Nota Redactiei: Fluierul nu a publicat pana acum astfel de viziuni ca cele ale lui Kalergi care vorbeste in cartea sa scrisa la 1925, de un "amestec rasial programat a se produce in Europa pentru a distruge rasa alba". Fluierul a considerat ca de la aberatiile rasiste scrise de cineva intr-o carte pana la o posibila implementare a lor, e o cale lunga si a crede ca asa ceva "ar fi posibil" tine de "teoria conspiratiei". Numai ca ceea ce vedem in aceste zile ca se-ntampla in Europa cu valul urias de imigranti, val care numeric depaseste Marea Invazie Mongola de la 1241, ne-a facut sa publicam pasajele din acea carte si comentariile la ea, considerand ca e posibil ca astfel de evenimente, cum e imigratia de azi, sa nu fie complet spontane.

Planul Kalergi: genocidul popoarelor europene

prelucrare dupa: Gerd Honsik, „Planul Kalergi”

Imigrarea în masă e un fenomen ale cărui cauze sunt abil create de Sistem şi pe care propaganda multietnică se chinuie să îl reprezinte ca fiind inevitabil.

Cu acest articol încerc să demonstrez o dată pentru totdeauna că nu este vorba de un fenomen spontan.

PANEUROPA
Puţini ştiu că unul dintre principalii ideatori ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene.

Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene.

Numele său e Richard Coudenhove Kalergi.

El se mişcă în spatele cortinei, departe de reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale pe cei mai importanţi şefi de stat, care aususţinut şi promovat proiectul său de unificare europeană.[1]

În 1922, la Viena, pune bazele mişcării „Paneuropa” care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite.

Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un unic Guvern Mondial.

Cu instaurarea fascismelor în Europa, Planul se deteriorează, iar uniunea Paneuropeană e constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, din loja masonică B’nai B’rith şi a unor ziare ca şi New York Times, reuşeşte să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.

ESENŢA PLANULUI KALERGI

În cartea sa „Praktischer Idealismus”, Kalergi declară că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial.

El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesar ca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat de către elita la putere.

Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi

DE LA KALERGI ÎNAINTE
Deşi nicio carte de istorie nu vorbeşte despre Kalergi, ideile sale au rămas principalele surse de inspiraţie ale actuale Uniuni Europene.

Convingerea că popoarele Europei trebuiesc amestecate cu negrii şi asiatici pentru a distruge identitatea şi pentru a crea o singură rasă metisă, se află la baza tuturor politicilor comunitare adresate integrării şi apărării minorităţilor.

Nu este vorba de principii umanitare, dar de directive emise cu o determinare nemiloasă pentru realizarea celui mai mare genocid din istorie.

În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi care la fiecare doi ani premiază europeiştii care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului Kalergi. Printre aceştia găsim şi nume de calibrul Angelei Merkel sau a lui Herman Van Rompuy.

Incitarea la genocid se găseşte şi la baza invitaţiilor constante ale ONU de a gazdui milioanele de imigranţi pentru a compensa scăzuta natalitate europeană.

Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu, Ianuarie 2000, pe nume „Population division” al Naţiunilor Unite la New York, intitulat:

„Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi.”

Rămâne un enorm dubiu: cum e posibilă o estimare atât deprecisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei.

Este exact ceea ce propune si ziarul german "Der Spiegel" in aceste zile - pentru Europa de Est: Cu ce propaganda incearca Germania sa scape de o parte din refugiati si sa-i redistribuie fara voia acestora in Europa de Est. 'Der Spiegel': ”Imigrația: Europa de Est ratează o oportunitate”

Mai mult, cancelarul german, Angela Merkel ameninta statele Uniunii cu "actionarea lor in justitie si cu procese europene" daca nu vor accepta COTELE OBLIGATORII cu mii de imigranti, cote fixate de Germania si de Uniunea Europeana pentru fiecare stat european

Ceea ce rămâne sigur e că scăzuta natalitate ar putea fi uşor inversată prin măsuri potrivite care să susţină familiile.

Numai ca masurile economice si politice care se iau sunt exact contrare. Cazul Romaniei care a cunoscut cel mai mare exod din istoria sa cu 4 milioane de romani plecati si cu o scadere a populatiei de 13% la fiecare 10 ani este relevant. Dupa 2100, daca actualele trenduri se mentin, Romanii vor ajunge o minoritate de doar 20%, in propria lor tara. Si asta fara sa luam in considerare marile fluxuri migratoare de care vorbim.. Oricum am lua-o fenomenul este echivalent cu o epurare etnica.

