Scurta introducere

Fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu ne-a dezvaluit în cartea «Răpirea României»  că, după arestarea traficantului de armament rus Viktor Bout, americanii ne-au furnizat « o documentaţie detaliată» cu privire la activităţile traficantului, cuprinzând date, nume, oameni de afaceri, firme, diplomaţi, ofiţeri şi foşti ofiţeri aparţinând unor servicii secrete. Şi pentru că gravitatea activităţilor ilegale derulate pe teritoriul României depăşea orice imaginaţie, procurorii DIICOT au sesizat de urgenţă Direcţia Generală de Informaţii a Apărării(DGIA).

Ca prin farmec, în lunile ce au urmat arestării traficantului Bout, într-un cotidian central- Evenimentul Zilei- a apărut  o scurgere de informaţii fără precedent, cuprinzând rapoarte ale serviciilor secrete (mai ales din interiorul Direcţiei de Informaţii Militare- DIM/J2 şi Direcţiei de Contraspionaj şi Siguranţă militară- DCSM, fostă DSM) despre ofiţeri români, americani, israelieni şi ruşi implicaţi în activităţi de spionaj, contrabandă şi crimă organizată.

Serialul s-a numit CUPOLA. Informaţiile, în mare parte secrete, au fost puse pe tavă jurnaliştilor chiar de ofiţeri DGIPI care lucrau în dosar alături de procurori DIICOT. Ameninţările, unele chiar cu moartea, la adresa celor care au publicat aceste rapoarte, au culminat cu deplasarea la redacţia ziarului a unei delegaţii de ofiţeri din cadrul serviciilor de informaţii ale Armatei. SERIALUL CUPOLA A FOST OPRIT.”.

Retrospectiva acestui serial v-o prezentam in rindurile urmatoare.

RETROSPECTIVA-Puterea din umbra

Se detaşează prin influenţă o castă aparte: ofiţerii de spionaj – disciplina de elită a culegerii de informaţii. Sau „pionii Marelui Joc“ – aşa cum le place unora dintre ei să-şi spună.

Pregatiti ideologic si îndoctrinati timp de doi-trei ani în bazele de spionaj comuniste,   spionii de la conducerea Romaniei nu se pot rupe de practicile învatate acolo.

Romania a intrat in Uniunea Europeana cu ofiterii Serviciilor Secrete comuniste in frunte. Nu discutam aici de rezervistii care au facut politie politica pe vremea lui Ceausescu, ci de spionii DIA/ DIE/CIE educati sa lupte inainte de ‘89   impotriva structurilor euro-atlantice, la scolile de la Baneasa, Branesti sau Gradistea.

In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor.

Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti – CEI CORUPTI – sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri.

Ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX).

Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari, numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania.

BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva.

Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.

Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, privatizând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

30 de miliarde de euro. Aceasta este suma aproximativă pe care Uniunea Europeană o pompează în România până în 2030. O gură de oxigen dozată pentru economia naţională, de care va beneficia, în mod direct, mediul de afaceri.

Un mediu de afaceri care, la 19 ani după Revoluţie, este dominat de foştii ofiţeri ai Securităţii ceauşiste şi de beizadelele acestora. Interesele lor financiare au o constantă: afacerile clientelare cu statul.

Dacă, în comunism, formau o castă de privilegiaţi, tot ei au profitat de pe urma tranziţiei, convertindu-se în capitalişti şi formând un soi de oligarhie ereditară.

Noua si vechea Securitate comunista se regrupeaza in asa-zise loje masonice. Sute de ofiteri superiori din armata, servicii secrete, ziaristi, politicieni sunt masoni de diverse ranguri alaturi de mafioti si infractori recunoscuti.

Sunt conectaţi între ei prin fire invizibile, fac trafic de informaţii şi respectă instinctiv legea Omertei.

Îşi măsoară patriotismul în milioane de euro, dar păstrează nostalgia epocii comuniste, când statul i-a luat de la brazdă şi le-a imprimat în scoarţa cerebrală tehnicile de spionaj sovietice.

Acum sunt principalii beneficiari ai integrării europene, după ce decenii întregi au spionat democraţiile vestice ale Bătrânului Continent. Când sabotau NATO, în Războiul Rece, nici nu visau că, după nişte ani, vor intermedia tehnică specială americană.

Şi-au păstrat reflexele profesionale şi se mişcă eficient la adăpostul discreţiei. Adic㠄la umbr㓠– termenul lor argotic.

Au construit reţele de afaceri, bazându-se pe vechile filiere de spionaj. De aceea, mulţi dintre întreprinzătorii de azi sunt ofiţerii DIE de ieri.

Documentările transfrontaliere relevă că fiecare dintre spionii ceauşişti şi-a construit businessul folosindu-se de oportunităţile zonei în care au fost trimişi în misiuni, precum şi de relaţiile betonate atunci.

Practic, au utilizat informaţiile şi sursele în interes personal, privatizându-le, ascunşi de paravane offshore, societăţi anonime şi interpuşi.

Grupările de afaceri cu rădăcini în spionajul comunist acţionează peste tot, în domenii strategice: imobiliare, energie, IT, armament, telecomunicaţii, agricultură, presă, servicii publice, instituţii de stat şi politică.

Influenţează mediul de afaceri şi astfel domină economia naţională. Unii sunt în Top 300, iar cei care fac pe consilierii magnaţilor îşi legitimează traficul de influenţă drept „consultanţă“.

Controland in totalitate institutii ca MAE, SIE, Consiliul Concurentei, ORNISS, ANCESIAC, Directia de Comert Exterior MEC, Justitia si Pachetul General, securistii lui Plesita, Pacepa sau Doicaru dovedesc si dupa intrarea in Uniunea Europeana ca sunt stat in stat.

Spionii externi isi fac de cap linistiti pe banii statului si nu dau socoteala nimanui, nici macar Parlamentului ,iar Comisia de control SIE exista doar de forma.

Abuzurile si infractiunile grave sunt clasificate.  Baietii trecuti in rezerva pe motive „medicale“ primesc, in cel mai rau caz, salarii compensatorii de miliarde de lei vechi si  pensii de zeci de milioane.

De obicei, ne pomenim cu „eroii necunoscuti“  in functii care mai de care mai babane in diplomatie, in  agentii guvernamentale si in mai toate institutiile importante ale tarii.

Cumetriile, nepotismele si afacerile murdare clasificate pentru 50 de ani de actuala putere au devenit o obisnuinta.Diplomatii-spion nu mai sunt cercetati nici macar atunci cand sunt prinsi livrand secrete militare rusilor prin Nigeria.

Legendatii MAE

Poate nu stiati, dar avem protocoale secrete cu aliatii nostri euro-atlantici, prin care ne este interzis sa-i spionam, adica sa tirmitem spioni la post in tarile partenere. Si mai putini stiu ca prin alte protocoale secrete, ramase de pe vremea Securitatii, o parte din diplomati, 99% din corpul consular si cam acelasi procentaj din reteaua de comert exterior apartin SIE, majoritatea fiind securisti comunisti reciclati.

Cartile de munca si curriculum vitae depuse la MAE de “diplomatii” SIE sunt de obicei false. Se foloseste o autobiografie “legenda”. Numeroase persoane din facultatile Universitatii Bucuresti si nu numai, sunt folosite ca “relatie utila”.

Ei pun la dispozitia SIE documentele si stampilele institutiilor unde lucreaza. Astfel, absolventii Academiei Nationale de Informatii sau ai scolii din Baneasa apar cu alte diplome in evidenta MAE.

Agentii sub acoperire din MAE au cartile de munca acasa. La MAE sunt trimise doar carti de munca false pentru completare. De acoperire se ocupa – Serviciul “Legendare” din SIE.

Relatii se pot obtine de la Directia de Protectie a Informatiilor Clasificate (fosta Directie de Protectie a Misiunilor Diplomatice) din cadrul MAE. Directia este condusa de sefa Directiei Cancelarie, Luminita Vlad. Aici vine toata corespondenta sensibila MAE/ SIE. De obicei, lucrurile cele mai importante vin prin scrisori personale sau prin curier diplomatic, prin note separate.

“- Ne putem explica esecurile diplomatiei romane prin prisma faptului ca trimiterea la ambasade se face pe baza de comision?

- In mare parte, da. De astfel de cazuri sint satul.”, fragment din interviul acordat de generalul Corneliu Grigoras in 1998.

  Lista “diplomaților” DIA/DIE/CIE/SIE

 Teodor Dorobanţu. Colonel SIE activ. În prezent, spionează în Belgrad, sub paravanul Ministerului de Externe: este consul la Ambasada României din capitala Serbiei. În vremea lui Ceauşescu, dar şi după Revoluţie, acţionează în Ungaria, Polonia şi China. Este ofiţer încadrat în serviciul operativ al DIE/SIE pentru Europa de Est. Teodor Dorobanţu este naşul directorului ziarului „Interesul Public“, controlat de Marius Locic.

HORIA TABACU –Colaborator D.S.S.   

Personaj controversat, Horia Tabacu s-a specializat în presa de tip tabloid, deşi face parte din generaţia jurnaliştilor proveniţi din comunism. El a atins un vârf al carierei sale conducând revista porno „Hustler“. Acum, coordonează ziarul de scandal „Atac“, patronat de Marius Locic.

În ultimii ani ai dictaturii ceauşiste, Tabacu l-a angajat în presă pe prietenul său, Sorin Roşca Stănescu, poreclit „Naşul“. Tot Horia Tabacu l-a salvat pe Roşca Stănescu, readucându-l în media, după ce acesta din urmă a fost deconspirat de Virgil Măgureanu (ex-director SRI) că a colaborat cu Securitatea.

