_ Caritatea Prințului Charles se confruntă cu o anchetă a Comisiei de caritate 3 milioane de euro în numerar de la Qatari

Comisia de caritate se gândește dacă are un rol de jucat în investigarea unuia dintre Organizațiile de caritate ale Prințului Charles, după ce a acceptat saci de bani în valoare de milioane de la un șeic din Qatar.

S-a constatat că fostul prim-ministru Qatar Sheikh Hamad Bin Jassim Bin Jaber Al Thani a donat 2,5 milioane de lire sterline Fondului de caritate al Prințului de Wales (PWCF).

Trei donații de aproape lire sterline. 900.000 o dată – în bancnote de 500 de euro – au fost îndesate în saci de transport și o borcană. 

Asemenea donații masive în numerar sunt „foarte neobișnuite”, a declarat ieri o sursă de la Ministerul Fiscal și Vamal al Majestății Sale – deși nu interzis.

Deși este legal atât predarea cât și acceptarea de milioane de numerar, în ultimii ani au apărut îngrijorări cu privire la tranzacțiile uriașe cu bani gata. 

Aceste pot fi utilizați pentru a ajuta la spălarea câștigurilor obținute rău și, eventual, a oferi beneficii enorme celor care evită impozitele.

Un susținător al lui Charles a recunoscut că, deși „optica nu este de ajutor”, „nicio regulă nu a fost încălcată” și neobișnuit de pa Este posibil ca donațiile împrumutate să fi fost acceptate pentru a „evita ofensarea” șeicului. 

Dar un purtător de cuvânt al Comisiei de caritate a declarat ieri: „Ne luăm în considerare dacă comisia are rolul de a investighează aceste chestiuni.'

Au trecut doar câteva luni de când Comisia Metropolitană de Poliție și Caritate a lansat anchete cu privire la acuzații de altă natură legate de legăturile dintre Fundația Prințului lui Charles – un organism diferit de PWCF – și miliardarul saudit. Fundația lui Mahfouz Marei Mubarak Bin Mahfouz.

Confidentul de lungă durată al Prințului Charles, Michael Fawcett, și-a dat demisia din funcția de șef al Fundației Prințului în același timp – în urma afirmațiilor că a promis că îl va ajuta pe donatorul Dr. Bin Mahfouz să obțină nu numai cetățenia britanică, ci și si o calitate de cavaler. Prințul Charles a spus că „nu știe” nicio ofertă în numerar pentru onoruri.

Cele mai recente afirmații care implică bani din Orientul Mijlociu din Sunday Times de ieri se referă la donații de 2,5 milioane de lire sterline făcute de șeicul Hamad, 62 de ani, între 2011 și 2015.

Donațiile șeicului, care a fost prim-ministru al Qatarului din 2007 până în 2013, ar fi fost acceptate personal de Prințul Charles. 

Pe s-a spus că într-o ocazie în jur de 900.000 de lire sterline au fost predate în pungi de la magazinul de lux Fortnum and Mason.

Altă dată, s-a spus că șeicul ar fi fost într-o întâlnire privată cu prințul la Clarence House, în 2015, când i-a dat 850.000 de lire sterline într-un hul.

Se spune că asistenții ar fi numărat banii atunci – bancnotele de 500 de euro sunt poreclit „Bin Ladens” datorită popularității lor în rândul teroriștilor care spăla bani, deoarece precum și baronii drogurilor – înainte de a fi plătit în contul organizației de caritate a prințului de la banca regală Coutts din centrul Londrei.

Întâlnirile cu șeicul au fost nu în circulara oficială a Curții care cataloghează angajamentele regale.

Nu există nicio sugestie cu privire la vreo faptă greșită din partea niciunui implicat – dar natura tranzacțiilor ridică multe sprâncene. 

Șeicul are o avere personală de până la 10 miliarde de lire sterline și se spune că consideră Marea Britanie a doua casă.

Dar el a trebuit să nege afirmațiile că a autorizat presupusa „tortură” a unui deținător de pașaport britanic și să insiste că nu avea cunoștință de sprijinul financiar din Qatar pentru grupul sirian Frontul Nusra, cândva afiliat cu Al Qaeda.

Un purtător de cuvânt al Clarence House a declarat ieri: „Donațiile caritabile de la șeicul Hamad Bin Jassim au fost transferate imediat unuia dintre prințul. organizații de caritate, care au efectuat guvernarea adecvată și ne-au asigurat că toate procesele corecte au fost urmate.

Președintele PWCF, Sir Ian Cheshire, a spus că șeicul este „legitim și verificat”, adăugând despre ceea ce a recunoscut că sunt donații în numerar: „Nu a existat nicio eșec în guvernare”.

