STAREA NAŢIUNII  Discursul complet al preşedintelui american Joe Biden despre educaţie, societate şi medicină: "nu am fost niciodată mai optimist cu privire la viitorul Americii" (PARTEA a III-a)

"Haideţi să terminăm treaba şi să interzicem din nou armele de asalt".

"Orice naţiune care ne depăşeşte în educaţie ne va depăşi în competiţie".

"Copiii noştri să se întoarcă acasă în siguranţă".

"Deja, mai multe state pun în aplicare interdicţii extreme ale avortului".

"Să adoptăm, de asemenea, Legea bipartizană privind egalitatea pentru a ne asigura că americanii LGBTQ, în special tinerii transsexuali, pot trăi în siguranţă şi cu demnitate".

"Am întreprins un efort bipartizan prin intermediul PEPFAR pentru a transforma lupta globală împotriva HIV/SIDA. A fost un succes uriaş. Cred că putem face acelaşi lucru cu cancerul".

"Cu democraţie, totul este posibil. Fără ea, nimic nu este".

Aşadar, Congresul trebuie să finanţeze aceste eforturi şi să menţină America în siguranţă.

Şi, pe măsură ce ieşim mai puternici din această criză, voi dubla eforturile de urmărire penală a infractorilor care au furat banii de ajutorare meniţi să menţină lucrătorii şi micile întreprinderi pe linia de plutire în timpul pandemiei. Înainte de venirea mea în funcţie, mulţi inspectori generali care protejează banii contribuabililor au fost marginalizaţi. Fraudele erau generalizate. Anul trecut, v-am spus că s-au întors câinii de pază. De atunci, am recuperat miliarde de dolari de la contribuabili. Acum, haideţi să ne triplăm forţele de intervenţie antifraudă care îi urmăresc pe aceşti infractori, să dublăm termenul de prescripţie pentru aceste infracţiuni şi să luăm măsuri drastice împotriva fraudei de identitate comise de sindicatele criminale care fură miliarde de dolari de la poporul american. Pentru fiecare dolar pe care îl investim în combaterea fraudei, contribuabilii primesc înapoi de cel puţin 10 ori mai mult.

Covidul a lăsat şi alte cicatrici, cum ar fi creşterea bruscă a infracţiunilor violente în 2020, primul an al pandemiei. Avem obligaţia de a ne asigura că toţi oamenii noştri sunt în siguranţă.

Siguranţa publică depinde de încrederea publicului. Dar, prea des, această încredere este încălcată.

Alături de noi în această seară se află părinţii lui Tyre Nichols, care au fost nevoiţi să-l îngroape chiar săptămâna trecută. Nu există cuvinte pentru a descrie suferinţa şi durerea de a pierde un copil. Dar imaginaţi-vă cum este să pierzi un copil din cauza legii. Imaginaţi-vă că trebuie să vă faceţi griji dacă fiul sau fiica dvs. se va întoarce acasă după ce se plimbă pe stradă, se joacă în parc sau pur şi simplu îşi conduce maşina. Nu a trebuit niciodată să am discuţia cu copiii mei - Beau, Hunter şi Ashley - pe care atât de multe familii de negri au avut-o cu copiii lor. Dacă un ofiţer de poliţie vă trage pe dreapta, aprindeţi luminile interioare. Nu căutaţi permisul de conducere. Ţineţi-vă mâinile pe volan. Imaginaţi-vă că trebuie să vă faceţi astfel de griji în fiecare zi în America. Iată ce mi-a împărtăşit mama lui Tyre când am întrebat-o cum îşi găseşte curajul de a continua şi de a vorbi. Cu credinţă în Dumnezeu, ea a spus că fiul ei "a fost un suflet frumos şi ceva bun va ieşi din asta". Imaginaţi-vă cât curaj şi cât caracter este nevoie pentru asta. Depinde de noi. Depinde de noi toţi. Cu toţii ne dorim acelaşi lucru. Vecinătate lipsită de violenţă. Forţe de ordine care să câştige încrederea comunităţii. Copiii noştri să se întoarcă acasă în siguranţă. Protecţie egală în faţa legii. Acesta este legământul pe care îl avem unii cu alţii în America.