  Nume de cod: „Iuda“. Nume real: Aurel Cazacu. Funcţia: şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei, prin care se coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.

Aurel Cazacu a fost luat în obiectivul Direcţiei de Siguranţă Militară (DSM) – serviciul de contraspionaj al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei. EVZ a obţinut câteva dintre rapoartele DSM.

Analiştii identifică, pas cu pas, interesele ruseşti din jurul Romtehnica – traderul de armament al Ministerului Apărării. Avertismentul DSM nu se referă doar la riscul contrabandei cu arme româneşti, ci şi la spionajul economic al Kremlinului.

Sub guvernarea PSD, Cazacu a fost directorul Romtehnica. Acum, e monitorizat din cauza „deserviciilor“ aduse prin legăturile sale cu ofiţeri de informaţii ruşi, israelieni şi americani. Aceştia penetrează informativ zona producţiei şi comerţului românesc cu armament, sub paravanul reprezentării unor corporaţii străine din domeniu.

Aurel Cazacu are o filosofie proprie: „Cât am fost la Romtehnica, m-am luptat ca aceasta să fie prima. Acum, la Romarm, mă lupt pentru Romarm“.

Decebal Ilina. General (r)- Direcţia Generală de Informaţii a Armatei (DGIA). A activat ca ofiţer al Direcţiei de Informaţii Militare, din 1980, în contrainformaţii. După Revoluţie, a condus DIM şi Contraspionajul Militar. Trece în rezervă în 2001. În guvernarea PSD, a fost secretar de stat la Industrii şi şef al Romarm. E asociat cu generalul (r) Marius Opran.

Marius Opran. General (r) STS. Fost ofiţer de transmisiuni, e, din 2004, general de brigadă STS. Dup㠒89, devine secretar de stat în MAI şi consilier al lui Ion Iliescu. Acum, face afaceri cu echipamente de telecomunicaţii. Se vehiculează că ar fi fost ofiţer acoperit DGIA. Are însă un certificat care contrazice zvonul eliberat chiar de DGIA, când era condusă de generalul Gheorghe Rotaru, bunul său prieten.

  Gheorghe Carp. General de divizie. Chestor-şef în Ministerul de Interne (MAI). Conduce regimentul de blindate de pe Şoseaua Olteniţei (UM 1305) care distruge baricada anticomunistă de la Inter, în zilele Revoluţiei. Ion Iliescu îl numeşte totuşi consilier prezidenţial. În 1994, se transferă la MAI, ca secretar de stat. Înfiinţează serviciul secret al MAI – fostul „Doi ş’un sfert“. A fost cercetat în controversata afacere EADS, de securizare a graniţelor, fiind acuzat că i-a presat pe membrii comisiei de licitaţie să grăbească procedura de achiziţie.

 Ion Badea. Colonel SRI. În 1984, intră în Securitate. Din ‘99 până în 2004 conduce Unitatea de Analiză a SRI – primeşte informaţiile culese de ofiţerii operativi, le pune cap la cap şi poate face previziuni. Se retrage în 2004 şi colaborează cu casa de avocatur㠄Andrei&Crişan“, a lui Mircea Andrei, vicepreşedinte PDL Bucureşti.

Constantin Cetinoiu. Colonel (r) DIE/CIE/SRI. În 1973, absolvă şcoala de ofiţeri a DIE de la Brăneşti. Imediat, e încadrat în UM 0195 – unitatea de contraspionaj extern a Securităţii. După dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, contraspionajul extern se desprinde de serviciul de spionaj, devenind independent. Cetinoiu conduce serviciul de contraspionaj pe spaţiul Elveţia-Austria-Germania.

După 1985, se transferă în Centrala de Informaţii Externe (UM 0544). Îndeplineşte misiuni în Cipru, Franţa, Olanda, Anglia etc. După Revoluţie iese în rezervă. Însă, la scurt timp, este încadrat în SRI – Diviziunea E (apărare şi protecţie).

Activează ca ofiţer deplin conspirat, sub paravanul unor societăţi comerciale. Pune la punct tranzacţii cu cereale în Israel, vinde păcură şi motorină în Turcia şi arme sârbilor, în timpul războaielor din fosta Iugoslavie. Toate sunt misiuni operative. În 1996 iese în rezervă din SRI, cu gradul de colonel.

  Generalul în rezervă Teodor Ileş, fost ofiţer DIE / CIE / SIE. El este agentul secret care, în timpul Războiului Rece, a adus în România tehnologia pentru producerea apei grele (folosită la centrala nucleară de la Cernavodă) şi, după Revoluţie, tehnologia militar㠄Avionics“. Prezentul îl găseşte în postura unui capitalist rapace, dependent financiar de instituţiile-cheie ale statului.

Bucureşti, Serviciul de Informaţii Externe (SIE), decembrie 1999. Colonelul Teodor Ileş este avansat în gradul de general şi trece în rezervă, prin decret prezidenţial. Are experienţă, are relaţii şi este decis să le folosească. Aşa că intră în afaceri. Domeniul: consultanţă pentru dealerii de armament.

Direcţia de contraspionaj a armatei îl ia în vizor. Monitorizat până în prezent, generalul (r) Ileş este identificat ca având legături cu unele grupări financiare externe care spionează economic societatea naţională Romtehnica – traderul de armament al Ministerului Apărării (MapN ).

Nume conspirativ: „Claudiu Averescu“. Nume real: Teodor Ileş. În timpul lui Ceauşescu (anii ’80), Ileş a fost totodată şi unul dintre ofiţerii CIE implicaţi în operaţiunile AVS (Aport Valutar Special).

De la contrabandă de arme la schimburi de mărfuri, AVS-urile erau activităţi de comerţ exterior derulate de Securitate în vederea achitării datoriilor externe ale regimului Ceauşescu.

Ileş-“Averescu“ avea misiuni în comer ţul cu armament, context în care a lucrat şi cu generalul (r) SIE Gavrilă Vălean – un alt nume controversat. Una dintre acoperirile lui Ileş a fost aceea de diplomat în Elveţia.

Una dintre societăţile controlate de Ileş a fost Dofesa Import Export SRL (Bucureşti). Împreună cu soţia sa, generalul s-a asociat cu un alt fost ofiţer SIE. Se numeşte Gheorghe Horotan şi este colonel în rezervă. Pe vremea lui Ceauşescu a spionat în Statele Unite, sub acoperirea de diplomat.

Tot atunci, Ileş şi Horotan au fost colegi în DIE. După Revoluţie, în SIE.

Gheorghe Horotan locuieşte într-o vilă cochetă din cartierul Dorobanţi, în zona cafenelelor de fiţe. Auzind că suntem de la ziar, Horotan a închis iritat telefonul şi a motivat laconic: „Eu nu vorbesc aşa… cu oricine mă sună“.

În schimb, colonelul (r) Ileş e mai cooperant: „Am făcut Dofesa Import Export cu nişte parteneri. Da, cu colonelul Gheorghe Horotan. Aveam avize legale de la MAI, de la SRI. Nu am vândut niciun cartuş. Am adus clienţi pentru Romtehnica. Vă daţi seama, eu aveam un nume…. Aduceam clienţi din toată lumea, cărora le acordam consultanţă“, confirmă Ileş. În prezent, Dofesa Import Export şi-a întrerupt activitatea.

Colonel Alexandru Popa. 29 iunie 2006, restaurantul Golden Tulip. Aurel Cazacu îşi bea cafeaua cu colonelul (r) Popa, fost director Romtehnica până în 1998, şi cu un dealer de armament din Sudan. Filajul DSM intră în acţiune. Cauza: „Sudanul este supus embargoului ONU şi embargoului SUA. (…) Afacerile cu armament cu parteneri din Sudan reprezintă o ameninţare la adresa României ca ţară membră NATO şi la adresa relaţiilor româno-americane“.

Cu un an înainte, colonelul Popa „a propus Romtehnica o intermediere de armament pe circuitul Federaţia Rus㠖 C.N. Romtehnica – Congo“. DSM raportează: „Datorită suspiciunii de schimbare a destinaţiei finale, serviciul export/ C.N. Romtehnica nu a dat curs acestei propuneri. (…)

Colonelul Popa Alexandru a fost semnalat, în 1999, în legătura fostului ataşat militar al Ucrainei în România şi cu acţiuni de sprijinire a intereselor firmelor israeliene în relaţiile comerciale cu MAp“. După alegerile din 2004, Alexandru Popa a ajuns consilier în Ministerul Economiei.

Dan Zaharia. A condus Departamentul de Înzestrare şi Logistică al Armatei. După ce a trecut în rezervă, s-a implicat în afaceri cu tehnică specială, numele său fiind vehiculat în scandalul „Shimon Naor“. În 2003, contraspionajul militar monitorizează implicarea generalului (r) în negocierile dintre Romtehnica şi armata nigeriană. Miza: un contract de modernizare a avionului MiG 21, pe care ţara africană e interesată să-l cumpere. În ecuaţie joacă un rol important şi compania israeliană Elbit Systems, care trebuia efectiv să modernizeze avionul.

DSM identifică scurgeri de informaţii despre oferta Romtehnica, atunci condusă de Cazacu, şi despre oamenii israelienilor. Unul e generalul (r) Dan Zaharia, a cărui implicare în tergiversarea negocierilor „poate fi explicată prin faptul că israelienii nu deţin toate elementele de susţinere a solicitărilor lor“.

