specii de păsări;

numărul de exemplare care pot fi vânate într-un anumit loc este stabilit prin Ordin de ministru, în concordanță cu buna sau proasta lui dispoziție din acea zi.

Vor să dea liber vânătorilor străini la prăpăd și băi de sânge de păsări cântătoare.

Știm că mai ales italienilor le place în mod deosebit să mânânce ciocârlii și alte păsări minunate vânate în România și considerate „meniu de lux” în Italia.

Exemple ale BRACONAJUL FĂCUT DE VÂNĂTORII STRĂINI ÎN ROMÂNIA PÂNĂ ACUM:

2001: politia italiana a capturat nu mai putin de 12 tone de pasari cantatoare

2009: in Balta Mare a Brailei, un braconier italian a fost prins cu peste 2.000 de ciocarlani

2010: in Braila, 15 braconieri italieni au fost prinsi cu mii de ciocarlii, ciocarlani si prepelite

2011: vamesii unguri au interceptat un transport de 11.000 de ciocarlii vanate in Romania!

2013: un italian a fost prins in Ialomita cu 5.400 de ciocarlii braconate

În actuala formulă modificată, Legea Vânătorii calcă în picioare totul: dreptul la proprietate, dreptul la un mediu sănătos, contravine legislației europene privind conservarea păsărilor sălbatice şi dreptul la respectul bunurilor.

Mai mult ea este o Lege Impotriva Oieritului

Cu toate acestea, Senatul României, la 21 aprilie 2015, respinge cererea de reexaminare şi pastrează forma criminală a actului normativ.

Legea a ajuns sa fie aprobata.

Vezi aici un exemplu de "Servicii" de vanatoare oferite vanatorilor straini.

Activitatea într-o societate este reglementată prin legi (de tot felul), ceea ce înseamnă că funcţionarea corectă cade în sarcina acestor legi care în primul rând trebuie să dovedească o calitate morală, implicit trebuie să servească viaţa.

Se înţelege de la sine că cei care propun şi votează legi ar trebui să fie exemple de calitate morală. Cum se probează buna calitate a celor care propun şi votează legi? Există oare vreo procedură de evaluare psihologică pentru a determina profilul unui asemenea individ? Dacă are înclinaţii deviante de la ceea ce s-ar chema “o activitate în slujba cetăţeanului şi a vieţii”, este oare apt pentru a propune şi vota legi?

Dacă simpatizează cu activităţile vânătoreşti de exemplu, se poate trage concluzia că are un caracter violent şi, prin urmare, nu poate ocupa nicio funcţie de decizie în administrarea unei societăţi? Care ar fi părerea unui psiholog cu privire la acest subiect?

Privim la pozele cu animalele ucise şi încercăm să pătrundem dincolo de forme şi culori, să înţelegem ce sentiment poate mâna un vânător către asemenea acţiuni. Nu vorbim aici de o acţiune de vânătoare pentru asigurarea hranei sau pentru supravieţuire. Vorbim de vânătoarea in “regim industrial”!

În prima imagine din seria “Ororile vânătorii” mimica şi gesturile sunt macabre: individul încearcă un zâmbet cald (se poate spune) ca într-o fotografie de grup cu prietenii, mâinile sprijinite gingaş şi protector pe spatele celor doi urşi, doar că... ei nu mai au suflare. Horror!

Se observă în alte imagini cu câtă grijă sunt aşezate trupurile ucise şi ornate frumos cu crenguţe de brad, cum tigvele de animale ucise cu mult timp în urmă decorează fastuos o cabană, amintindu-ne de aşezările tribale decorate cu cranii umane.

Nişte câini hăituiesc un animal în agonie sub privirile molcome ale unor vânători, în timp ce un hăitaş muşcă relaxat dintr-o ţigară. Este o imagine perfectă a banalităţii crimei, a cotidianului măcelului: la o asemnea confruntare, cu animale rănite, hăituite de câini, corpul hăitaşului nu mai produce adrenalină. S-a obişnuit. Aşa cum se obişnuiseră paznicii lagărelor de concentrare cu holocaustul, gropile comune şi fumul crematoriilor.

Cadavrul unui cerb este târât şi pus pe o buturugă, pentru a putea oferi camerei foto o vizualizare mai bună a ispravei şi a desăvârşi portretul unui vânător – învingător.

Şi toate astea pentru ca unii să-şi răcoreasca şi să-şi exerseze instinctele sub-umane, în timp ce alţii oferă servicii pentru a “face şi ei un Euro”. Oare se va putea obţine vreodată o lege care să interzică vânătoarea? O lege care să oprească măcelul?

Iata cine ucide animalele "Hotul "vanator si braconier" striga Prindeti Hotul"...Crimele astea odioase impotriva animalelor salbatice nu o sa le faca niciodata cainii ciobanesti, ciobanii si oile.

NOTA: pozele sunt si din alte tari dar asta nu inseamna ca decimarea animalelor facuta la noi nu e aceeasi

Preluare: Vaneaza.ro

(Fluierul)