The PWCF a fost înființată în 1979 și oferă granturi organizațiilor non-profit care desfășoară proiecte comunitare în întreaga lume.

Comisia de caritate sfătuiește organizațiile de caritate să ia în considerare „dacă o donație pare să aibă caracteristici suspecte” și să noteze dacă este în numerar. 

Administratorii sunt avertizați să evalueze „ce se știe” despre donator și, în special, dacă sunt contribuabili din Regatul Unit și dacă ar putea fi solicitate beneficii fiscale pentru Gift Aid.

Și comisia avertizează: „A fost ridicată vreo îngrijorare publică cu privire la donatori sau activitățile acestora?... Orice publicitate negativă despre donator ar avea un efect dăunător asupra organizației de caritate?”

Sheikh's avocații nu au comentat. Coutts a spus că are „politici solide” cu privire la plățile în numerar.

Există doar un cuvânt pentru judecata Prințului judecata: Îngrozitor

De Stephen Glover pentru The Daily Mail

Ieri a fost într-adevăr o zi foarte bună pentru republicanii îndrăgostiți care tânjesc să înlocuiască monarhia cu un președinte ales.

Abia dacă le-ar fi putut crede urechilor. când au auzit că Prințul Charles a acceptat trei livrări de numerar în valoare totală de aproximativ două milioane și jumătate de lire sterline între 2011 și 2015. Revelația depășește visele lor cele mai sălbatice.

Ca monarhic ferm, a trebuit să mă ciupesc. Ar putea fi într-adevăr adevărat că saci cu numerar, unele sub formă de bancnote de 500 de euro cu valoare nominală mare, și-au schimbat mâinile în modul descris? Din păcate, așa a fost.

Într-o ocazie, se spune că prințul Charles a acceptat un sacoș care conținea un milion de euro de la șeicul Hamad bin Jassim bin Jaber Al Thani, un fost prim-ministru al Qatarului, în timpul unei -o întâlnire la Clarence House.

Este adevărat că banii au fost destinați Fondului de Caritate al Prințului de Wales, care susține o multitudine de cauze, multe dintre ele extrem de merituoase, care îi stau aproape de inima lui Charles. .

Nimeni nu sugerează că Prințul s-a comportat într-o manieră venală în cel mai mic grad, sau într-adevăr că el sau generosul șeic Hamad au acționat în vreun fel ilegal.

Dar Doamne. , ce judecată îngrozitoare a arătat Charles. Fie a demonstrat o naivitate uluitoare, fie aroganța cuiva care nu crede că este constrâns de convențiile respectate de noi ceilalți. Este foarte posibil ca el să fie vinovat din ambele capete de judecată.

Pentru că un om prudent nu ar accepta niciodată cadouri în numerar în cantități atât de uimitoare, oricât de bună ar fi cauza sau de ireproșabil donatorul.

Un prinț înțelept. ar recunoaște că bancnotele de 500 de euro (o valoare nominală, acum întreruptă, care odată a fost numită „Bin Laden” din cauza legăturii sale cu finanțarea terorismului) ar trebui să declanșeze semnale de alarmă în mintea cea mai nepăsătoare.

A. înțeleptul moștenitor al tronului, la zărirea bagajului (sau, cu o ocazie raportată, pungi de transport Fortnum și Mason pline cu bancnote), i-ar fi mulțumit șeicului Hamad și ar fi spus că banii în astfel de sume ar ridica inevitabil întrebări. Ar fi putut el să facă lucrul normal și să trimită un cec în schimb?

Presupun că Charles ar fi fost jenat să spună un astfel de punct la prima ocazie, dar cu siguranță el sau lacașii lui ar fi putut să explice politicos că în viitoarele pungi de numerar nu erau, din păcate, acceptabile.

Nici prințul nu ar fi trebuit să fie orb la faptul că șeicul miliardar este o figură oarecum controversată. Din 2007 până în 2013, a devenit prim-ministru și ministru al afacerilor externe al Qatarului bogat în petrol.

S-a susținut că în această perioadă Qatar a sponsorizat terorismul. Șeicul Hamad a spus odată că statul a finanțat „poate” Frontul Al-Nusra, filiala siriană a Al-Qaida, în timp ce el era în funcție, dar el nu știa nimic despre asta.

Pentru a spune clar, dacă sfânta Maica Tereza, care a murit în 1997, i-ar fi oferit prințului Charles o valiză plină cu bani gheață pentru una dintre organizațiile sale de caritate, ar fi fost înțelept să-i fi dat o gamă largă. În cazul lui Sheikh Hamad, ar fi trebuit să alerge o milă.