Şi ulterior generalul, apropiat de Cazacu, a făcut lobby pentru Bell Helicopters Textron şi pentru compania italiană Finnmecanica. În prezent, Zaharia lucrează pentru firma AGM SRL (Bacău), controlată printr-un offshore olandez de grupul israelian AGM Group (tehnologie militară, aero-spaţială, telecomunicaţii). Recent, a suferit o intervenţie chirurgicală.

Florentin Popa. Generalul de divizie a condus Departamentul Înzestrare şi Logistică al Armatei. DSM l-a trecut pe lista rezerviş  tilor implicaţi în „acţiuni de lobby şi trafic de influenţă“. Dacă, în trecut, numele său a fost vehiculat în scandalul traficantului israelian de armament Shimon Naor, acum Popa acţionează discret, în beneficiul unor companii străine interesate de strategia Romtehnica şi Romarm.

Mircea Chelaru. Generalul în rezervă a fost şeful Statului Major General al Armatei. DSM a interceptat întâlnirile şi discuţiile pe care Chelaru le-a avut cu Aurel Cazacu. Intervenţiile lui Chelaru erau strict legate de schimbările sau numirile unor oameni de decizie în sucursalele Romarm.

„Cazacu Aurel a stabilit cu gr. (r) Mircea Chelaru, vicepreşedinte al PC, numirea unor persoane din acest partid în conducerea S.C. Avioane S.A. şi în Direcţia de Apărare din Ministerul Economiei. (…) Cazacu a fost apelat de generalul Mircea Chelaru, care i-a comunicat că va participa la şedinţa Consiliului de Administraţ ie al Avioane Craiova. (…)“

În acea perioadă, ministrul economiei era Codruţ Şereş (PC), iar Cazacu e susţinut în funcţie de partidul înfiinţat de Dan Voiculescu, o veche cunoştinţă de-a sa.

„Nu am niciun fel de relaţie cu Cazacu. Îl cunosc, aşa cum cunosc toată suflarea din Armată. Eu nu am făcut niciodată lobby pentru niciun coleg de-al meu de partid. Exclus!“, se apără Chelaru.

Nicolae Spiroiu. Fostul ministru al apărării e un prosper om de afaceri. Deţine jumătate din participaţ iile firmei de consultanţă Assistance and Technology Consulting (ATC) şi e în atenţia DSM.

„Eu mi-am făcut şi o firmă, ATC. Ea pune în contact scoietăţi de la noi – Romarm sau IOR – cu instituţ iile similare din alte ţări. Cooperarea are ca scop producţia de echipamente militare“, declară Spiroiu. Prieten cu Cazacu de 17 ani, Spiroiu a confirmat şi că a facilitat firmei Royal Consulting negocierile cu Aurel Cazacu pentru vânzarea unor avioane MiG 29 în Rusia.

Unul dintre asociaţii săi dintr-o afacere imobilară colaterală (G.N.IR. Holding) se numeşte Philip Shaw. Om de afaceri englez, Shaw i-a comunicat lui Aurel Cazacu intenţia de a periclita contractele negociate cu generalul Wgmur Perera, prin care România livrează dispozitive mobile de scanare în valoare de 20 de milioane de dolari Ministerului Apărării din Sry Lanka.

„În cazul în care nu preluăm sub control afacerea prin intermediul C.N. Romarm sau al altei firme de intermediere, vom lua legătura cu omul nostru din Sry Lanka şi vom opri tranzacţia“, l-a şantajat Shaw pe Cazacu.

GHEORGHE ROTARU – Generalul (r) a condus DGIA, serviciul secret al armatei. În 2006, EVZ a dezvăluit că, după trecerea în rezervă, Rotaru a înfiinţat Compatible Systems International, axată pe intermedieri de tehnică specială.

O afacere demarată cu finul său, Radu Mărgineanu, membru al grupării „Mafia din Băneasa“, condusă de tandemul Bittner-Petrache. Mărgineanu derulează tranzacţii prin intermediul unei companii din Anglia.

În România, el colaborează cu notarul Gheorghe Vlădică, fostul ginere al generalului Gheorghe Raţiu – ex-comandant al Direcţiei I a Securităţii.

Victor Marcu. General CIE/SIE/SRI. În 1968, absolvă Şcoala de ofiţeri de securitate de la Băneasa. În martie 1975, e încadrat în Direcţia de Informaţii Externe (DIE), numită, ulterior, CIE. Activează în UM 0103, spionând românii din străinătate care denunţă abuzurile lui Ceauşescu.

Între 1980-1985 este şef de birou şi şef de serviciu în UM 0103. Apoi, din 1985 până în 1992, conduce efectiv unitatea. În ’92 e transferat în SRI şi avansat ca general printrun decret dat de Ion Iliescu.

Alţi trei ani este adjunct al directorului SRI Virgil Măgureanu. Cu care intră în conflict şi ies la iveală implicările lui Marcu în reţelele arăbeşti de contrabandă cu ţigări, în operaţiunile cu carburanţi şi în celebrul scandal „Terasa Anda“.

Urmarea: în 1995 iese în rezervă. În 2001 devine secretar general al Autorităţii Naţionale de Privatizare (actualul AVAS), condusă atunci de PSD-istul Ovidiu Mu- şetescu. Motivul oficial: verificarea bonităţii investitorilor străini. În prezent, face afaceri, se regăseşte în doctrina PSD, îl antipatizează pe Traian Băsescu şi îl enervează DNA.

  CONSTANTIN ANGHELACHE -General

Bucureşti, 1980. La ordinul (nr. 000320/1980) lui Nicolae Ceau şescu, se înfiinţează UM 0107/AVS – o unitate specială a Centrului de Informaţii Externe (CIE), în care este detaşat şi Constantin Anghelache. Noua structură coordonează activităţile ceauşiste de comerţ exterior şi are un regim independent şi ultrasecret, chiar în interiorul spionajului românesc.

Ofiţerii UM 0107 gestionează operaţiunile AVS (Aport Valutar Special) în vederea achitării datoriilor externe ale regimului comunist. Absolut toată valuta forte obţinută fie din contrabanda de arme şi droguri, fie din vânzarea evreilor născuţi în România, fie din schimburi comerciale de mărfuri, fie din comisioanele confidenţiale şi contractele întreprinderilor de comerţ exterior intră în conturile controlate de UM 0107, de la BRCE.

Nu scapă nimic. Practic, unitatea CIE colectează toţi banii câştigaţi de spionajul românesc, indiferent de monedă (de la dolar la rublă) şi indiferent de provenienţă (de la vânzări de ciment la intermediere de heroină în Boston). Patentul este copiat de la KGB.

La presiunea lui Ceauşescu, operaţiunile AVS iau amploare la mijlocul anilor ’80, iar ofiţerii din UM 0107, aleşi pe sprânceană, provin din CIE, Direcţia de Informaţii a Armatei sau contraspionajul economic (UM 0650).

23 decembrie 1989. În Bucureşti, oamenii se împuşcă între ei. „Europa liber㓠dezvăluie un număr de cont utilizat de Securitatea lui Ceauşescu, în operaţiunile sale valutare. Deschis la BRCE. Informaţia e divulgată de Liviu Turcu, spionul român care, în 1989, a dezertat în SUA.

 Responsabilul de cont: locotenent-colonel Constantin Anghelache, ofiţer de Securitate din comerţul exterior. „Europa liber㓠îl consideră pe Anghelache „un martor important“. Un an mai târziu, „martorul important“ călătoreşte precipitat în Elveţia şi Luxemburg. Mai multe conturi bancare sunt radiate.

Ultimul şi cel mai prolific şef al unităţii speciale a fost locotenent-colonelul Constantin Anghelache. Acum, general în rezervă.

SERBAN MIHAILESCU- Maior D.I.E.

23 decembrie 1989. Revoluţionarii din sediul CC îl capturează pe Constantin Dăscălescu, ultimul premier comunist. Şeful său de cabinet este Şerban Mihăilescu – ani mai târziu, secretar general al guvernului Năstase şi titularul poreclei „Miki Şpagă“.

În octombrie 2006, este deconspirat de CNSAS că, între ’86 şi ’89, a fost maior acoperit al DIE. Mihăilescu activa ca şef de cabinet al lui Dăscălescu, intrând sub incidenţa unui decret ceauşist din ’85, care obliga şefii serviciilor de protocol să fie ofiţeri ai Securităţii. Actualul senator PSD a contestat decizia CNSAS de „poliţie politic㓠şi a catalogat acuzaţiile „fie o confuzie, fie o făcătură“. 

Constantin Anghelache, omul care gestiona banii obţinuţi de spionajul ceauşist, şi Şerban Mihăilescu, şeful de cabinet al ultimului premier comunist, s-au reinventat, împreună, în capitalism. Imediat după Revoluţie, ei s-au lansat, cot la cot, în afaceri. Acum, primul excelează în business, iar celălalt e senator.

Doina Nadia Popoviciu. Căpitan (r) contraspionaj. E fiica fostului prim-vicepremier ceauşist Ion Dinc㠄Te-leag㓠şi soţia magnatului imobiliar Gabriel „Puiu“ Popoviciu. A activat în Direcţia a III-a (UM 0625) din fosta Securitate, pe contraspionaj. Specializată în dialecte arabe.

Liliana Badea. Căpitan (r) contraspionaj. A fost soţia lui Nicolae Badea, preşedintele clubului Dinamo. E fata cea mare a lui Ion Dinc㠄Te-leagă“. A predat la Şcoala de ofiţeri de Securitate Băneasa. Specializată în dialecte arabe.