La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se poate proteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci doar se accelerează dispariţia acestuia.

Singurul scop al acestor măsuri e cel de a denatura complet popoarele, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală.

Pe scurt, teza Planului Kalergi a constituit şi constituie şi astăzi fondamentul politicilor oficiale ale guvernelor menite să promoveze genocidul popoarelor europene prin imigrarea în masă.

G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă:

„Ceea ce oriunde in lume trebuie să se aplice e să se practice căsătoriile mixte şi limitarea naşterilor, şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică ce depinde de o autoritate centrală” [4]

CONCLUZIE

Dacă privim în jur in Europa de azi, observam ca planul Kalergi, pare că s-a realizat deja aproape în întregime.

Suntem martorii deprecierii Europei. Axioma „Noii Civilizaţii” susţinută de evangelizatorii Mentalităţii Multiculturale, e adeziunea la amestecul etnic forţat.

Europenii sunt naufragiaţi în metisism, scufundaţi în valurile de imigraţi afro-asiatici.

Sub dubla presiune a ignoranţei şi tâmpeniei umanitare oferite de mijloacele de comunicare în masă s-a impus europenilor negarea propriilor origini, uitând astfel de propria identitate etnică. A-ti conserva identitatea etnica si culturala e un drept al oricarui popor si grup etnic.

Mai mult ca oricând e necesar să reacţionăm la minciunile Sistemului şi să reanimăm spiritul rebeliunii în inimile europenilor. Nu avem altă alegere, alternativa e sinuciderea etnică si disparitia Europei asa cum a existat ea de mii de ani.

NOTE
[1] autor: Gerd Honsik, „Planul Kalergi”

[2] Kalergi, „Praktischer Idealismus”
[3] Honsik, cit.
[4] „USA Magazine” 12 august 1955

Preluare partiala: Art31.ro

Cartea lui Kalergi - Praktischer Idealismus

... naive: there is also a conscious, heroic boundedness. The heroic limited - and this type are all truly great men of action - temporarily switched voluntarily all pages his being made, except for the one that determines his actions. Objective, critical, skeptical, he can consider before or after his deed be: while indeed it is subjective, religious, one-sided, unjust.     Wisdom inhibits energy - energy denied wisdom. The strongest will is ineffective, if he is directionless; also a weak will triggers strongest effect when it unilaterally is.     There is no life indeed without injustice, error, fault: who shy away from this odium to wear, the stay in the realm of thought, of contemplation, of passivity. - Truthful People are always silent: because every statement is in some sense, a lie; heart pure people are always inactive: because every act is, in a sense, wrong.     Brave but to persuade them to lie on the risk is; to act, at the risk, To do wrong.     Inbreeding builds character, weakens the mind - crossing weakens the character, strengthens the Spirit. Where inbreeding and crossbreeding meet under happy auspices, they testify to the highest type of human being the strongest character with the sharpest mind connects. Where under unfortunate auspices inbreeding and mix meet, they create degeneration types with a weak character, dull mind.     The man of the distant future will be hybrid. Today's races and castes are the increasing [22]

the overcoming of space, time and prejudice fall victim. The Eurasian-Negroid race tomorrow, outwardly similar to the ancient Egyptian, will replace the diversity of peoples with a diversity of personalities. For according to the laws of inheritance increases with the diversity of the ancestors diversity, with the monotony of the ancestors, the uniformity of the offspring. In inbred families a child is like another: because all represent a common family type. In hybrid families, the children are more divergent from each other: each is a novel variation of the divergent parental and ancestral elements.     Inbreeding creates characteristic types - crossing creates original personalities. Precursor of the planetary people of the future is in modern Europe as the Russian Slavic-Tatar-Finnish mongrel; because he, of all European nations, the least breed has, he is the typical multi soul man with the wide, rich, all-encompassing soul. His strongest antipode is the insular Briton, highly bred Einseelenmensch whose strength lies in character, in the will, in the one-sided, typical. He owes modern Europe the most closed, perfect type: the gentleman. [23]

George Soros - urmasul lui Kalergi

Ziarul austriac InfoDirekt, apropiat armatei austriece, pe baza unui raport al serviciilor de informații ale armatei (Österreichischen Abwehramts), afirma că ONG-urile lui SOROS din SUA ar finanța traficul de imigranți către Europa

Iata ce spunea George Soros despre viitorul pe care-l doreste "rasei albe":

Cine a fost Richard Kalergi

Contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi (n. 16 noiembrie 1894, Tokio, Japonia, d. 27 iulie 1972, Schruns, Austria) a fost un publicist, gînditor politic și militant federalist european de origine austriacă.