Ştim că poliţiştii îşi pun viaţa în pericol în fiecare zi şi că le cerem să facă prea multe. Să fie consilieri, asistenţi sociali, psihologi; să răspundă la supradoze de droguri, crize de sănătate mintală şi multe altele. Cerem prea mult de la ei. Ştiu că majoritatea poliţiştilor sunt oameni buni şi decenţi. Îşi riscă viaţa de fiecare dată când îşi pun scutul. Dar ceea ce i s-a întâmplat lui Tyre în Memphis se întâmplă prea des. Trebuie să facem mai bine. Oferiţi forţelor de ordine pregătirea de care au nevoie, impuneţi-le standarde mai înalte şi ajutaţi-le să reuşească să menţină siguranţa tuturor. De asemenea, avem nevoie de mai mulţi primii respondenţi şi de alţi profesionişti pentru a aborda provocările tot mai mari legate de sănătatea mintală şi de abuzul de substanţe. Mai multe resurse pentru a reduce infracţiunile violente şi infracţiunile comise cu arme de foc; mai multe programe de intervenţie comunitară; mai multe investiţii în locuinţe, educaţie şi formare profesională. Toate acestea pot contribui la prevenirea violenţei în primul rând. Iar atunci când ofiţerii de poliţie sau departamentele încalcă încrederea publicului, trebuie să îi tragem la răspundere. Cu sprijinul familiilor victimelor, al grupurilor pentru drepturile civile şi al autorităţilor de aplicare a legii, am semnat un ordin executiv pentru toţi ofiţerii federali care interzice strângerea prin sugrumare, restricţionează mandatele fără percheziţie şi alte elemente-cheie ale Legii George Floyd. Să ne angajăm să facem ca vorbele mamei lui Tyre să devină realitate: ceva bun trebuie să iasă din asta. Noi toţi cei din această cameră trebuie să ne ridicăm la înălţimea acestui moment. Nu ne putem întoarce spatele. Să facem ceea ce ştim în inimile noastre că trebuie să facem. Să ne unim şi să terminăm treaba cu reforma poliţiei. Să facem ceva.

Acesta a fost acelaşi apel al părinţilor care şi-au pierdut copiii în Uvalde: Faceţi ceva cu privire la violenţa armată. Slavă Domnului că am făcut-o, adoptând cea mai cuprinzătoare lege privind siguranţa armelor de foc din ultimele trei decenii. Aceasta include lucruri pe care majoritatea deţinătorilor responsabili de arme de foc le susţin, cum ar fi verificarea sporită a antecedentelor pentru persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 21 de ani şi legi de tip "steag roşu" care împiedică armele să ajungă în mâinile persoanelor care reprezintă un pericol pentru ele însele şi pentru ceilalţi. Dar ştim că munca noastră nu s-a încheiat.

Alături de noi în această seară se află Brandon Tsay, un erou de 26 de ani. Brandon a renunţat la visul de a merge la facultate pentru a sta alături de mama sa, care era pe moarte din cauza cancerului. Acum lucrează la un studio de dans înfiinţat de bunicii săi. În urmă cu două săptămâni, în timpul sărbătorii Anului Nou Chinezesc, a auzit uşa studioului închizându-se şi a văzut un bărbat îndreptat spre el cu o armă. A crezut că va muri, dar apoi s-a gândit la oamenii din interior. În acea clipă, a găsit curajul de a acţiona şi a smuls pistolul semiautomat de la un bărbat înarmat care omorâse deja 11 persoane într-un alt studio de dans. A salvat vieţi. Este timpul ca şi noi să facem acelaşi lucru. Interziceţi armele de asalt odată pentru totdeauna. Am mai făcut-o şi înainte. Am condus lupta pentru interzicerea lor în 1994. În cei 10 ani în care interdicţia a fost lege, numărul împuşcăturilor în masă a scăzut. După ce republicanii au lăsat-o să expire, împuşcăturile în masă s-au triplat. Haideţi să terminăm treaba şi să interzicem din nou armele de asalt.

Şi să ne unim şi în privinţa imigraţiei şi să facem din ea o problemă bipartizană, aşa cum a fost înainte. Avem acum un număr record de personal care lucrează pentru a securiza frontiera, arestând 8.000 de traficanţi de persoane şi confiscând peste 23.000 de kilograme de fentanil doar în ultimele câteva luni.

De când am lansat luna trecută noul nostru plan de frontieră, migraţia ilegală din Cuba, Haiti, Nicaragua şi Venezuela a scăzut cu 97%. Dar problemele de frontieră ale Americii nu vor fi rezolvate până când Congresul nu va acţiona. Dacă nu vreţi să aprobaţi reforma mea cuprinzătoare a imigraţiei, aprobaţi măcar planul meu de a furniza echipamentul şi ofiţerii pentru a securiza frontiera. Şi o cale spre cetăţenie pentru Dreamers, cei cu statut temporar, muncitorii agricoli şi lucrătorii esenţiali.