Dan Marcel Ghibernea. Surse din SIE susţin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat, al regimului ceauşist. Tatăl său a activat în DIE.

GRUPAREA „POPOVICIU-BADEA“-  Soţii din contraspionaj

Bucureşti. Sfârşitul anilor ’70. În „Primăverii“, cartierul nomenclaturii comuniste, se vorbeş te numai despre nunta anului. Mireasa Liliana este fata cea mare a lui Ion Dinc㠄Te-leag㓠– temutul prim-vicepremier ceauşist. Mirele se numeşte Nicolae Badea. Vor trece 20 de ani şi o Revoluţie până când ginerică va deveni preşedintele clubului Dinamo şi un capitalist feroce.

 Ion Dinc㠄Te-leagă“, socrul mare, le organizează tinerilor o nuntă cu mult fast. Sute de invitaţ i se adună la Bolintin, „reşedinţ a“ ginerelui: activişti, securiş ti, secretari PCR şi membrii CPEx. Meniul e de-a dreptul „burghez“ – şampanie, whisky, delicatese franţuzeşti, caviar… Amploarea evenimentului îl irită pe Ceauşescu. Nu vrea ca „poporul“ să vadă cât de bine o duc conducătorii PCR.

Dinc㠄Te-leag㓠învaţă bine lecţia şi, când vine rândul mezinei sale, Doina Nadia, să se mărite cu Gabriel „Puiu“ Popoviciu, zbirul ceauşist e mai prudent: rezultă o nuntă discretă, la Hotelul Parc din Capitală. Pe care Popoviciu îl va cumpăra când va deveni mogul imobiliar.

 Fiicele lui Dincă mai au ceva în comun: sunt ofiţeri de Securitate. Au grad de căpitan în Direcţia a III-a de contraspionaj (UM 0625). Specializate în limba arabă, soţiile lui Badea şi Popoviciu sunt încadrate în serviciul de contraspionaj pentru ţările din Orientul Mijlociu. Ele predau şi la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa.

În 1991, Doina şi „Puiu“ Popoviciu pleacă în SUA, împreună cu Liliana şi Nicolae Badea. Acolo, Popoviciu şi soţia sa primesc cetăţ enie americană. Oficial, Doina, fost ofiţer de contraspionaj, domiciliază în New Jersey.

Bucureşti, mai 2008. Bogaţi şi influenţi. Adică: „Puiu“ Popoviciu şi Nicolae Badea. Întorşi în ţară în anii ’90, cei doi cumnaţi au început afacerile cu vestita ComputerLand, firmă implicată în „scandalul EADS“.

Acum, Popoviciu controlează, prin interpuşi şi firme offshore, un adevărat imperiu imobiliar. El a preluat fostele societăţi de stat Alltrom, Herăstrău, ASD Mioriţa şi Comaliment, trecându-le pe numele mamei sale, Ligia Popoviciu (77 de ani), fostă croitoreasă a Elenei Ceauşescu.

Din umbră, Popoviciu deţine participaţii şi în Hotelul Howard Johnson, restaurantul Casa Doina şi fast foodurile Pizza Hut şi KFC.

Dar piesa lui de rezistenţă este „Proiectul Băneasa“: un minioraş întins pe 221 ha în nordul Capitalei. Divorţat recent de soţia-ofiţer (r), Nicolae Badea se concentrează cu precădere asupra clubului Dinamo şi a restaurantelor Pizza Hut şi KFC.

OMUL LUI PASZKANY- Medicul Securităţii clujene

 Colonel Iuliu Mureşan, preşedintele CFR Cluj, a fost secretarul Asociaţiei Studenţilor Comunişti şi doctorul Securităţii Cluj timp de cinci ani, până în decembrie ’89. Mureşan a ieşit în rezervă în 1999, cu gradul de colonel. Imediat, Arpad Paszkany l-a cooptat într-una dintre firmele sale imobiliare.  

Constantin Rotaru. General (r)SIE. Între 1986-1989, este director-adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior,conduce societatea Grivco International,patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99,ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent,administrează Romaqua Group.

Emilian Ivan. General (r) SIE.Ofiţer în spionajul ceauşist,specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada dinSUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.

 Octavian Creţu-colaborator S.I.E.- Controlează(59%) Romaqua Group – holding care vinde apa minerală Borsec,răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contest acuzaţiile.

Este şi personaj-cheie îndosarul “Zambaccian“. OctavianCreţu le-a pus pe tavă procurorilorDNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar.

Presa a vehiculat că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali(r) SIE: “Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunilelor externe din spionaj“.

Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul”Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group.

Ex-deputat PD, AdrianVilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC,formaţiune prezidată de naşul său,Ioan Talpeş – fost director SIE.

În 2008, Vilău a candidat la PrimăriaCapitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, MironMitrea, Corneliu Iacobov etc.

Dan Victor Bălăesh. Colonel DIE/CIE/SIE, a activat în contraspionajul extern. Cele mai multe dintre misiunile sale au fost îndeplinite în SUA, în anii ’80.

Are dublă cetăţenie: româno-americană. În România, investeşte în imobiliare şi are cabinet de avocatură. Îl reprezintă pe afaceristul Haim Tzutziashvili. Potrivit surselor noastre, nu a trecut în rezervă.

După ce, în anii ’80, l-a „vânat“ pe transfugul Ion Mihai Pacepa în Statele Unite ale Americii, un ofiţer român de contrainformaţii ajută un grup israelian să-şi transforme profitul obţinut din tranzacţiile imobiliare făcute în România în diamante de pe continentul african. Ţara vizată: Sierra Leone.Un colonel din contraspionajul ceauşist consiliază un grup israelian cu afaceri imobiliare în România şi diamantifere în Sierra Leone.

Generalul DIE Ștefan Mărgineanu – “Împăratul”

Ştefan Mărgineanu, patronul Metanef a fost un securist tare la Agenţia Economică de la Tokio prin ani ’70, când încă nu era construită ambasada. Stăteau în apartamente de bloc cu chirie.

I se spune acum “Împăratul” metalului şi era nr. 22 în top 300 cei mai bogaţi oameni din România.

Întors în ţara agentul a lucrat la Metalexportimport, şi prin minister. A fost spion DIE sub Pacepa în 1975 la Tokio. Este legat de Petru Ianc – Krivoi Rog şi scandalul Landro. Landro era un laminor de produs ţagla făcut pe vremea lui Ceausescu.

Dan Dumitru, bun prieten cu Hrebenciuc şi Năstase, cu Florin Simion care este însurat cu faţa lui Bebe Comănescu. Dan Dumitru a spionat în SUA până în 1999. Are specializare în centrale termonucleare. Ştie despre el Ciprian Diaconu de la Transelectrica.

Dan Dumitru locuieşte în Floreasca într-un cvartal de vile de lux ale reprezentanței Electrica. Casa lui valorează 500 de mii de euro. Fiul său locuiește în Bd. Titulescu.

A fost şeful Oficiului pentru Relaţii cu Republica Moldova din Cancelaria Primului Ministru Calin Popescu Tăriceanu.

   Mircea Haş. Colonel SIE.   În intervalul 1976-1980 spionează la Dar-Es-Salam (Tanzania). Ulterior, îndeplineşte misiuni în SUA şi Belgia. După Revoluţie  a activat sub numele conspirativ Haiduc în Libia şi în Ungaria, unde a declanşat şi un scandal .

Ultima sa misiune se derulează la Teheran (Iran). Acoperirea: ataşat comercial. Are legătură cu fostul director adjunct al Securităţii pe Bucureşti înainte de ’89.

A reuşit să recruteze un consul elveţian şi l-a folosit un timp. A ieşit la pensie din SIE, dar continuă să activeze în MAE. Este unul din tăticii afacerilor murdare cu energie pe direcţia Rusia, Ucraina.

Marian Valentin Nidelea este fost ofiţer MApN în jur de 40 de ani. S-a remarcat în domeniul informaticii şi calculatoarelor. Se pare că era webmasterul ANCESIAC (Agenţia Naţională de de Control al Exporturilor Strategice şi al Interzicerii Armelor Chimice).

A fost coleg acolo cu Marius Petrescu. Nedelea a lucrat în subordinea lui Petrescu până în 2003 Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. A fost numit în 2003 consilier al premierului Adrian Năstase pentru probleme de siguranţă naţională.

 Gheorghe Angelescu- Coordonatorul Cancelariei  Prezidenţiale – ordine şi medalii. Este fiul generalului Angelescu cel care a înfiinţat brigada “U”  şi biroul Fantome. Este trecut în Armaghedon ca posibil agent KGB. Fiul său a fost la Cotroceni şi sub Iliescu şi sub Băsescu.

 Bogdan Dumitrescu- Arestat în Nigeria pentru spionaj militar în favoarea Moscovei. Angajat al firmei Clayton Ltd. este sau a fost căsătorit cu fata generalului Pletos Dumitru (nume de cod Petre) locţiitor la comanda Armatei 1 Bucureşti prieten apropiat şi coleg cu Iliescu şi Pancea la Moscova şi cu Vasile Patilinet ambasador Turcia. Toţi făceau parte din grupul Corbii. Dumitrescu a fost coleg şi bun prieten cu Silviu Predoiu la Lagos în Nigeria.

 Olga Volineț- Amanta diplomatului Liviu Maior este agent dublu rus. În prezent este traducătoare la Ambasada României din Kiev. Liviu Maior, diplomat şi tatăl actualului şef SRI s-a ales cu o amantă sub acoperire. Olga Volineţ a fost vreme îndelungată în atenţia SIE. Seniorul  Maior a ajutat-o să-şi facă studiile româno-ucrainene. Când a fost numită traducătoare la Ambasada României de la Kiev, unii ofiţeri SIE s-au opus numirii ei pentru că ştiau că este agent rus.

