INTERVIU - Adriana Săftoiu analizează discursul lui Călin Georgescu: Este extrem de studiat. Vorbește doar în medii controlate

R. Cum vedeți discursul lui Călin Georgescu și cum a fermecat peste 2 milioane de oameni?

Adriana Săftoiu: În primul rând, trebuie să remarc un lucru, că discursul lui este extrem de studiat, de controlat, adică cadența lui e făcută așa încât cuvintele astea să le poți auzi, să le poți percepe. El nu se grăbește atunci când vorbește, face pauze între cuvinte, accentuează anumite cuvinte. Este limpede că, din punct de vedere al modului în care își susține discursul, e foarte atent și foarte studiat.

Adică știe lucrurile acestea. Ritmul e în așa fel încât să auzi cuvintele, să ajungă la tine, accentuează cuvintele, le pronunță cât se poate de clar. Deci, din punctul ăsta de vedere, da, percepi mult mai bine cuvintele astea de care vorbeai și tu, cuvinte care se așează într-un registru mistico-religios, nu oricum, sunt multe, abundă.

Din punctul ăsta de vedere, adică al conținutului sunt foarte multe clișee, foarte multe lozinci acolo. Și apoi trebuie să recunosc că mizează destul de mult pe lipsa de atenție, și chiar îmi pare rău că trebuie să o spun, dar chiar și de incultură, pe o emoție religioasă foarte bine speculată, pe un naționalism foarte bine speculat, exact pe această nemulțumire pe care o au oamenii față de sistem. Uite, de exemplu, când spun că mizează și pe lipsa de cultură și de atenție, când a spus, de exemplu, a devenit celebrul că Lucian Blaga, Mihai Eminescu sunt interzisi în România, ceea ce este cu totul și cu totul fals.

Apoi, paradoxuri, contradicții, cezariana cu firul divin și că dacă ești născut prin cezariană, ești inferior celorlalți, ca după aceea chiar el să declare că băieții lui sunt născuți prin cezariană. Dar ce mai face cu firul divin în cazul ăsta?

R. Vreau să vă întreb încă o chestiune. Mie îmi pare cumva, Călin Georgescu a profitat și de faptul că, așa zis și liderii ai sistemului, pentru că pe ei îi putem cataloga, de exemplu, fiind la guvernare, Macel Ciolacu și Nicolae Ciucă, poate au ei multe alte calități, dar nu sunt niște politicieni cu un discurs extraordinar de bun, în special domnul Ciucă.

Adriana Săftoiu: Hai să ne uităm puțin cu atenție. Tot contextul în care el apare este unul perfect controlat. El, practic, își face înregistrările, are acest discurs așezat într-o zonă mistico-religioasă, ezoterică, în timp ce oamenii despre care vorbești tu, de cele mai multe ori, ei sunt puși în fața unor microfoane, unde îi se pun niște întrebări.

Deci nu prea pot ei, în cea mai mare parte a timpului în care apar, să ne țină nouă discursurile pe care ar vrea ei să le țină. Sigur, sunt de acord cu tine că niciunul nu are un talent oratoric natural sau educat. Dar altfel, în spațiul public, ei sunt puși mereu în fața unor zeci de microfoane și ziariștii vin cu întrebări, deci nu controlează ei mediul, în timp ce domnul acesta controlează tot, controlează atmosfera în care își ține discursurile.

Un lucru pe care îl vreau să-l remarc, tonul lui este relativ liniar, el niciodată nu are stridențe în ton, ceea ce trebuie să recunosc, că politicienii noștri, după două-trei întrebări enervante, încep să devină ușor isterici, alții sunt naturali isterici în tonalitatea. Dar el e relativ liniar, grav, de unde a ieșit sentimentul că e profund, și cum îți spuneam, el a studiat partea asta de oratorie, a învățat clar despre pauzele între cuvinte, despre modul în care subliniezi cuvintele, intonația să fie într-o anumit fel, cadența aproape hipnotică. D

Asta mi-amintește de boleroul lui Ravel, care are câteva note, nu mai știu, 8 sau 12, și care se repetă în ritmuri diferite.

