23:59
Comentarii Adauga Comentariu

Biserica Bizantină de la Alba Iulia din secolul X o importantă mărturie a unei puternice comunități ortodox-bizantine în Transilvania anilor 800-1000



Daniela Marcu Istrate - Concluzii preliminare

Studiul comparat al dimensiunilor arată că biserica de la Alba Iulia a fost o clădire impunătoare. Ca suprafață, a fost aproape identică cu două repere ale arhitecturii centrale bizantine (Fenari Isa Camii și Bodrum Camii) și nu cu mult mai mică decât prototipul lui Vasile I.

Doar câteva bazilici din primul Țarat bulgar au depășit-o ca dimensiuni (comparație de altfel inegală, deoarece ea nu este o bazilică), dar a fost concepută la aceeași scară cu celebra capelă de la curtea lui Simeon (pe care într-un fel o putem numi tot imperială, dacă avem în vedere pretențiile acestui conducător).

În ce împrejurare putea fi construită o astfel de biserică la nordul Dunării, în Bazinul Carpatic, într-o regiune care, după unele păreri, nu exista pentru omul bizantin?

În perioada la care ne referim, pentru construirea unei biserici nu este suficientă decizia unui grup de credincioşi. Este necesar un factor de putere aflat într-o conjunctură favorabilă inițierii unui astfel de proiect și, categoric, este necesar un ierarh care să sfințească clădirea.

Având în vedere cele de mai sus, apariția bisericii pare să fi fost forma de manifestare a unei formațiuni statale care a făcut această investiție nu într-o relație cu statul bulgar de la sudul Dunării, ci într-o relație directă cu Imperiul Bizantin.


Săpăturile din anul 2011 de la Alba Iulia au scos la iveală ruina unei biserici cu plan în cruce înscrisă, de tradiţie bizantină, care a funcționat în intervalul dintre mijlocul sec. X și mijlocul sec. XI. (aprox. 950 - 1050)

Această datare destul de exactă, foarte rară în arheologie, se datorează unui context arheologic cu numeroși indicatori, dar totodată își găsește locul în evoluția istorică a sitului, în particular, și în evoluția istorică a sudului Transilvaniei, în general.

Fără îndoială, ne aflăm în fața celei mai vechi biserici de influență bizantină de la nordul Dunării, și chiar raportat la teritoriul propriu-zis imperial aceasta este una dintre foarte puţinele biserici datate din context în sec. X.

Din acest motiv poate fi un reper important nu doar în cercetarea istoriei Transilvaniei şi a Ungariei, ci şi în studierea influențelor arhitecturii bizantine.

Descoperirea de la Alba Iulia din anul 2011 confirmă importanța acestei localități (probabil nucleu al unei formațiuni politice locale), nu doar pentru autohtoni, ci și pentru marile puteri care își disputau în epocă controlul regiunii: Țaratul bulgar (așezare și necropolă din secolele IX-X), Imperiul bizantin (construirea bisericii, misiunea de creștinare și de instituționalizare) și statul maghiar al regelui Ștefan (cucerirea centrului de putere, transferarea aici a sediului Episcopiei de rit roman a Transilvaniei).

Controlul politic, militar și religios asupra Albei Iulia trebuie să fi asigurat dominarea unui teritoriu important pe Valea Mureșului.

În cele câteva prezentări ale acestei descoperiri, făcute în ultimii ani, nu am putut răspunde la întrebarea directă dacă această biserică a fost construită de Hierotheos. Arheologia nu poate să ajungă la un astfel de răspuns, în absența unui indicator absolut, cum ar putea fi o inscripție. Este însă cert faptul că această biserică nu putea să apară decât în condițiile unei misiuni bizantine de creștinare și de organizare instituțională a credincioșilor din regiune, și este dincolo de orice îndoială că o astfel de misiune nu putea avea loc decât înainte de ultimele decenii ale secolului X

Proporțiile monumentale ale clădirii ne permit să credem că era destinată unei comunități creștine importante din punct de vedere numeric, în care trebuie să vedem populația locală creștină, dar și o populație maghiară aflată în diferite etape pe traseul dobândirii credinței în Hristos.