  Generalul DIE/CIE/SIE Nicolaie Goia

S-a născut la 10 aprilie 1950. A absolvit facultatea de Filologie–Sociologie la Universitatea București. Între 1976-1979 a fost cercetător la Institutul de Economie Mondială. În perioada 1979-1982 a fost secretar III la Amabasada României din R.P.D. Yemen.

Din 1983 până în 1986 a lucrat la Ministerul Educației și Invățământului, iar la 02.09.1986  a ajuns secretar I MAE. A activat între 1986-1990 că  secretar I – consilier la Ambasada României de la Teheran.

În 1991 era numit secretar I la Ambasada României de la Tokio- Japonia. La întoacerea de la post, din capiatala niponă, generalul a fost răsplătit cu funcţia de director adjunct SIE.

Şi-a angajat nevasta în SIE căamulţi alţii. Nicolaie Goia a fost coleg de facultate cu actualul şef SIE Gheorghe Fulga. Generalul de patru stele a fost decorat şi trecut în rezervă de preşedintele Traian Băsescu.

  Generalul DIE/CIE/SIE Dan Chiriac

Dan Chiriac s-a născut la 12 ianuarie 1950. Generalul este fiu şi ginere de vechi şefi ai securităţii din Constanța şi Satu-Mare. A absolvit Academia de studii Economice București. Face parte din vechea “Securitate”.

Din 1974 până în anul 1978 a lucrat la Institutul de Cercetări pentru Plante Tehnice. Între 1978-1984 a fost angajat  la  Întreprinderea de Comerţ Exterior, Prodexport.

Din surse SIE am aflat că din 1984 până în 1990 a fost secretar II MAE, din care patru ani i-a petrecut spionând în S.U.A. ca agent pe deplin conspirat, sub altă identitate.

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu spunea într-un amplu interviu acordat postului de radio BBC că Dan Chiriac a avut interdicţie de a intra în SUA dup㠒90. A fost angajat între 1990-1994 la S.C. Romferchim S.A., iar în august 1994 era “consilier” la Ambasada Română de la Londra-Marea Britanie.

Sub legislatura PSD a fost numit adjunct al directorului SIE şi secretar de stat. Generalul de patru stele Dan Chiriac a fost medaliat cu Steaua României în grad de Comandor şi trecut în rezervă la începutul anului 2006.

  Generalul DIE/CIE/SIE Marcel Alexandru

Marcel Alexandru s-a născut la data de 2 martie 1954 la Ploiești. A absolvit Institutul Politehnic București. Generalul cu aliura de intelectual are o fată de facultate. Fostul secretar de stat şi adjunct al directorului SIE, se laudă că provine dintr-o familie de oameni simpli. Foştii colegi spun despre el că nu a fost altceva decât un alt maestru de ceremonii pesedist,  generalul Marcel Alexandru fiind omul de casă al lui Adrian Năstase. A fost şeful de protocol al lui Năstase, la Camera Deputaţilor în perioada 1992-1997.

La întâlnirea informală cu ziariştii din martie 2005 a recunoscut că a lucrat în Direcţia de Informaţi Externe înainte de ‘89.

Între 1977 şi 1980 a fost inginer la ICE Conect, în Platforma Pipera. Din anul 1986 până în 1988 a fost secretar II MAE la Ambasada României din Brazilia.

În perioada 1988-1989 a spionat ca secretar II la Ottawa Canada. Între 1989-1991 a lucrat ca secretar economic I în Ministerul Comerțului și al Turismului.

Este numit secretar I MAE începând cu 01.04.1991 în Mexic, însărcinat cu afaceri M.A.I. S-a remarcat în legislatura trecută prin nenumărate servicii de imagine aduse cuplului Năstase–PSD. Împreună cu fostul director SRR, Seuleanu şi la umbra CSIE, Marcel Alexandru a dus campania electorală a PSD-ului pe cele mai înalte culmi. În America, la Washington. Cu ajutorul firmei Greenberg, cu care a păpat sume importante din bugetul Radioului Public.

Acoperirea sa o constituiau câteva aşa-zise lucrări ştiinţifice despre securitatea regională. Expuneri realizate la Casa NATO. La umbra şi sub protecţia sa, s-au ridicat câteva mici lăstare de ziarişti şi analişti militari şi politici ce populează presa românească de astăzi.

Tineri capabili şi simpatici cu studii la Colegiile de Apărare sau de Informaţii ale noii securităţi, foositi de serviciile speciale pentru a intoxica opinia publică. Sub puterea pesedista, Marcel Alexandru a ajuns adjunct al directorului SIE, Gheorghe Fulga şi secretar de stat, şeful Direcţiei de Relaţii Externe şi Coordonare.

După ultimile alegeri, a fost marginalizat. Băsescu l-a trecut în rezervă la începutul anului 2006 şi în martie  l-a trimis consul la Strasbourg.

  Generalul DIE/CIE/SIE Isac Adrian

 Isac Adrian s-a născut la 03.09.1950. În anii ’70 îşi începe cariera în spionaj. Conduce cinci direcţii vitale din DIE/CIE/SIE: Contraspionaj (fosta UM 0195 – anti-Occident), Cifru şi Mijloace T.O, Antiterorism, Neproliferare şi Direcţia Generală de Informaţii. Spionează sub acoperirea comerţului exterior ceauşist şi sub cea de diplomat. Specializări: spaţiul ex-sovietic, culisele comerţului de armament, interese energetice globale.

Misiuni de referinţă: 

A fost înainte de 1987, secretar II la Tokio (03.02.1986) şi consul în Liban şi în Angola, la Luanda. A funcţionat o perioadă în Franţa şi a fost împreună cu Silvian Ionescu în Belgia, la Anvers  în perioada în care Traian Băsescu în (1987-1989)  era Şef al Agenţiei NAVROM.

Generalul a fost cel puţin trei ani, “diplomat” în Japonia. Între  17.05.1990 – 15.12.1993 a activat ca secretar II la Tokio. Se pare că a activat şi în Maroc, unde l-a avut  şef pe fostul consul, Gheorghe Istrate.

Este bun prieten cu colonelul Stoica Ionel şi el fost consul în Maroc. În epoca SIE, Generalul Adrian Isac  a fost şef al contraspionajului extern. El i-a promovat pe generalii Isar şi Predoiu.

Isac Adrian a avut un rol esenţial în afacerea răpirii jurnaliştilor din Irak. Preşedintele l-a însărcinat cu organizarea eliberării ostaticilor.

Surse din SIE spun că Isac l-a susţinut în campania electorală din Moldova pe Serafim Urecheanu, împotriva “altor interese” care îl susţineau pe Roşca.

Adrian Isac este bun prieten cu gaşca lui Adrian Năstase, prin intermediul lui Dan Matei Agaton şi Marius Stoian, cel care a condus fiţuica” Știrea Zilei.

Colegii spun că  actualul şef de la Direcţia Neproliferare din SIE, (un fel de paravan pentru afaceri necurate) s-ar pricepe bine la traficul cu armament. Pavel Moldoveanu este în relaţii de cumetrie cu Isac. Locul preferat de întâlniri conspirate al generalului de patru stele Isac Adrian este restaurantul Bucur (privatizat de fostul primar Pleşca Eugen către clanul Awdi-Rodipet).

Acest restaurant, într-unul dintre separeurile sale (ora 11 cum intri din holul central al restaurantului) îl găzduia pe fostul şef al Direcţiei de Contraspionaj Extern, actual şef al Diviziei Neproliferare şi pe interlocutorii săi, persoane ale “comunităţii informativo-afaceriste arabe din România”, cu sprijinul şi sub controlul politic al lui Dan Matei Agaton şi Viorel Hrebenciuc.

Aici cu ceva timp în urmă, Hassan Awdi organiza recrutări masive de programatori IT. La ultima şedinţă a Consiliului Director SIE, Traian Băsescu şi-a trecut preferatul, pe generalul Adrian Isac în planul doi.

L-a numit şef al Direcţiei Cifru şi Tehnică Operativă în locul generalului Liviu Rusu demis şi cercetat la cererea primadjunctului Silviu Predoiu.

În 2007, generalul Isac iese în rezervă, prin decret prezidenţial.

  Generalul VASILICA SARCA (ARC)

Adjunctul directorului SIE, Vasilică Sârca a vizitat redacţia. S-a instalat comod în biroul fostului director Gabi Stănescu. Nu putem şti ce a vrut domnul general Sarca, dar ne putem închipui.

Actualul adjunct SIE s-a născut pe data de 20 mai 1958, la Brăila. A absolvit Institutul Politehnic Bucureşti. Este viceconsul MAE din 15.04.1992.

Între 1982 şi 1987 a fost inginer la Institutul de Cercetări Transporturi. A lucrat în perioada 1987-1992 la Ministerul Comerţului şi Turismului. În iulie 1992 ARC a fost viceconsul la Consulatul General de la Bratislava. În 1993 secretar II Ambasada României la Praga.

Vasilică (ARC) nu a activat niciodată pe zona operativă. A fost la post şi a fost adus în Centrală la o direcţie care se ocupă cu zonele învecinate ale României. Al doilea adjunct al directorului SIE, Vasilică a fost înaintat în gradul de general de Ion Iliescu fără a îndeplinii condiţiile de vechime şi activitate.