A fost fiul ambasadorului Imperiului Austro-Ungar în Japonia Heinrich Graf von Coudenhove-Kalergi și al soției acestuia, Mitsuko Coudenhove-Kalergi (n. Aoyama Mitsu,[1] 1874, d. 1941).

Și-a petrecut copilăria în castelul familial din Poběžovice, Boemia, apoi a studiat filosofie și istorie la prestigiosul colegiu vienez “Theresanium”, susținînd în 1916 teza de doctor in filosofie la Universitatea din Viena.[2]

În 1915 s-a căsătorit cu actrița austriacă Ida Roland Klausner (care a murit în 1951). În timpul celui de al Doilea Război Mondial a emigrat mai întâi în Elveția, iar apoi în SUA.

În 1952 s-a căsătorit cu elvețianca Alexandra Gräfin von Tiele, n. Bally, o fiică de medic din Solothurn (care a murit în 1968).

S-a căsătorit o a treia oară, în 1969, cu austriaca Melanie Benatzky Hoffmann, văduva compozitorului Ralph Benatzky.

Una din surorile lui, Ida Friederike Görres, este cunoscută ca scriitoare, iar ziarista Barbara Coudenhove-Kalergi îi este nepoată.

Coudenhove-Kalergi a fost o personalitate ieșită din comun, care din 1922 și pînă la moartea sa în 1972 a luptat pentru ideea europeană, aflîndu-se în perioada interbelică în mijlocul tututor inițiativelor privind crearea unei Europe unite.

În 1923 Coudenhove-Kalergi propune un prim proiect de confederalizare a Europei, proiect expus în volumul Pan-Europa. Tot în 1923 el va crea și Uniunea Pan-Europeană - prima organizație neguvernamentală „europeistă” de pe continent. Pentru Coudenhove-Kalergi Europa este o fraternitate umană ce împărtășește viziuni comune. Moștenitoare a unei bogate culturi și mari istorii, Europa, în viziunea sa, nu va putea să supravețuiască vicisitudinilor vremii decît dacă va ști să îmbine armonios particularitățile și interesele tuturor popoarelor de pe continent.

El considera că respingerea oricăror prejudecati naționaliste, apărarea libertăților și consolidarea păcii sînt, alături de reconcilierea dintre Franța și Germania, pietrele de temelie ale unității europene. De fapt Coudenhove-Kalergi a fost mai curînd un "confederalist european" și nu un veritabil federalist. Pan-Europa, spunea Coudenhove-Kalergi în discursul său la primul congres al Uniunii Pan-Europene de la Viena în octombrie 1926, refuza categoric hegemonia unui popor sau a unui stat european. Din punctual său de vedere, Europa unită se va produce doar ca o asociație de state libere, pledînd de fapt pentru o confederație paneuropeană. Numele acestei confederații europene în care, spunea el, nici un popor nu și-ar sacrifica suveranitatea, ar fi Statele Unite ale Europei.

Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi a fost tradusa in majoritatea limbilor europene (inclusiv în limba română), apelul său cunoscînd la acea vreme un success umbrit poate doar de Apusul Occidentului lui Oswald Spengler. Cauzele crizei europene, propunerea unor soluții concrete și în special prezentarea primului model concret de edificare a unității europene sînt doar cîteva din elementele ce fac din Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi o adevarată lucrare de “profeție politică”.

În perioada interbelică mesajul său a fost ascultat și însușit de numeroase personalități politice și academice de pe continent, printre ei numărîndu-se Konrad Adenauer, Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Winston Churchill, Aristide Briand, Gustav Stresemann, Carlo Sforza, Benedetto Croce, Denis de Rougemont, Salvador de Madariaga, Carl Burckhardt ș.a. Toți ei au găsit în ideile paneuropeiste ale lui Coudenhove-Kalergi sursele angajamentului lor european.

Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce a lansat în 1923 ideea unei uniuni economice franco-germane bazată pe cărbunele renan și minereul de fier lorenez. Această idee a ajuns să fie tradusă în viață un sfert de secol mai tîrziu, în 1950, atunci cînd se crea prima comunitate europeană – cea a cărbunelui și oțelului.

Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce l-a inspirat pe Aristide Birand să lanseze în 1929 primul proiect federal european în fața Societății Natiunilor din Geneva, proiect care n-a reușit doar din cauza degradării relațiilor dintre protagoniștii scenei politice europene. Tot el a fost cel ce a propus (încă în 1929) Oda Bucuriei din Simfonia IX a lui Beethoven în calitate de imn al Europei unite și tot el l-a inspirat pe Winston Churchill să lanseze apelul său la unitate europeana la Zürich în septembrie 1946.

Proiectul geopolitic al lui Coudenhove-Kalergi este alternativa unui alt proiect geopolitic de amploare, cel al “Mitteleuropei” (Europei Mediane), lansat în 1914 de germanul Friedrich Naumann.

În proiectul său Coudenhove-Kalergi pornește de la necesitatea unei reechilibrări a geopoliticii globale, confederația pan-europeană urmînd să fie o contrapondere puterii crescînde a Uniunii Sovietice pe de o parte și a Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii pe de altă parte.

Cu toatea acestea, Coudenhove-Kalergi rămîne un prizonier al ideilor "mitteleuropene" ale lui Naumann și Kjellen, de moment ce modelul său paneuropean exclude din proiect atît spațiul sovietic, cît și arhipelagul britanic. De altfel, britanicii nici n-au manifestat un interes prea mare pentru acest proiect, în timp ce în țările Europei Centrale, mai ales în Germania, Austria și Cehoslovacia, la apelul său s-a răspuns prin crearea imediată a unor secții naționale ale Uniunii Pan-Europene.

Din punctul său de vedere pilonul viitoarei unități europene trebuie să fie unul franco-german, iar fundamentul acestui proiect trebuie sa fie unul economic. Un prim pas în acest sens urma să-l reprezinte crearea unei industrii siderurgice commune franco-germane, idee ce-l va inspira pe Robert Schumann să lanseze Comunitatea Europeană a Cărbunelui si Oțelului.

În viziunea sa, o primă etapă în edificarea unei confederații europene consta în reunirea într-o conferință paneuropeană, care ar favoriza cooperarea interguvernementală, mai ales în domeniile vamal, cultural și juridic. Ulterior, urma să fie semnat un acord de creare a unui spațiu vamal comun. Este interesant că Coudenhove-Kalergi pune accentul anume pe aspecte juridice și economice, considerînd că unitatea europeană trebuie să aibă anume un fundament pragmatic. El mai propunea ca această confederație pan-europeană să dispună de un parlament bi-cameral – o cameră a deputaților și o cameră a statelor. În acest context el pledează pentru o reprezentare echitabilă a statelor, indiferent de faptul dacă sînt mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sarace. Europa lui Coudnenhove-Kalergi nu era nicidecum o Europă “metrică”, ci una “valorică”.

După alipirea Austriei la Germania, în martie 1938, Coudenhove-Kalergi părăsește Viena și după un scurt sejur în Elveția se va instala în SUA, unde i s-a oferit o catedră la Universitatea din New York.

Dar în pofida poziției sale în mediul academic de peste ocean, Coudenhove-Kalergi, acest european prin excelență, părăsește America imediat după terminarea războiului, revenind în Europa, mai exact in Elveția, unde va locui pînă la finele vieții sale.

Odată reîntors în Europa el incearcă să reanimeze societatea civilă pro-europeană de pe continent și în primul rînd activitățile Uniunii Pan-Europene. În 1946 discută despre acest lucru cu Winston Churchill, dar acesta din urmă nu pare dispus să reanimeze Uniunea Pan-Europeană, ci preferă să lanseze o nouă structură, cu viziuni federaliste clare. Noua organizație “europeistă”, lansată ca și Consiliul Europei la Congresul de la Haga din 1948, avea să fie Mișcarea Europeană. Coudenhove-Kalergi refuză inițial să adere la Mișcarea Europeană, dar în 1952 el pășește peste unele principii și devine președintele ei de onoare.

Ceva mai inainte de “concilierea” sa cu Mișcarea Europeană, la 18 mai 1950, Coudenhove-Kalergi devine primul laureat al Premiului Carol cel Mare pentru contribuția sa la promovarea ideii europene.

Totodată, Coudenhove-Kalergi se apropie în această perioadă de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europă a Națiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaționale promovate de Jean Monnet.

În 1965 el părăsește Mișcarea Europeană care, în campania prezidențială din acel an s-a opus lui de Gaulle, sprijinindu-l pe François Mitterrand.

(Fluierul)