Deci atunci când a avut boleroul, primul, primă audiție, primul, cum să-i spuneam, primă audiție într-o sală, a rămas în legenda de atunci, că o femeie s-a ridicat în picioare după vreo câteva minute și a zis, opriți muzica, simt că nebunesc. Știi? E un ritm din ăsta, sacadat, știi? Și asta face și el, de aceea îl găsești întotdeauna în spații perfect controlate, da? Ce e în spatele lui, ce vrea să ne spună, cum vrea să ne spună.

R. Și funcțiile lui de până acum au fost perfect controlate, el nu a fost niciodată în prim plan.

Adriana Săftoiu: A fost în plan secund, pe de altă parte, el era numele, aproape că la un moment dat își întrebai dacă omul ăsta există sau nu, pentru că totuși, de cel puțin două decenii, de fiecare dată când erau alegeri sau când se schimba cât un prim-ministru... Apărea și numele lui. Îți și venea să spui: oare cineva râde de omul ăsta, o face intenționat? Dar uite, a fost consecvent cu dorința lui.

R. Am mai observat o chestiune și aș vrea să vă întreb. Am ascultat recent câteva discursuri ale lui Ion Iliescu. Dacă închizi ochii puțin și îl asculti în paralel pe Călin Georgescu, exact la fel pare discursul. Și de multe ori și ca și conținut, dar și ca mod de exprimare.

Adriana Săftoiu: Aici nu prea găsesc neapărat o paralelă, pentru că Ion Iliescu chiar avea un limbaj de lemn.

Nu avea cum să se descotorosească de cuvintele în care practic s-a format și a crescut. În timp ce la Călin Georgescu nu vorbim despre un limbaj de lemn. E diferit, e mai degrabă de inspirație, exact cum se spune, legionară.

Omul ăsta te ține. Dacă începi să-l asculti, stai și asculti. Bine, nu e în registrul meu, dar totuși are enorm de mulți adepți, în condiții în care conținutul lui este atâtea ori halucinant, alteori prost-informat.

Dezinformează și, cum spuneam, mizează mult pe neatenție, pe incultură, pe emoția asta pe care o speculează foarte bine. De aceea eu nu l-aș pune lângă Ion Iliescu.

R. La Călin Georgescu pare un discurs foarte atent studiat.

Adriana Săftoiu: Din punct de vedere al cadenței, al frazării, este clar, limpede că a luat și a studiat cursuri de oratorie, poate și ceva psihologie, e posibil. Eu mă refer la cadențe, nu mă refer la conținut.

Deci e cadența lui ,modul în care, repet, folosește tehnici de oratorie foarte bine studiate și le folosește bine.

R. Pare un posibil studiu de caz discursul lui Călin Georgescu.

Adriana Săftoiu: Nu neapărat. Eu spun că folosește bine tehnicile de oratorie, dar problema gravă este conținutul. Să știi să faci pauze între cuvinte este extraordinar de important. Și el face lucrul ăsta. Să pui pauze, să pui accentul potrivit pe cuvântul care contează în frază, de aceea oamenii percep mai ușor aceste cuvinte de la el.

Folosește un ton aproape linear, un timbru ușor, grav, lucrurile despre care el vorbește au putut că el este profund. Când vine vorba de conținut, acolo eu personal nu înțeleg de ce oamenii se lasă captați de frazele alea întortochiato-sofisticato-mistico-religioase, repet, cu foarte multe inexactități, dezinformări, formulări foarte strani.

Să nu cumva să creadă că eu spun ce discurs bun are Georgescu. Doar remarcam tehnica, însă conținutul e ceva...

Totul este foarte studiat la el. Totul este foarte studiat, înțelegi? Dar conținutul pe mine ăsta uimește totuși cum de oamenii, cum reușesc să convingă mari mare de oameni, pentru că domnul Georgescu nu e singurul.

Mi se pare că oamenii ăștia care nu sunt atenți la conținutul discursului trebuie să aibă un mare deficit de gândire critică. Un mare deficit! Pentru că dacă ai măcar o gândire critică medie, n-ai cum să te lași captat de tot felul de formulări teribile.

(Fluierul)