Un alt gând: bogățiile Qatarului depind în mare măsură de vastele sale rezerve de petrol și gaze - într-adevăr, țara livrează cantități uriașe de gaz atât de necesar către REGATUL UNIT. Renumita avere de 12 miliarde de dolari a șeicului Hamad trebuie să fie legată într-un fel de petrolul și gazele din Qatar.

Nu ar trebui să fie așa și Charles, în calitate de critic critic al combustibililor fosili – în 2020 a spus că avem doar „zece ani”. ' pentru a salva planeta — fii binevoitor de a accepta donații de la fostul prim-ministru al unei țări a cărei bogăție enormă derivă din combustibilii fosili?

Prințul a fost, desigur, acuzat de ipocrizie în trecut. Într-un moment, ne ține prelegeri despre încălzirea globală, în timp ce în următorul obișnuiește să sară într-un avion cu emisii de carbon finanțat de contribuabili, nu de puține ori pentru a vizita conducătorii autocrați din Orientul Mijlociu în numele guvernului.

Într-adevăr, printre numeroasele sale excursii transcontinentale a vizitat Qatar de mai multe ori, unde l-a întâlnit pe șeicul Hamad, cu care are o relație care se pare că datează de câteva decenii.

Nu este totul destul de dezgustător? Cel puțin, Prințul Charles a condus o navă liberă. Anul trecut s-a susținut că Michael Fawcett, cel mai apropiat confident al lui, s-a oferit să ajute un miliardar saudit să obțină titlul de cavaler în schimbul unor donații generoase către Fundația Prințului. Poliția încă investighează problema.

Prințul a pus o oarecare distanță între el și domnul Fawcett, care a demisionat. Poate că va trebui să-și asume responsabilitatea de data aceasta, deoarece Clarence House a recunoscut modul bizar al cadourilor în numerar ale șeicului Hamad. Comisia de caritate ar putea lansa o investigație, ceea ce ar fi o jenă pentru Prinț.

În general, sunt fan prințului Charles. Adică, în ciuda obiceiului său de a se amesteca în politică — cel mai recent exemplu fiind descrierea sa raportată a politicii guvernului de deportare a solicitanților de azil în Rwanda ca fiind „îngrozitoare” — el mi se pare o persoană inteligentă care vrea să facă din lume un un loc mai bun.

Asemenea calități au fost arătate în notoriile sale scrisori „păianjen negru” adresate miniștrilor din anii Blair, în care republicanii înfocați sperau că vor dezvălui amestecul prințului în politica de partid.

Când în cele din urmă au fost publicate în 2015 împotriva voinței lui Charles, scrisorile variau de la o îngrijorare fără vină că pescuitul excesiv al peștelui-luș patagonian își punea în pericol prădătorul, albatrosul, până la o îngrijorare lăudabilă cu privire la deficiențele periculoase ale elicopterului Lynx din Irak în „înalt nivel”. temperaturi'.

Un monarh trebuie să fie totodată deasupra politicii. În pregătirea pentru eventuala sa succesiune la tron, prințul s-a hotărât să nu mai bage vâsla, deși observația sa despre politica din Rwanda pare să submineze această rezoluție.

Acceptarea sa a milioane de euro în bancnote dintr-un trimestru controversat – deși într-o cauză bună – introduce inevitabil noi anxietăți cu privire la faptul că este gata să domnească peste noi.

Mă tem că nu a fost doar naiv. Poate exista o tendință neglijentă a Prințului de a presupune că statutul său regal îl scutește de regulile obositoare care ne leagă pe ceilalți. Dacă da, acest lucru este potențial fatal.

Roaliștii nu pot decât să spere că aceasta a fost o aberație. Nu vrem un rege îndreptățit. Căutăm un monarh modest, plin de rectitudine, circumspect și scrupulos. La fel ca mama sa, Regina.

 Stat nefavorabil din Golf, cu o mare participație în Regatul Unit

De Guy Adams pentru The Daily Mail

În timp ce familia Al Thani, conducătoare a Qatarului, călătorește în Marea Britanie purtând saci de transport plini cu bancnote, fluxurile de numerar revin invers într-un mod mult mai ortodox.

Țara din Golf, o monarhie absolută, a construit în ultimii ani mize în unele dintre cele mai cunoscute mărci de consum din țara noastră, de la Harrods și Sainsbury's la Barclays Bank și British Airways.

Activitățile sale de proprietate, între timp, se întind acum de la The Shard la Satul Olimpic, prin Canary Wharf până la Chelsea și West End. În total, se spune că Al Thani controlează acum mai multe proprietăți imobiliare din Londra decât Majestatea Sa Regina.

