_ Echipa dezvoltă un nou tip de anticoagulant a cărui acțiune poate fi oprită rapid

Tratamentele anticoagulante sunt cruciale pentru gestionarea multor afecțiuni, precum bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și tromboza venoasă. Opțiunile actuale, totuși, prezintă un risc inerent de sângerare gravă din cauza traumei sau a evenimentelor neprevăzute. O echipă de la Universitatea din Geneva (UNIGE) și de la Universitatea din Sydney a dezvoltat un nou anticoagulant, conceput să aibă o activitate reversibilă la cerere, cu un „antidot” cu acțiune rapidă.

Această abordare ar putea revoluționează utilizarea anticoagulantelor în chirurgie sau alte aplicații. Mecanismul de activare și dezactivare a principiului activ ar putea fi utilizat și în imunoterapie. Aceste rezultate sunt publicate în Nature Biotechnology.

Terapiile anticoagulante sunt esențiale pentru gestionarea multor afecțiuni, cum ar fi bolile de inimă, accidentul vascular cerebral și tromboza venoasă. Cu toate acestea, opțiunile de tratament actuale, cum ar fi heparina și warfarina, au dezavantaje majore, inclusiv necesitatea monitorizării regulate a coagulării sângelui și riscul de sângerare gravă în caz de supradozaj sau traumă. Aproximativ 15% din vizitele de urgență la spital pentru efectul advers al medicamentului sunt atribuite complicațiilor cu tratamente anticoagulante (aproximativ 235.000 de cazuri/an în SUA), subliniind importanța dezvoltării unor opțiuni terapeutice noi, mai sigure și mai eficiente.

Grupul condus de Nicolas Winssinger, profesor în departamentul de chimie organică la Facultatea de Științe UNIGE, în colaborare cu Richard Payne, profesor la Universitatea din Sydney, a dezvoltat recent un nou ingredient activ anticoagulant cu un „antidot” pentru a inversa efectul său rapid și specific.

Acest nou ingredient activ constă din două molecule care vizează locuri distincte ale trombinei, o proteină a cărei acțiune este centrală pentru coagularea sângelui. După ce se leagă de trombină, aceste două molecule se combină pentru a-i inhiba activitatea, reducându-și astfel efectul coagulant. Antidotul intervine prin disocierea acestor două molecule, neutralizând astfel acțiunea ingredientului activ.

„Această descoperire depășește dezvoltarea unui nou anticoagulant și a antidotului asociat acestuia. Abordarea supramoleculară propusă este remarcabil de flexibilă și poate poate fi adaptat cu ușurință la alte ținte terapeutice. Este deosebit de promițător în domeniul imunoterapiei”, explică Winssinger, care a condus cercetarea.

Acest nou anticoagulant ar putea oferi o opțiune mai fiabilă și mai ușor de utilizat pentru proceduri chirurgicale. Heparina, folosită în mod obișnuit în acest domeniu, este un amestec de polimeri de diferite lungimi extrași din intestinul de porc. Rezultatul este o acțiune foarte variabilă, care necesită teste de coagulare în timpul intervenției chirurgicale. Noul anticoagulant sintetic dezvoltat de UNIGE ar putea ajuta la rezolvarea problemelor de puritate și disponibilitate asociate cu heparina.

Una dintre descoperirile acestei lucrări constă în utilizarea acidului nucleic peptidic (PNA) pentru a lega cele două molecule. care se leagă de trombină. Două fire de PNA se pot reuni prin legături relativ slabe, care sunt ușor de spart. Echipa de cercetare a arătat că, prin introducerea unor fire de PNA liber desemnate corect, este posibil să se disocieze cele două molecule de legare a trombinei asociate una cu cealaltă. Șuvița PNA liberă dezactivează astfel acțiunea medicamentului. Aceasta este o inovație majoră în domeniu.

Dincolo de problema anticoagulării, acest concept supramolecular de activare/dezactivare a principiului activ ar putea prezenta un interes major în domeniul imunoterapiei, în special pentru terapiile CAR-T. Deși terapiile CAR-T reprezintă progrese majore în tratamentul anumitor tipuri de cancer în ultimii ani, utilizarea lor este asociată cu un risc semnificativ de reacție excesivă a sistemului imunitar (furtună de citokine), care poate pune viața în pericol. Prin urmare, capacitatea de a dezactiva rapid un tratament cu un antidot accesibil ar putea reprezenta un progres crucial în îmbunătățirea siguranței și eficacității acestor terapii.

(Fluierul)