Aici, în Casa poporului, este datoria noastră să protejăm drepturile şi libertăţile tuturor oamenilor.

Congresul trebuie să restabilească dreptul pe care Curtea Supremă l-a luat anul trecut şi să codifice Roe vs. Wade pentru a proteja dreptul constituţional al fiecărei femei de a alege. Vicepreşedintele şi cu mine facem tot ce putem pentru a proteja accesul la asistenţa medicală în domeniul reproducerii şi pentru a proteja confidenţialitatea pacienţilor. Dar, deja, mai multe state pun în aplicare interdicţii extreme ale avortului. Să nu faceţi nicio greşeală; dacă Congresul va adopta o interdicţie naţională a avortului, voi pune veto. Să adoptăm, de asemenea, Legea bipartizană privind egalitatea pentru a ne asigura că americanii LGBTQ, în special tinerii transsexuali, pot trăi în siguranţă şi cu demnitate. Forţa noastră nu este doar exemplul puterii noastre, ci puterea exemplului nostru. Să ne amintim că lumea ne priveşte.

Când am venit la guvernare, aproape toată lumea a presupus că bipartidismul este imposibil. Dar eu nu am crezut niciodată asta.

De aceea, în urmă cu un an, am oferit o agendă a unităţii pentru naţiune. Am făcut progrese reale. Împreună, am adoptat o lege care facilitează prescrierea de către medici a unor tratamente eficiente pentru dependenţa de opiacee. Am adoptat o lege privind siguranţa armelor de foc, făcând investiţii istorice în sănătatea mintală. Am lansat ARPA-H pentru a impulsiona progresele în lupta împotriva cancerului, Alzheimer, diabetului şi multe altele. Am adoptat Legea Heath Robinson PACT, numită după numele veteranului de război din Irak, a cărui poveste despre expunerea la gropi de ardere de deşeuri toxice am împărtăşit-o aici anul trecut.

Dar mai sunt atât de multe de făcut. Şi o putem face împreună. Alături de noi în această seară se află un tată pe nume Doug din Newton, din New Hampshire.

Ne-a scris mie şi lui Jill o scrisoare despre fiica sa Courtney. Un râs molipsitor. Cea mai bună prietenă a surorii ei. Ne-a împărtăşit o poveste prea cunoscută de milioane de americani. Courtney a descoperit pastilele în liceu. A intrat în spirală în dependenţă şi, în cele din urmă, a murit din cauza unei supradoze de fentanil. Avea 20 de ani. Descriind ultimii opt ani fără ea, Doug a spus: "Nu există durere mai rea". Cu toate acestea, familia lor a transformat durerea în scop, lucrând pentru a pune capăt stigmatizării şi pentru a schimba legile. El ne-a spus că vrea să "înceapă călătoria spre recuperarea Americii". Doug, suntem alături de tine. Fentanilul ucide peste 70.000 de americani pe an.

Să lansăm o campanie majoră pentru a opri producţia, vânzarea şi traficul de fentanil, cu mai multe aparate de detectare a drogurilor pentru a inspecta mărfurile şi pentru a opri pastilele şi pulberile la frontieră.

Colaborarea cu curierii, cum ar fi Fed Ex, pentru a inspecta mai multe pachete pentru droguri. Sancţiuni severe pentru a reprima traficul de fentanil. În al doilea rând, să facem mai mult în ceea ce priveşte sănătatea mintală, în special pentru copiii noştri. Atunci când milioane de tineri se luptă cu bullying, violenţă, traume, le datorăm un acces mai mare la îngrijire a sănătăţii mintale la şcoală.

Trebuie să tragem în sfârşit la răspundere companiile de social-media pentru experimentul pe care îl fac pe copiii noştri pentru profit. Şi este timpul să adoptăm o legislaţie bipartizană pentru a împiedica Big Tech să colecteze online date personale despre copii şi adolescenţi, să interzicem publicitatea orientată către copii şi să impunem limite mai stricte pentru datele personale pe care aceste companii le colectează despre noi toţi.

În al treilea rând, haideţi să facem mai mult pentru a respecta singura obligaţie cu adevărat sacră a naţiunii noastre: să-i echipăm pe cei pe care îi trimitem în calea pericolului şi să avem grijă de ei şi de familiile lor atunci când se întorc acasă.

Formare profesională şi plasare la locul de muncă pentru veterani şi soţii lor, atunci când se întorc la viaţa civilă. Ajutarea veteranilor să îşi permită plata chiriei, deoarece nimeni nu ar trebui să rămână fără adăpost în această ţară, mai ales cei care au servit-o.