Ori de câte ori britanicii cumpără alimente, zboruri sau chiar o ceașcă de ceai la unul dintre diferitele hoteluri de lux din Qatar. (ei controlează Claridge's și The Berkeley Hotel, de exemplu) ei ajută, prin urmare, să umple cuferele deja bombate ale țării.

Același lucru este adevărat de fiecare dată când tu sau eu pornim încălzirea centrală sau acționăm un întrerupător al luminii. Pentru că puțin mai puțin de 10% din tot gazul pe care îl folosește această țară este importat sub formă lichefiată, fiind produs în Qatar.

Grație rezervelor enorme de combustibili fosili, situate în largul coastei pe care le împarte cu Iranul, micuțul stat deșertic a fost transformat în câteva decenii scurte dintr-un bătrân sărac, a cărui industrie principală era pescuitul perlelor, în poate cea mai bogată metropolă din lume.

Doar 330.000 de cetățeni se bucură astăzi de un PIB pe cap de locuitor de aproximativ 100.000 de lire sterline. , de peste trei ori mai mare decât cea a Regatului Unit, și împart prada unui fond suveran de 360 ​​de miliarde de lire sterline. Benzina costă 47 de lei pe litru, electricitatea este gratuită, iar nevoile lor zilnice sunt deservite de aproximativ două milioane de muncitori imigranți.

Există, trebuie subliniat, câteva fapte neplăcute despre viața sub jugul Al Thani. Căci, în ciuda dragostei lor pentru mașinile de lux occidentale și pentru bunurile de designer, familia conducătoare prezidează o societate islamică profund regresivă, în care misoginia este răspândită, iar biciuirea publică este un sport popular pentru spectatori.

Qatarul este o țară în care femeile trebuie să participe. căutați aprobarea bărbaților pentru a se căsători, a studia sau a călători, iar sexul în afara căsătoriei te poate duce la închisoare pentru șapte ani, chiar dacă se întâmplă să fii o victimă a violului. Alcoolul este interzis în afara hotelurilor de lux, blasfemia atrage o pedeapsă cu închisoarea, iar lapidarea rămâne o formă legală de pedeapsă.

A fi gay este și o veste proastă, cu excepția cazului în care îți place trei ani după gratii într-o țară în care temperaturile diurne sunt atât de mari. săptămâna a atins 45C (113F). Într-adevăr, în urmă cu șase luni, autoritățile au decis să confisque jucăriile de culoarea curcubeului și îmbrăcămintea pentru bebeluși din magazinele locale, deoarece se presupune că „încurajează homosexualitatea”.

Nimic din acestea nu reprezintă o mare îngrijorare pentru emirul care conduce Qatar, Harrow. și șeicul Tamim Bin Hamad Al Thani, educat la Sandhurst, în vârstă de 42 de ani, un heterosexual hotărât care se laudă cu trei soții. Până acum au produs cel puțin 13 copii între ei.

În absența unei prese libere, viața lui romantică atrage puțină acoperire media locală. Nici tratamentul grotesc al Qatarului față de muncitorii migranți, dintre care milioane sunt transportați din țările sărace din Lumea a Treia pentru a construi zgârie-nori, drumuri și, în ultimii ani, stadioane vaste pentru a găzdui Cupa Mondială, pe care au convins cumva faimosul corupt organism de conducere al fotbalului Fifa să o acorde. ei.

Li se permite intrarea cu condiția să-și predea pașapoartele și să fie de acord că nu au drepturi legale – o formă de sclavie pe nume – acești muncitori au pierit cu o mie. Abia luna trecută, o investigație Sportsmail a dezvăluit că numai 239 de lucrători din Nepal au murit în Qatar într-o perioadă de 12 luni din 2020 până în 2021.

Legăturile Qatarului cu terorismul nu atrag, de asemenea, puțină atenție locală. De ani de zile, țara a oferit un refugiu pentru fundamentaliștii islamici și predicatorii urii, inclusiv liderul spiritual al Frăției Musulmane, Sheikh Yusuf Al Qaradawi, și Abdul Rahman Omeir Al Naimi, sancționat de SUA drept „finanțator și facilitator al terorismului din Qatar”.

Între timp, talibanilor li s-a permis să-și conducă sediul global din Qatar, în timp ce guvernul, care sprijină regimul Hamas din Gaza, a permis ca banii să circule către o serie de grupuri teroriste discutabile.

Nu cu mult timp în urmă, fostul prim-ministru al Qatarului, șeicul Hamad Bin Jassim, a dezvăluit că „poate” a finanțat Frontul Nusra, filiala siriană a Al Qaeda, în timp ce era în funcție, dar a insistat că nu știe nimic despre aceasta. Știm acum că șeicul Hamad a ajutat la umplerea cuferelor Prințului de Wales aproximativ în același timp.

(Fluierul)