În anul 2000 lucra la secretariatul juridic SIE. În 2001 a fost numit adjunctul şefului Serviciului Secretariat Juridic, apoi în acelaşi an devine şef al acestui serviciu.

Era omul care împărţea banii de “operativ” sau bugetul invizibil al SIE.  Surse din interiorul SIE spun despre general că s-a afirmat prin slugărnicie faţă de fosta putere. Mai precis faţă de fostul premier Adrian Năstase.

Se specializase în dibuirea posesorilor de cărţi rare pentru colecţionarul numărul unu al ţării. Alţii spun că de fapt avea o listă de pe vremea Securităţii cu cei mai importanţi colecţionari de opere de artă, SIE fiind moştenitoarea de drept a DSS. La toate acestea s-a adăugat şi prietenia sa cu graficianul Gabi Pendea, directorul Muzeului Cărţilor Rare. Vasilică este bun prieten cu alt “năstasian” cunoscut, generalul Marcel Alexandru.

Generalul DIE/CIE/SIE Dumitrescu Gabriel

Om de casă a lui Adrian Năstase. Mason de rang înalt. Prieten cu generalii Constantin Rotaru, Marcel Alexandru şi Ioan Păun. Dumitrescu Gabriel – general SIE – fost spion în Cipru şi Olanda.  Are relaţii bune cu Rotaru şi Ruşeţ şi cu Florin Simion. Se ducea cel puţin o dată pe lună cu plicul la Mihai Berinde. Este director în Comerţ Exterior la MEC.

Generalul SIE (r)  Păun Ioan- Ultima misiune: în China.  Consul general la Shanghai. Om de casă a lui Adrian Năstase. A fost promovat în SIE de Năstase la cererea generalilor Rotaru Constantin, Dumitrescu Gabriel şi Marcel Alexandru.

Prieten cu  Octavian Creţu, patronul apelor minerale Borsec şi vicepreşedinte PC. Păun l-a dus pe Creţu în China pentru un tratament de diabet. Au rămas prieteni buni. Creţu este informator SIE.

Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a 20 de containere cu  bunuri  din China , în valoare de 611.000 de euro ,destinate fostului premier Adrian Năstase , fără taxe vamale,sub sigiliu diplomatic si protecţie SIE .

La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său îndosarul “Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat.   A trecut de partea lui Traian Băsescu şi l-a turnat pe Năstase în dosarul Zambaccian.  Acum, lucrează la Romaqua Group.

 Generalul Vâlcea Marin

Marin Vâlcea s-a născut la 16.01.1950. Generalul Vâlcea a fost director al OJT Braşov, şef de misiune la Teheran, în 1990 era secretar I  la Bagdad.

În perioada în care Gheorghe Fulga era prefect de Braşov, Vâlcea era ofiţer acoperit şi director al staţiunii Poiana Braşov.

Ministerul Afacerilor Externe ne-a confirmat că Marin Vâlcea a fost la Ambasada României de la Tokio- Japonia, în perioada 13.08.1995 – 18.12.2000. Un general SIE a fost “diplomat” la Tokio cinci ani de zile!

În 2001 era un simplu locotenent- colonel. În 2004 a ajuns general maior, cu două stele şi secretar de stat. La întoacere, Vâlcea a fost numit şeful Direcţiei Relaţii Externe şi Protocol din SIE.

Vâlcea Marin este un apropiat al fostului preşedinte Ion Iliescu şi bun prieten cu  Gheorghe Fulga. Şi-a angajat nevasta în SIE. Vâlcea Marin, a înfiinţat firme sub acoperire  S.I.E., după modelul “Dunărea”.

Referindu-se la manipularea preşedintelui Traian Băsescu,  fostul preşedinte al ţării, Emil Constantinescu (într-un amplu interviu acordat BBC şi publicat în presă centrală), vorbeşte de politizarea serviciilor sub directoratul lui Gheorghe Fulga.

Alături de nume importante din SIE ca Marcel Alexandru şi Dan Chiriac, Constantinescu vorbeşte de generalul Marin Vâlcea. Bun prieten cu Ion Iliescu şi apropiat directorului SIE,  Gheorghe Fulga, sursele noastre de la Tokio povestesc că generalul Marin Vâlcea era un om inventiv.

Bun organizator de chiolhanuri. Închiria ambasada pentru tot felul de evenimente bizare. S-a scris mult în presa centrală despre petrecerile şi chiolhanele bizare, organizate pentru japonezi.

Adjunct al ambasadorului Eugen Dijmărescu, generalul Vâlcea conducea Ambasada României la Tokio din umbră. Relaţia lui Ion Iliescu cu Japonia trece prin Vâlcea şi printr-un oarecare Kobayashi.

Imediat ce s-a întors din Japonia, Vâlcea a fost recompensat cu postul de şef la Direcţia de Logistică. Gestiona fonduri serioase. Mese de protocol, hoteluri de 4-5 stele. Pregătea vizitele externe ale directorului SIE. Tot Vâlcea îi controla pe delegaţii sosiţi în România.

A fost responsabil cu casele de vacanţă ale instituţiei, unde îşi făceau de cap directorii serviciului şi acoliţii lor.

A fost decorat şi înaintat în grad şi funcţie de preşedintele Băsescu prin decret în dată de 8 februarie 2005.

Vâlcea i-a dat afară din blocul SIE de la Unirii şi i-a lăsat în stradă pe mai mulţi tineri, unii cu familie şi copii. Unii îl scuză pe Vâlcea. Tinerii în loc să-şi plătească datoriile şi ratele se dotaseră cu tot felul de aparaturi de ultimă oră sau maşini foarte scumpe.

Înainte de trecerea în rezervă, Vâlcea fusese numit şef al Direcţiei de Relaţii Externe şi Protocol. Fondurile cheltuite sunt uriaşe. Chiar şi ziariştii rebeli sunt plimbaţi prin restaurante de lux pentru lămuriri suplimentare. Recent, Marin Vâlcea a fost trecut în rezervă şi mutat într-o agenţie guvernamentală pe bani frumoşi.

Generalul Ion Isar (Nusu)

Ion Isar. General SIE. În regimul ceauşist activează sub acoperirea diplomaţiei şi a comerţului exterior. Revoluţia îl prinde în organigrama Romconsult – unul dintre institutele Securităţii prin care se recruta forţă de muncă românească în străinătate. În ’93, pleacă în Irak. Postul oficial: secretar II al ambasadei noastre din Bagdad. Ulterior, conduce Direcţia Antiterorism din SIE. Ultima misiune: în Japonia. 2007 este anul trecerii sale în rezervă.

S-a născut pe 2 decembrie 1953 la Slănic Prahova. A absolvit Academia de Studii Economice. În perioada 1972-1977 a lucrat la ICE Prodexport, iar între 1977 şi 1982 la MATMCGFF.

Fostul ofițer DIE  Isar a activat din anul 1982 până în 1989 ca secretar II şi secretar III în MAE. Între 1989-1993 a lucrat la Romconsult.

Din 07.09.1993 a funcţionat ca secretar II la Ambasada României la Bagdad, Irak. Generalul SIE Ion Isar  a ocupat funcţia de şef al Direcţiei Antiterorism.

Beneficiar al bunăvoinţei prezidenţiale din februarie 2005, Isar I. a fost şi el “la post” în Japonia.

“E un obicei comun. Oameni ca Vâlcea erau trimişi la vedere. Japonezii ştiau că este acolo. Începând cu anii ’90 noi am avut acorduri cu mai multe ţări. Au fost trimişi pe lângă ambasade oameni din serviciile speciale, mai ales în posturi de consul.

În contextul noilor ameninţări, am convenit mai ales cu ţările europene şi membre NATO să avem un “fir scurt”. În cazuri speciale ca traficul de droguri şi ameninţare teroristă, informaţiile să nu treacă prin mai multe canale. Să existe un canal direct între serviciile speciale“, a declarat Cătălin Harnagea, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe.

Daniela Pantazi are un statut special. Racolata de DIE  (ghid pentru Europa Occidentală) puţin înainte de ’89, s-a  căsătorit cu Shiga Shighehito. Daniela a devenit în timp, pupila generalului Vâlcea. Este poate singura care a făcut ceva, pentru a reda credibilitatea ambasadei în rândul diasporei româneşti. Sub tutela diplomatică, a construit o punte în comunitatea românească. A negat că ar fi colaborat cu Securitatea, pentru a obţine postul de ghid. Promovează în forţă restaurantele “informative” Darie şi România.

Nu se ştie cum i-au tolerat pe “diplomaţii SIE”, autorităţile japoneze, având în vedere mai ales background-ul lor. În privinţa generalilor, deocamdată, Ambasada Japoniei la Bucureşti îşi declină competenţa. Neoficial, surse din SIE au spus că ofiţerii au fost la cursuri. În 3-4 ani puteau să facă şi a doua facultate, nu un simplu curs. Oficial, conform legii serviciilor secrete, SIE nu comentează. Tipic.

“E un obicei comun. Oameni ca Vâlcea erau trimişi la vedere. Japonezii ştiau că este acolo. Începând cu anii ’90 noi am avut acorduri cu mai multe ţări. Au fost trimişi pe lângă ambasade oameni din serviciile speciale, mai ales în posturi de consul.

În contextul noilor ameninţări, am convenit mai ales cu ţările europene şi membre NATO să avem un “fir scurt. În cazuri speciale ca traficul de droguri şi ameninţare teroristă, informaţiile să nu treacă prin mai multe canale. Să existe un canal direct între serviciile speciale“, a declarat Cătălin Harnagea, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe.