Şi nu putem continua să pierdem 17 veterani pe zi din cauza flagelului tăcut al sinuciderii. Departamentul pentru Afacerile Veteranilor din SUA face tot ceea ce poate, inclusiv extinderea de monitorizare de sănătate mintală şi un program dovedit care recrutează veterani pentru a-i ajuta pe alţi veterani să înţeleagă prin ce trec şi să obţină ajutorul de care au nevoie.

Şi, în al patrulea rând, anul trecut, Jill şi cu mine am relansat proiectul "Cancer Moonshot", pe care preşedintele Obama mi-a cerut să îl conduc în administraţia noastră. Obiectivul nostru este de a reduce rata mortalităţii cauzate de cancer cu cel puţin 50% în următorii 25 de ani. Să transformăm mai multe tipuri de cancer din condamnări la moarte în boli tratabile. Şi să oferim mai mult sprijin pentru pacienţi şi familii. Este ceva personal pentru mulţi dintre noi. Alături de noi se află Maurice şi Kandice, un irlandez şi o fiică de imigranţi din Panama. S-au cunoscut şi s-au îndrăgostit în New York şi s-au căsătorit în aceeaşi capelă ca şi Jill şi cu mine. Spirite înrudite. Ne-a scris o scrisoare despre fetiţa lor, Ava. Avea doar un an când a fost diagnosticată cu un cancer renal rar. Douăzeci şi şase de transfuzii de sânge, 11 runde de radiaţii, 8 runde de chimioterapie, un rinichi extirpat. O rată de supravieţuire de 5%. El a scris că în cele mai întunecate momente s-a gândit: "Dacă ea pleacă, eu nu pot rămâne".

Jill şi cu mine înţelegem, ca mulţi dintre voi.Au citit cum Jill a descris călătoria familiei noastre prin cancer şi cum am încercat să furăm momente de bucurie acolo unde se poate.Pentru ei, acea licărire de bucurie a fost o jumătate de zâmbet din partea fetiţei lor. A însemnat totul.Ei nu şi-au pierdut niciodată speranţa.Ava nu a renunţat niciodată la speranţă. Luna viitoare împlineşte 4 ani.Tocmai au aflat că Ava a învins şansele şi este pe cale să scape de cancer, iar în această seară ne priveşte de la Casa Albă.

Pentru vieţile pe care le putem salva şi pentru vieţile pe care le-am pierdut, să fie un moment cu adevărat american, care să reunească ţara şi lumea şi să dovedească faptul că putem face lucruri mari. În urmă cu douăzeci de ani, sub conducerea preşedintelui Bush şi a nenumăraţi avocaţi şi campioni, am întreprins un efort bipartizan prin intermediul PEPFAR pentru a transforma lupta globală împotriva HIV/SIDA. A fost un succes uriaş. Cred că putem face acelaşi lucru cu cancerul. Haideţi să punem capăt cancerului aşa cum îl cunoaştem şi să vindecăm unele tipuri de cancer odată pentru totdeauna. Există un motiv pentru care suntem capabili să facem toate aceste lucruri: democraţia noastră însăşi.Este cel mai fundamental lucru dintre toate. Cu democraţie, totul este posibil. Fără ea, nimic nu este. În ultimii ani, democraţia noastră a fost ameninţată, atacată şi pusă în pericol. A fost pusă la încercare aici, în această sală, pe 6 ianuarie. Şi apoi, cu doar câteva luni în urmă, dezlănţuit de Marea Minciună, un atacator a dezlănţuit violenţa politică în casa preşedintelui de atunci al acestei Camere a Reprezentanţilor. Folosind exact acelaşi limbaj pe care l-au scandat insurgenţii care au pândit aceste săli pe 6 ianuarie.Aici, în această seară, în această cameră, se află omul care poartă cicatricele acelui atac brutal, dar care este la fel de dur, puternic şi rezistent ca şi ei. Prietenul meu, Paul Pelosi.

Dar un act atât de atroce nu ar fi trebuit să se întâmple niciodată.Trebuie să ne exprimăm cu toţii. Nu există loc pentru violenţa politică în America. În America, trebuie să protejăm dreptul la vot, nu să suprimăm acest drept fundamental. Trebuie să onorăm rezultatele alegerilor noastre, nu să subminăm voinţa poporului. Trebuie să susţinem statul de drept şi să restabilim încrederea în instituţiile noastre democratice.

Şi trebuie să nu oferim urii şi extremismului, sub nicio formă, un adăpost sigur.Democraţia nu trebuie să fie o problemă partizană. Trebuie să fie o problemă americană. Fiecare generaţie de americani s-a confruntat cu un moment în care a fost chemată să protejeze democraţia noastră, să o apere, să o susţină.Iar acesta este momentul nostru.

