Lupul evreu

La prima vedere cunoaștem cu toții povestea băiatului care a strigat „Lupul!” În varianta originară, după mai multe astfel de alarme false, cei care auzeau strigătul încetează să mai sară în ajutorul băiatului care-i păcălise în mod repetat. Dar dacă eu v-aș spune că, indiferent de câte ori ar da băiatul alarma falsă, există unii care se vor grăbi întotdeauna să-i sară în ajutor, doar pentru a descoperi că băiatul a mințit din nou, chiar și pentru a suta oară? A mia oară? Ce ați avea de spus despre unii care pot fi manipulați atât de ușor? Sunt proști? Și dacă nu, cum se explică?

Oricine urmărește conflictul israeliano-palestinian a fost martor la un fenomen similar. Palestinienii diseminează vreun neadevăr, de pildă că Israelul recoltează organe de la palestinieni sau că a comis încontinuu genocid după 1948 ori chiar că a transformat Fâșia Gaza în „cea mai mare închisoare în aer liber din lume”, printre alte lucruri fără nici o bază.

Cei care au investigat în mod aprofundat aceste acuzații au constatat că articolul despre recoltarea de organe, publicat de un ziar suedez, era o reinterpretare a calomniei medievale antisemite a sângelui, un fapt care nu a existat vreodată. Cu privire la presupusul „genocid” comis de Israel împotriva palestinienilor, acesta e unul mai degrabă incompetent, dat fiind că populația palestiniană din teritoriile israeliene nu a făcut altceva decât să crească după 1948. Iar Israelul nu ar avea cum să transforme Gaza într-o închisoare, din moment ce aceasta are o graniță comună cu Egiptul.

Minciunile diseminate de palestinieni și de susținătorii lor ațâță opinia publică împotriva Israelului și îl mențin sub o presiune internațională constantă care îl împiedică să lupte cu terorismul îndreptat contra lui.

Acuzațiile aduse Israelului s-au dovedit din nou și din nou false. Racheta lansată chipurile de Israel asupra spitalului Al-Ahli și despre care BBC a transmis numaidecât că a provocat 500 de morți s-a dovedit a fi fost lansată de către Jihadul Islamic Palestinian. Imaginile care demonstrau chipurile foametea ce afecta un oraș din Gaza proveneau în principal din Siria. Ba chiar și cel mai nou complot preluat și de ONU, cum că soldați israelieni ar fi violat o femeie palestiniană în spitalul Shifa, a fost dezmințit chiar de palestinieni.

Așa stau lucrurile și cu acuzația tendențioasă că Israelul ar fi omorât deliberat, nu din greșeală, niște lucrători umanitari internaționali, deși armata israeliană a omorât accidental și ostatici israelieni și inclusiv până la o cincime din proprii soldați uciși în luptă, omorâți din greșeală de tirurile colegilor lor, un lucru care se întâmplă frecvent în zonele de război, dar mai cu seamă într-una atât de dens populată precum Gaza.

Diseminarea minciunilor ori „știrilor false” de către palestinieni este, repet, sistematică. Pagina de Wikipedia „Pallywood” e dedicată industriei palestiniene a minciunilor și include o listă lungă și documentată de „morți înviind”, priveliști înscenate și producții care fără îndoială ar fi trebuit să le aducă un Oscar creatorilor lor.

Orice om rațional trebuie să se întrebe: Hamas nu a pornit într-un raid ori la un război parțial. Instrucțiunile ei explicite pentru proprii combatanți au fost să ucidă, să mutileze cadavre, să violeze femei și să ardă bebeluși. Toate acestea erau menite a servi un singur obiectiv: să declare în cel mai barbar mod cu putință război, de la care să nu mai poată exista cale de întors, forțând Israelul să răspundă cu întreaga lui forță.

Iar acest lucru pare complet irațional: o organizație teroristă care controlează o zonă în care civilii nu au nici un fel de protecție forțează o putere militară regională să o atace cuprinsă de furie. Nu are artilerie, nu are forță aeriană, nu are nici o cale de a lupta cu marina israeliană. Așadar, pe ce anume, mai exact, se baza planul de război al Hamas?

Ei bine, se bazează pe voi. Pe opinia publică globală. Hamas s-a folosit de prejudecățile împotriva statului evreu și a inundat viziunea morală distorsionată a Vestului cu imaginile oribile ale așa-zisului „genocid” din Gaza. Aceste imagini au fost create în mod cinic, deliberat, parte a planului de război al Hamas. Împreună cu campania de știri false și protestele anti-Israel (care de acum, se poate admite, sunt antisemite), Hamas îi presează astfel pe liderii occidentali să încătușeze Israelul și să-i înmâneze ei victoria, pe calea către nimicirea statului evreu.

Hamas știe prea bine că, în ciuda faptului că sunt devoalate din și din nou, mulți din întreaga lume, și indivizi și publicații aparent serioase, se vor repezi să preia aceste minciuni fără nici un dubiu, fără o minimă abordare critică. De ce?

Orice escroc știe că înșelăciunea cea mai eficientă e una pe care victima chiar vrea să o creadă. Oamenii vor să creadă că se poate realiza un profit rapid, și de aceea apărarea lor care constă în scepticism și dubiu cedează. Exact așa se comportă acei „sonați” care se reped furioși să linșeze Israelul după publicarea fiecărei ticluiri, indiferent cât de absurdă ar fi. Ei sunt deja dornici să creadă acea poveste.

Și de aici se naște întrebarea: de ce există astfel de indivizi dornici să adopte propaganda Hamasului? Chiar aspiră ei să fie artileria, forța aeriană și marina care luptă în slujba unei organizații teroriste barbare? De ce se reped cu atâta grabă și furie ferventă să ajute o organizație teroristă abjectă, chiar și atunci când aceasta strigă „Lupul!” a mia oară?

Articol de Assaf A. Voll, publicat de Ynet News/ Traducerea: Rador Radio România

(Fluierul)