Sărbătorile zilei de 1 Martie 2024 - Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina

Ortodoxe

Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina

Greco-catolice

Sf. cuv. m. Eudochia

Romano-catolice

Sf. Albin, ep.

S-a născut în vremea împăratului Traian (98-117), în cetatea Iliopolis (Fenicia). Era samarineancă de neam şi era deosebit de frumoasă.

"Şi era atât de frumoasă şi cu chip minunat, încât nu putea niciun zugrav să-i înfăţişeze frumuseţea ei deplin. Astfel Evdochia, înşelând pe mulţi ca şi cu un laţ, îi vâna şi la pierzare, prin frumuseţe, îi atrăgea, aducând bogăţiile ţărilor lor în ale sale vistierii nedrepte prin sârguitoare necurăţie trupească". (Vieţile Sfinţilor)

"Ea adunase multă bogăţie prin faptele cele pline de păcate, încât puţin de nu se asemăna cu vistieriile cele împărăteşti. Apoi prin îndelungată vreme şi prin adunarea lucrurilor celor de mult preţ se afundase în necurata viaţă cu sufletul. Prin învârtoşarea inimii atât de mult se împietrise, încât nicio altă putere, fără numai cea dumnezeiască, nu a putut tămădui durerea sufletească a păcătoasei celei deznădăjduite". (Vieţile Sfinţilor)

Într-o seară, stând în casă, a auzit întâmplător vocea unui monah, Gherman, care venise din străinătate şi locuia la un cunoscut creştin ce îşi avea casa aproape de poarta cetăţii, chiar lângă peretele casei în care Evdochia se odihnea singură în acea noapte.

"Acolo monahul acela, odihnindu-se puţin după obiceiul său, s-a sculat noaptea la cântarea de psalmi. Şi după săvârşirea rugăciunii sale a şezut şi, luându-şi cărticica ce o purta la sine, a citit multă vreme. În cărticică era scris despre înfricoşata judecată a lui Dumnezeu, când drepţii se vor lumina ca soarele întru Împărăţia cerului, iar păcătoşii vor merge în focul cel nestins, unde în veci vor fi munciţi cumplit fără de sfârşit". (Vieţile Sfinţilor)

Evdochia auzea acum pentru prima dată despre înfricoşata judecată a lui Dumnezeu, când drepţii se vor lumina ca soarele întru Împărăţia cerului, iar păcătoşii vor merge în focul cel nestins. Înfricoşându-se şi umilindu-se, la ziuă a trimis după monahul care se rugase toată noaptea şi i-a cerut să o îndrume spre mântuire.

Pentru a se apropia de Dumnezeu i s-a spus că are nevoie să se lepede mai întâi de necurăţia cea fără de măsură a desfrânării, iar aceasta se face doar prin pocăinţă, lacrimi, post şi rugăciune. Atunci Evdochia l-a întrebat pe cel care se arătase învăţător al său pentru ce monahii vieţuiesc în locuri pustii şi, lăsând atâta dulceaţă a vieţii împreună cu oamenii, ei găsesc mai multă plăcere în pustietăţi.

Fericitul Gherman a răspuns pentru ce se duc monahii în pustie: "ca să ne păzim de păcat în zilele vieţii noastre, iar păcatele făcute să le curăţim prin asprimea petrecerii din pustie. În acest chip să ne facem intrare liberă spre fericirea cea cerească. De aceea toată sârguinţa şi îngrijirea noastră este ca trupurile noastre să le păzim neîntinate de lucrurile necurate, iar mintea noastră s-o păzim nevătămată de gândurile rele, străină de toată răutatea, vicleşugul, făţărnicia, cârtirea, clevetirea, zavistia, iuţimea şi mânia". (Vieţile Sfinţilor)

Sfânta Cuvioasa Evdochia a fost botezată de episcopul cetăţii Teodot şi a fost dusă la o mănăstire de călugăriţe de Cuviosul Gherman.

Pentru osârdia cu care se dedica vieţii monahale, a fost aleasă egumenă. A fost ucisă în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor. Sfânta Evdochia a trăit, după botezul ei, cincizeci şi şase de ani şi a avut sfârşitul în prima zi a lunii martie. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")

(Fluierul)