Dragi compatrioţi americani, ne întâlnim în această seară la un punct de inflexiune. Unul dintre acele momente cu care doar câteva generaţii se confruntă vreodată, în care deciziile pe care le luăm acum vor decide cursul acestei naţiuni şi al lumii pentru deceniile următoare. Nu suntem martori la istorie. Nu suntem neputincioşi în faţa forţelor cu care ne confruntăm. Este în puterea noastră, noi, poporul. Ne confruntăm cu testul timpului nostru, iar momentul de a alege este aproape.

Trebuie să fim naţiunea care am fost întotdeauna în cea mai bună formă. Optimist. Plină de speranţă. Orientată spre viitor. O naţiune care îmbrăţişează lumina în locul întunericului, speranţa în locul fricii, unitatea în locul diviziunii. Stabilitatea în locul haosului.

Trebuie să ne vedem unii pe alţii nu ca pe nişte duşmani, ci ca pe nişte compatrioţi. Suntem un popor bun, singura naţiune din lume construită pe o idee. Că noi toţi, fiecare dintre noi, suntem creaţi egali după chipul lui Dumnezeu. O naţiune care stă ca un far pentru lume. O naţiune într-o nouă eră a posibilităţilor.

Aşa că am venit aici pentru a-mi îndeplini datoria constituţională de a raporta despre starea Uniunii. Şi iată raportul meu. Pentru că sufletul acestei naţiuni este puternic, pentru că coloana vertebrală a acestei naţiuni este puternică, pentru că oamenii acestei naţiuni sunt puternici, starea Uniunii este puternică.

În timp ce mă aflu aici, în această seară, nu am fost niciodată mai optimist cu privire la viitorul Americii. Trebuie doar să ne amintim cine suntem. Suntem Statele Unite ale Americii şi nu există nimic - nimic - dincolo de capacitatea noastră, dacă o facem împreună. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Fie ca Dumnezeu să ne protejeze trupele".

"Când am făcut universali 12 ani de educaţie publică în secolul trecut, am devenit cea mai bine educată şi mai bine pregătită naţiune din lume. Dar lumea ne-a ajuns din urmă. Jill, care predă cu normă întreagă, are o expresie: "Orice naţiune care ne depăşeşte în educaţie ne va depăşi în competiţie".

Oameni buni, ştiţi cu toţii că 12 ani nu sunt suficienţi pentru a câştiga competiţia economică a secolului XXI. Dacă vreţi ca America să aibă cea mai bine educată forţă de muncă, haideţi să terminăm treaba prin asigurarea accesului la grădiniţă pentru copiii de 3 şi 4 ani. Studiile arată că copiii care merg la grădiniţă au cu aproape 50% mai multe şanse să termine liceul şi să obţină o diplomă de 2 sau 4 ani, indiferent de mediul în care provin. Să acordăm profesorilor din şcolile publice o mărire de salariu. Şi facem progrese prin reducerea datoriei studenţilor şi prin creşterea granturilor Pell pentru familiile din clasa muncitoare şi din clasa de mijloc.

Haideţi să terminăm treaba, să conectăm elevii la oportunităţi de carieră încă din liceu şi să oferim doi ani de colegiu comunitar, una dintre cele mai bune pregătiri profesionale din America, pe lângă faptul că reprezintă o cale spre o diplomă de patru ani. Haideţi să oferim fiecărui american calea către o carieră bună, indiferent dacă merge la facultate sau nu.

Şi oameni buni, în mijlocul crizei Covid, când şcolile au fost închise, să recunoaştem, de asemenea, cât de departe am ajuns în lupta împotriva pandemiei în sine.Deşi virusul nu a dispărut, datorită rezistenţei poporului american, am reuşit să rupem strânsoarea Covidului asupra noastră. Numărul deceselor cauzate de Covid a scăzut cu aproape 90%.Am salvat milioane de vieţi şi am redeschis ţara noastră.Şi în curând vom pune capăt urgenţei de sănătate publică.Dar ne vom aminti de preţul şi durerea care nu va dispărea niciodată pentru atât de mulţi. Mai mult de 1 milion de americani şi-au pierdut viaţa din cauza Covid. Familii îndurerate. Copii rămaşi orfani. Scaune goale la masa din sufragerie.Ne amintim de ei şi rămânem vigilenţi. Încă trebuie să monitorizăm zeci de variante şi să susţinem noi vaccinuri şi tratamente.

(Fluierul)