Dacă cel care a sfințit efectiv biserica a fost episcopul Hierotheos, un membru al misiunii sale despre care documentele nu au păstrat informații sau urmașul său direct la păstorirea bisericii Tourkiei este, la urma urmei, prea puțin important, de vreme ce doar pe calea speculațiilor ne putem apropia de un răspuns sau altul.

Cu adevărat importantă este certitudinea, dată de această descoperire, că Biserica bizantină era prezentă în secolele X-XI pe teritoriul Transilvaniei, încercând să mențină în sfera sa de influență o regiune vizată de cuceritorii maghiari112

Ruina unei biserici nu se poate compara nici cu un tezaur, nici cu un cercel: este forma maximă prin care se putea realiza o penetrație culturală și religioasă bizantină în acele regiuni de graniță pentru care Imperiul mai avea vreun interes. Tocmai acesta pare să fi fost cazul Transilvaniei la mijlocul secolului al X-lea.


Fără a intra în detaliile acestor identificări și interpretări (istorice), este evident că izvoarele epocii sugerează într-adevăr că regiunea din sudul Transilvaniei, cu centrul la Alba Iulia, a avut un statut aparte în perioada care ne interesează.

Descoperirile arheologice confirmă faptul că Alba în sine era o localitate puternică, dezvoltată în jurul unei fortificații romane ale cărei ziduri vor fi folosite ca atare încă aproape un mileniu.

În cetatea de la Alba Iulia, locuirea nu a încetat pe parcursul mileniului I, la sfârșitul căruia se găsea aici așezarea unei comunități în certe legături cu lumea bizantină sau cel puțin de influență bizantină

Această comunitate avea în apropiere un cimitir întins (Staţia de Salvare).

Rotonda descoperită în interiorul castrului a fost pusă uneori în legătură cu acest centru de putere, fiind interpretată ca o posibilă capelă a curții unui voievod


Kurt Horedt a formulat, în urmă cu multe decenii, teoria existenței unei formațiuni politice locale pe valea Mureșului în sec. IX.

Organizat în jurul unor așezări fortificate dintre care au rămas în memorie Bălgrad (Alba) și Țeligrad (lângă Blandiana), situate la cca 20 km distanță una față de cealaltă, acest voievodat și-a menținut independența pe parcursul sec. X, intrând treptat sub influență maghiară și fiind ocupat abia spre finele acestui secol.

Faptul că „voievodatul de la Bălgrad” nu este menționat de izvorul Anonymus și nici în vreo altă sursă susține de asemenea ipoteza că a fost ocupat într-o epocă mai târzie, cândva în jurul anului 1000.

În jumătatea de nord (a Transilvaniei) este localizat voievodatul lui Gelou, cu centrul probabil la Cluj, dar dispunând de mai multe așezări fortificate și fortificații de refugiu, cu ajutorul cărora a putut opune rezistență cuceritorilor maghiari.

Izvoarele scrise susțin această realitate, chiar dacă multe nuanțe sunt încă imprecise, iar arheologia nu s-a străduit nici ea să își spună părerea81

O lume mai complicată se creionează la sud de râul Mureș, o regiune despre care ungurii nu par să aibă informații la începutul pătrunderii în Transilvania.

Principalele discuții s-au purtat în jurul posibilității de a identifica aici un voievodat al populației autohtone romanice sau slavo-romanice, independent sau aflat sub autoritatea Țaratului bulgar, și implicit de a defini coordonatele prezenței bulgare.

sursa: Restituiri preliminare : The 10th-11th centuries Byzantine style church in Alba Iulia._Preliminary considerations



Biserică Bizantină veche de la Qalb Lozeh Siria, 460 dH, similară cu cea de la Alba Iulia

Biserica Bizantină din Qalb Lozeh datează din anii 460 dH și este una dintre cele mai bine conservate biserici din această perioadă din regiune. Biserica este prima cunoscuta in Siria cu bazilica larga, in care coloanele care in arhitectura bisericii bizantine traditionale separa coridoarele de naos au fost inlocuite cu picioarele joase si arcurile in crestere care creeaza sentimentul unui spatiu extins












(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:


Nr. de articole la aceasta sectiune: 0, afisate in 1 pagina.