SIE şi-a recrutat “samurai” cu ochi albaştri din simpatizanţii partidului comunist japonez Kominto. Japonia a avut dintotdeauna un puternic partid comunist. Înainte de 1989, după modelul sovietic, tovarăşii niponi erau trimişi la studii în ţările frăţeşti. În România au urmat dreptul.

Ai noştri s-au inspirat după modelul “nevestelor KGB”. Suzuki, Mutzushika şi Shiga Shigehito au fost “căsătoriţi” cu româncuţe. Mya Kosey, mai tradiţionalist, a scăpat. E casătorit cu o unguroaică, profesoară de limba rusă. La ei în casă nu se vorbeşte decât ruseşte. Mutzushika era cel mai inteligent dintre samurai. Este profesor universitar pe bune, specialist în studiul fostelor țări comuniste ex-sovietice. Mya Kosey s-a specializat în etnografie şi fotografie. Vorbeşte bine limba rusă şi româneşte cu accent moroşan.

Shiga Shigehito are o poveste mai interesantă. Înainte de ’89 era corespondent al oficiosului AKAHATA (Steagul Roşu) în România. Aflat într-o excursie în Spania, a cunoscut-o pe Daniela Pantazi. Ghid ONT pe Europa Occidentală. Fata însoţea cu un grup de turişti. S-au cunoscut, s-au plăcut şi s-au luat.  Cei doi se căsătoresc la Bucureşti. Cununia religioasă are loc la biserică Boteanu şi este oficiată de părintele Galeriu. Naș – Ion Iliescu. Din ziua aceia, Shigehito se transformă într-un om de afaceri de succes.

 Mare importator de vinuri româneşti în Japonia.

Restaurantul “Darie“ (personajul  central al romanului “Desculţ” de Zaharia Stancu) din Tokio este hogeacul acţiunilor informative româneşti pe teritoriul Japoniei.

Daniela Pantazi a devenit pupila generalului Vâlcea. A depus eforturi pentru a reda credibilitatea ambasadei în rândul diasporei româneşti. Sub tutelă diplomatică, a încercat să construiască o punte şi să organizeze comunitatea românească.

Nevasta samuraiului a respins întotdeauna ideea că ar fi colaborat cu securitatea, pentru a obţine postul de ghid pe Europa Occidentală.

Japonezii nu stau nici ei degeaba. Sub umbrela unei organizaţii internaţionale de voluntariat JICA, trimit agenţi sub acoperire în toată lumea. Inclusiv la Bucureşti. Japan Internaţional Cooperation Agency este la prima vedere, un fel de asociaţie de voluntari fără frontiere.

Ţara noastră a acceptat cooperarea cu JICA, în cele mai ciudate domenii. În capitala României, samuraii cu ochi albaştri se ocupă cu “studiul aprofundat al transportului urban în oraşul Bucureşti şi zona metropolitan㔠! Hai leliță-n deal la vie!

JICA este în fapt o reţea informativă cu acoperire globală după chipul şi asemănarea celor americane. Unul dintre “voluntari” era Kenichiro Fujiwara.

Un oarecare Nara conduce filiala JICA pentru România. Se pare că au o bună colaborare şi cu Administraţia Porturilor Maritime Constanța. SIE ştie şi îi acceptă. O veste bună pentru preşedintele Băsescu.

Generalul SIE Valeriu Ruşeţ îndeplinea funcţia de consilier economic la Ambasada României din Tokio. A ajuns acolo pe linia Ministerului Economiei şi Comerţului.

Cât a fost la post în Japonia, Ruşeţ făcea trafic de calculatoare şi componente. Colegii săi spun că recupera componente din gunoaie, de pe stradă şi le vindea.

Autorităţile japoneze l-au chemat pe ambasadorul Dijmărescu să-i atragă atenţia asupra afacerilor murdare ale generalilor SIE.

Este cumătru cu generalul Dumitrescu Gabriel după nevastă. Generalul Ruşeţ este cam retardat. A absolvit facultatea de instalaţii. Tatăl lui era tot general SIE. În ’97-’98 şi-a adus nevasta, Mariana Ruşeţ la Tokio. Nevestele generalilor Ruşeţ şi Vâlcea s-au certat şi s-au păruit bine în ochii lumii.

A făcut şi contrabandă cu armament prin firma japoneză Nichibu şi asociaţia Rotobo. Prin Rotobo lucra împreună cu Nicu Manolache. Rotobo este o asociaţie de prietenie Japonia–Rusia, pe relaţia Moscova.

Tot împreună cu Manolache, Ruşeţ făcea trafic de armamment şi pietre preţioase din India. A fost un scandal imens în ’95-’96. Despre ei a vorbit generalul Grigoraș, şeful Direcţiei de Contraspionaj din SIE, în interviul sau înainte de mazilire. Activităţi de spălare de bani.

Ruşeţ este un munte de prostie. Prin 1998 a pierdut sigiliul ambasadei române de la Tokio.

Din surse neoficiale, am aflat că   fostul “consilier economic” român din Japonia se laudă că l-a sprijinit pe Băsescu s㠓vad㓠unele lucruri.  Fostul ministru al transporturilor l-ar fi ascultat.

Ajuns preşedinte, Băsescu l-a înaintat pe Ruşeţ în grad şi funcţie. Ruşeţ Valeriu este şeful Direcţiei Personal din cadrul SIE. Ştie tot ce mişcă în acest serviciu şi plasează oamenii după bunul lui plac.

Emil Rapcea – consilier, însărcinat cu afaceri Ad.Interim în  Nigeria.S-a născut pe data de 15 octombrie 1945 la Bucureşti. A absolvit Academia de Studii Economice şi cursuri postuniversitare de relaţii internaţionale. Este doctor în ştiinţe economice. A activat ca economist în numeroase întreprinderi de comerţ exterior în perioada 1968-1975.

Între 1975-1976 a absolvit cursuri postuniversitare. Între ’76 şi ’77 a fost secretar III MAE, 1977-1979 secretar III la Ambasada României la Teheran, 1979-1989, secretar II la Ambasada României la Islamabad.

Între 1980-1986 a fost secretar II în MAE. A fost inspector general în Ministerul Comerţului Interior în perioada 1986-1990.

A fost secretar I, secretar II şi consilier la Ambasada României la Lagos, Nigeria începând cu anul 1990.

Generalul DIE/CIE/SIE  Nicolae Iană.

 Nicolae Iana s-a născut la 11 mai 1950 în București. A absolvit facultatea de Drept la Universitatea București. Intră în DIE în 1977.

În perioada 1969-1989 a fost redactor la Editura Didactică, iar între 1981-1983 a lucrat la Ministerul Turismului ca referent.

Iana a fost în perioada 1983-1988 secretar II la Ambasada României la Amman şi în 1990-1991 secretar II la Ambasada României la Cairo.

În 1991 este trimis în Kuweit, până în 1996. Întors, devine şeful unei direcţii operative din SIE, unde activează şi soţia sa. Trece în rezervă la 29 septembrie 2003.

Generalul Iana este prieten foarte bun cu Talpeș şi cu generalul Marin Vâlcea. Presa a spus despre Iana că instaurase în direcţia sa “un sistem de obţinere al spăgii, perfecţionat în cel mai mic amănunt”. Se pare că acţiunile sale ilegale l-au revoltat până la urmă şi pe Gheorghe Fulga, care în cele urma l-a scos la pensie.

Generalul și-a adus soţia, Cătălina în SIE. Fata lui Iana este căsătorită cu un om de afaceri şi este trimisă la post sub acoperire în străinătate.

Apropiaţii spun că Iana era sărăcuţ prin 2000. Locuia pe Bd. 1 Mai, în blocuri special făcute pentru SIE.  Odată cu venirea PSD la putere a început să se îmbogăţească. Pleca tot mai des în Olanda, Tokio, SUA, Kuweit. A strâns avere, case, vile, bani, multe pe numele altora.

Aceleaşi surse ne-au povestit că la împlinirea vârstei de 50 de ani, Iana a dat o petrecere monstru la una din vilele sale din Moeciu. Au venit cel puţin 200 de inşi, toţi cu maşini cu număr  “GUV”. Numai şmecheri de la armată şi guvern pe care i-a ajutat în afaceri. Generalul avea un angajat specializat să-i tundă câinii. În fața rudelor, Iana Cătălina se văita că munceşte de se rupe pentru avere.

Ca orice bugetar cinstit, Iana şi-ar fi trecut unele case  pe numele rudelor. Nu se pricepea mai deloc la afaceri. Şi-a construit o casă de câteva milioane de euro pe numele unui prieten apropiat. Acesta a murit de inimă chiar de revelion. Familia decedatului nu i-a mai dat casa generalului înapoi.

Pentru că nu era dornic de publicitate, Iana a zis că pentru câteva milioane de euro acolo nu merită să se agite.  Unul din lucrătorii care i-au montat instalaţiile de monitorizare, camerele video speciale povestea că i-a luat pe lucrare de câteva ori mai mult, dar n-a contat.

Iana povesteşte deseori cu plăcere cum a dezertat un coleg al său din Securitate pe vremea lui Ceauşescu. Prin ’75-’80, un ofiţer de securitate de la cifru a fugit cu tot cu cifru în Germania chiar de sub nasul lui Ceauşescu.

  Generalul SIE Silviu Predoiu – Nume de cod Pumnea

S-a născut pe 5 august 1958 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Geologie-Geografie Bucureşti. A lucrat în perioada 1984-1985 la ICE Geomin. Între 1985 şi 1993 şi-a desfăşurat activitatea la Regia Autonomă Metale Rare Bucureşti. În 1993 MAE a fost secretar III la Ambasada României din Lagos-Nigeria.

