Alegerile europene ar urma să ducă la `căderea măștilor` extremei drepte - cercetători

Pe măsură ce alegerile europene din iunie se apropie, tendințele sondajelor indică faptul că grupurile de dreapta radicală sunt în creștere. Într-o eră a conflictelor și a consolidării alianțelor militare, este urgent să facem un bilanț al proiectului geopolitic și al viziunii Europei al acestor grupuri politice. Viitoarele alegeri ar urma să permită îndepărtarea „măștilor” extremei drepte, relatează Le Monde citat de Rador Radio România.

Deși grupurile de dreapta radicală nu sunt, evident, omogene pe întreg continentul, ele au o bază de valori comună. Printre aceste valori, o viziune foarte conservatoare asupra societății, o ambiguitate cu privire la regimul iliberal al președintelui rus Vladimir Putin, exaltarea naționalismului și chiar un euroscepticism latent.

Dorința de victorie electorală a acestor partide a condus la o evoluție oportunistă a programelor, și multe dintre ele recunosc astăzi nevoia de a aborda probleme strategice la scară continentală, atât managementul imigrației, cât și sprijinirea politicilor pronataliste. Ieșirea din Uniunea Europeană și sfârșitul monedei unice au dispărut treptat de pe ordinea lor de zi. Dacă, încă din 2017, Adunarea Națională (RN) cerea „Frexit”, astăzi nu se mai pune problema.

Partidul pentru Libertate al lui Geert Wilders, câștigător al ultimelor alegeri din Țările de Jos, a eliminat și el părăsirea Uniunii din programul partidului său politic.

În Italia, în 2014, Giorgia Meloni, proaspăt aleasă șefă a partidului postfascist Fratelli d'Italia, a declarat: „O spunem Germaniei, care se face că nu aude: Italia trebuie să părăsească zona euro”. Ulterior, ea a îngropat acest proiect atunci când și-a asumat președinția Consiliului italian în 2022. Meloni lucrează acum mână în mână cu Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, pentru a rezolva criza migrației.

Instituțiile UE și-au demonstrat eficiența în fața crizei din zona euro, iar planul de redresare care a urmat pandemiei de Covid-19 le-a ilustrat capacitatea de a finanța inovația și viitorul continentului. Chiar și astăzi, primirea refugiaților ucraineni, sprijinul economic și consensul din Consiliul European privind ajutorul militar pentru Kiev demonstrează dezvoltarea unei culturi strategice comune.

Aceste succese se traduc într-o mai bună percepție a Europei de către cetățenii săi; astăzi, 72% apreciază calitatea de membru al UE. Grupurile de dreapta radicală din Europa au luat notă de opinia publică și, deși rămân diferențe semnificative, s-ar putea crede că aceste partide au făcut schimbări în soluțiile propuse pentru problemele europene.

Totuși, pentru cei care cred cu adevărat în proiectul european, este esențial să nu se lase păcăliți de aceste schimbări cosmetice. Pentru aceste partide, este vorba de a răsturna sistemul din interior, prin schimbarea raportului de putere la Bruxelles. Deputații partidelor de extremă dreapta din Parlamentul European se numără printre cei mai mari absenteiști din Hemiciclul de la Bruxelles, un obicei care trădează adevăratele lor intenții pentru Europa.

Deși democrații suedezi (SD) par a fi abandonat ideea unui „Swexit” în 2019, iată că propunerea a reapărut în februarie într-un articol al lui Jimmie Akesson, liderul SD.

Michel Barnier, fost comisar european și negociator șef responsabil de Brexit, nu s-a înșelat desemnând, pe 20 februarie, aceste partide ca doritoare de a transforma UE într-o „o simplă uniune internațională”. Aceasta este realitatea conceptului de „Europa à la carte” dorit de șeful listei RN la alegerile din 9 iunie, Jordan Bardella.

În sfârșit și mai ales, conflictul adus de Rusia la granițele Uniunii ar trebui să crească gradul de conștientizare. Tergiversările Congresului american, care ezită atunci când aprobă fonduri pentru Kiev, ilustrează mai mult ca oricând necesitatea ca europenii să strângă rândurile în privința sprijinului pentru vecinii ucraineni, atât pentru credibilitatea poziției strategice a UE, cât și pentru garantarea intangibilității frontierelor țărilor baltice și ale României.

În urmă cu doi ani, RN a făcut din alianța militară cu Rusia vârful de lance al programului său de apărare. Astăzi, Partidul Austriac al Libertăților (Freiheitliche Partei Österreichs) și Alternativa pentru Germania își manifestă în mod deschis simpatiile pro-Kremlin și, deși prioritățile acestor grupuri nu sunt dictate de Rusia, interesele lor iliberale converg.

Să nu ne înșelăm cu privire la miza următoarelor alegeri. În ciuda unei aparente revizuiri programatice, care a câștigat unele voturi noi, aceste grupuri politice reprezintă o amenințare reală la adresa principiilor fondatoare ale UE și păstrează – în marea lor majoritate – o periculoasă afinitate ideologică cu Kremlinul.

Autori: Hector de Rivoire, Sciences Po Paris; Arthur de Liedekerke, Rasmussen Global.

(Fluierul)