Generalul Predoiu este fiul unui securist de frunte. Tatăl generalului Silviu Predoiu a fost şeful CI de la Inspectoratul General al Miliţiei. Omul Securităţii din Miliţie. În 1989 îndeplinea  funcţia de inspector şef al Inspectoratului Ministerului de Interne din Giurgiu. Cetăţenii furioşi l-au fugărit pe stradă în decembrie ’89.

Predoiu senior a fost bun prieten cu tatăl directorului SIE Gheorghe Fulga, col. de miliţie Fulga (senior), fost şef al Serviciului de Pază şi Ordine din Miliţia Braşov. Avansat general în rezervă în urmă cu 3 ani la intervenţia fiului său, Fulga Senior are studii militare la Moscova.

Aşa intrase pe sub pielea lui  Iliescu, Fulga Junior, un profesoraş de socialism ştiinţific.  După ce a terminat facultatea de Geologie, Silviu Predoiu a făcut între ’86 şi ’88, scoala de securişti de la Brăneşti. A lucrat ca ofiţer acoperit în comerţul exterior şi a fost retras în “Central㔠în 1990.

Colegii spun despre Predoiu că mai bine de 10 ani a fost un nimeni. În 1993 a plecat la post în Nigeria,”secretar III”. Soţia generalului a fost studentă a lui Constantinescu şi ar fi intervenit cu ajutorul unui coleg şi prieten profesor pe lângă preşedinte în favoarea lui Predoiu.

Surse din SIE ne-au povestit că Silviu Predoiu a fost amestecat în afaceri dubioase cu petrol împreună cu vicepreşedintele Nigeriei, Emeka Offor şi cu un oarecare afacerist Mircea Furtos.

Emeka Offor posesorul unei imense averi a fost şofer de taxi şi trebuia să ajungă consul onorific al României în Lagos. Aceleaşi surse ne-au spus că în 1997 Silviu Predoiu a fost retras în urma unui scandal sexual după ce s-a bătut cu portarul ambasadei, se încurcase cu nevasta acestuia.

 Generalul Silviu Predoiu, împreună cu şeful său din Nigeria, Emil Rapcea au fost racolaţi de Serghei Lavrov, consilier politic la Ambasada Rusiei de la Aşhabad!

Predoiu a negat totul. Până şi faptul că a fost la post în Lagos. Tot acolo a şi fost înjunghiat. A fost numit şef de birou în 1997. În anul 2000, Predoiu era locotenent colonel. După numai trei ani, a fost numit de Fulga, director şi avansat general de brigadă, pentru serviciile aduse P.S.D., iar în 2001 a fost numit şeful Direcţiei Antitero.

Între 2002 şi  2003 a fost şef la Direcţia Protecţie Internă din SIE, iar în 2004 a fost avansat şef la Direcţia Generală de Securitate. Colegii îl descriu ca un pesedist înrăit. Cu dosarul său în mână, Băsescu l-a numit în noiembrie 2005 primadjunct al SIE. Se pare că el conduce în acest moment instituţia.

Nevasta generalului Predoiu, colonel, a fost adusă în 2001 la compartimentul sinteză al SIE. În 2005 a fost avansată şef al Serviciului Analiză. În 2005 a devenit şefa Direcţiei Resurse Umane, compartimentul care se ocupă cu angajările ofiţerilor şi cu propunerile de înaintare în grad. În noiembrie 2006, Cătălina Predoiu a fost înlăturată de la şefia Direcţiei de Resurse Umane a SIE.

Fratele lui Predoiu e şef de serviciu în SRI. Copiii lor, ajunşi la vârsta majoratului, vor intra tot în serviciile speciale. Şi-a făcut o vilă cochetă în spatele sediului televiziunii Antena 1. Vecinii de cartier sunt la curent cu scandalurile din familia Predoiu. Ei spun că doamna Predoiu Cătălina bea o sticlă de tărie pe zi. Are mari probleme cu soţul care o mai şi altoieşte din când în când.

Ilie Stanica – campionul deconturilor SIE/MAE

Ilie Stanica a fost ofiter activ al Directiei de Informatii Externe inainte de ’89. Fostii colegi ai “diplomatului” spun ca a activat pe spatiul sovietic. Dupa Revolutie, Stanica a iesit din SIE (in 1991-1992) si a devenit oficial diplomat MAE.

A fost recuperat de SIE ca “asociat” si a intrat in responsabilitatea generalului Grigore Istrate sef al Directiei Operatiuni Speciale, “diplomat” cu state vechi in Securitate. Conform Anuarului Diplomatic si Consular al Romaniei, in anul 1994, Ilie Stanica era secretar economic I la Ambasada Romaniei in Cuba.

Anul 1997 l-a gasit in functia de consilier economic la Stockholm. A cules informatii si a trimis o nota prin curier diplomatic la SIE in septembrie 1997 cu privire la planurile de discreditare a regimului Constantinescu.

In 2006, Ilie Stanica era ministru consilier la Ambasada Romaniei din Egipt.

Fiul sau, Lucian Stanica a fost implicat anul trecut, in scandalul vizelor de la Chisinau. Lucian Stanica era legatura consulilor austrieci care faceau trafic cu vize Schengen. Se pare ca agentul “tradator” SIE Mihai Contiu facuse informari despre activitatile de contrabanda ale juniorului in ambasada. Contiu a fost contactat sa transporte in Ungaria o valiza cu peste 1 milion de dolari rezultati din aceste afaceri.

In prezent, Ilie Stanica este ministru consilier la Ambasada Romaniei de la Tokio. Ofiterul din Centrala care verifica deconturile diplomatului Stanica, povesteste ca a avut multe probleme cu acesta. Era campion la deconturile fara acoperire.

Am aflat astfel, ca grosul banilor SIE se mananca de catre agentii sub acoperire. Sume uriase. Se trimit rapoarte asupra persoanelor racolate cu care se intretin “relatii”. Mese la restaurante de lux, cadouri scumpe, ceasuri. Bonurile de decontare sunt de cele mai multe ori aiuristice. Se pot lua de oriunde si nu se pot verifica. De cele mai multe ori se specifica in rapoarte ca nu s-au putut obtine documente justificative pentru decontare. Pentru asigurarea confidentialitatii actiunii se cere decontarea in alb a sumei. Cam asa pune un ofiter sub acoperire, deoparte cam 1000$ pe luna.

Generalul Grigore Istrate

Generalul Grigore Istrate s-a nascut la 24 ianuarie 1951, la Prunisor, judetul Mehedinti. Vechi ofiter de Securitate a absolvit Facultatea de Drept, din cadrul Universitatii Bucuresti. Conform Anuarului Diplomatic si Consular, intre 1977-1980 a activat la Ambasada Romaniei la Dakar, secretar III. 1981- 1991- secretar II MAE, iar incepand cu 1991 a fost la Ambasada Romaniei din Rabat, capitala Regatului Maroc.

Generalul Istrate a detinut mai multe functii in cadrul Serviciului de Informatii Externe. A fost sef la Directia Protectie Externa (PE), ulterior devenita Directia Contraspionaj, apoi sef la Resurse Umane in SIE. L-a avut in subordine pe generalul Adrian Isac si in supraveghere pe Stanica Ilie.

Surse din SIE spun ca el a blocat in 1997 informarea lui Stanica. Colegii spun despre el ca este un fel de tatic al firmelor acoperite SIE si ca ar fi in spatele multor afaceri de spionaj.

Prieten bun cu Istrate este un alt agent Stoian Constantin (nume de cod Selaru). Generalul Grigore Istrate a fost trecut in rezerva de la sefia Directiei de Protectie a Operatiunilor Speciale.

Se ocupa de planificarea actiunilor speciale, inclusiv de cele de “eliminare”. Dupa cum spun unii colegi “se ingrijea ca operatiunile sa fie in regula”.

Biografia diplomatului – general Grigore Istrate poate fi studiata in Anuarul Diplomatic si consular al MAE.

Mihai Darie – ofiterul discret al partidelor post-decembriste

Presa centrala a scris despre securistul Mihai Darie ca ar fi scapat in mod miraculos de verdictul de politie politica, fiind implicat in anchetarea disidentului Radu Filipescu. Darie a lucrat pana in 1978 in cadrul Directiei de Informatii Externe.

Dupa fuga sefului DIE, generalul Ion Mihai Pacepa, ofiterul DIE a fost transferat la Securitatea Municipiului Bucuresti, unde raspundea de problemele sistemului medical. In anii ’80 se ocupa de Spitalul Fundeni.

Dupa 1990, ca si fostul sau coleg de Securitate Silvian Ionescu, Darie a intrat in FSN, ajungand ulterior PD, unul dintre sustinatorii lui Traian Basescu. Mihai Darie este om de afaceri si a lucrat si in administratie, fiind numit, in perioada 1997-2000, director al Prefecturii Bucuresti, apoi vicepresedinte al Agentiei Nationale de Dezvoltare Regionala.

Darie a fost secretar executiv al PD, apoi in 2003, membru PSD. Presedintii PD si PSD l-au pasat de-a lungul timpului intre ei, apreciiindu-i discretia ofitereasca. Darie a declarat ca nu a dat niciodata informatii PSD, pentru ca “un ofiter de informatii nu da informatii”. Este consilierul personal al lui Mircea Geoana.

SURSE- 1. www.evz.ro-  /2008/ Autor:  Mihai Munteanu

2. www.scrieliber.ro/2012/Autor:Afrimescu

              3.www.ohanesian.wordpress.com