Nota Redacției: Una din obsesiile progresismului internaționalist este de a se răfui cu morții. Ura lor merge până acolo, încât sunt în stare să le scoată morților, oasele din morminte și să distrugă mormintele, în care unii (buni/răi), își dorm somnul de veci, de zeci de ani. E MORT, mă, E MORT, de aproape jumătate de secol...Dar se pare că nu contează..."Războiul progresisto-internaționalist continuă, chiar și cu MORȚII"..

Ştirea

Noua guvernare socialisto-progresistă a Spaniei, ajunsă recent la putere în urma unei Moțiuni de Cenzură care a trecut împotriva guvernului conservator Rajoy, intenționează să scoată osemintele lui Franco din Mănăstirea din Valea celor Căzuți unde e îngropat și să-i distrugă mormântul.

Propunerea a trecut cu o mare majoritate prin parlament, fiind votată de Partidul Socialist şi de noii săi aliați din Parlament, de la partidele progresiste Podemos şi Ciudadanos.

După ce mormântul lui Franco din Biserică va fi distrus, oasele din mormânt vor fi scoase şi trimise familiei.

Nu numai mormântul lui Franco va fi distrus ci întreg complexul străjuit de o cruce uriaşă

Momentul inclusiv Crucea de peste 150 de metri înălțime vor fi dărâmate şi în locul lui se va ridica un complex nou "simbol al adevăratei reconciliei naționale" potrivit inițiatorilor noii legi

Context

Vale de la Caido - Wikipedia

Valle de los Caídos este o bazilică catolică și un memorial monumental aflat în municipalitatea San Lorenzo de El Escorial, construită la Valea Cuelgamuros din Sierra de Guadarrama , lângă Madrid, conceput de conducătorul spaniol naționalist Francisco Franco pentru a onora și a-i îngropa acolo pe cei care au murit în Războiul Civil spaniol, indiferent în ce tabără au luptat.

Franco a pretins că monumentul trebuia să fie un "act național al ispășirii și al reconcilierii".

Valea celor Căzuți, ca monument supraviețuitor al guvernării lui Franco, și bazilica sa catolică rămân controversate, în parte deoarece 10% din forța de muncă din construcții de la acea vreme era formată din condamnați penali, dintre care unii erau prizonieri politici republicani internaționalişti spanioli.

Monumentul, considerat un punct de reper al arhitecturii spaniole din secolul al XX-lea, a fost proiectat de Pedro Muguruza și Diego Méndez pe o scară mare, şi potrivit lui Franco, amintește de "măreția monumentelor vechi, care sfidează timpul și memoria".

Împreună cu Universidad Laboral de Gijón, este cel mai proeminent exemplu al stilului original spaniol neo-herrerian, care a fost destinat să facă parte din renașterea arhitecturii spaniole a lui Juan de Herrera, exemplificată de reședința regală El Escorial.

Această arhitectură unică spaniolă a fost folosită pe scară largă în clădirile publice ale Spaniei postbelice și își are rădăcinile în clasicismul internațional exemplificat de Albert Speer în Germania Nazistă sau de Esposizione Universale din Roma construită pe vremea lui Mussolini.

Monumentul are o suprafață de 13.6 km2 de păduri mediteraneene și bolovani de granit pe dealurile Sierra de Guadarrama, la peste 910 m deasupra nivelului mării și include o bazilică, o mănăstire benedictină, o casă de oaspeți, Valea , și Juanelos - patru monoliti cilindrici datând din secolul al XVI-lea.

Cea mai proeminentă caracteristică a monumentului este Crucea de 150 de metri înălțime, ridicată peste o ridicătură de 150 de metri deasupra esplanadei bazilicei și vizibilă de la peste 32 de kilometri distanță.

Lucrările au început în 1940 și au trecut peste optsprezece ani pentru a fi finalizate, monumentul fiind inaugurat oficial la 1 aprilie 1959. Potrivit corespondenței oficiale, costul construcției a însumat 1.159 milioane de pesetas, finanțat prin remiteri și donații la nivel național.

Complexul este deținut și operat de Patrimonio Nacional, agenția patrimonială guvernamentală spaniolă, și a fost clasat ca al treilea cel mai vizitat monument al Patrimonio Nacional în 2009.

Guvernul spaniol social-democrat a închis complexul pentru vizitatori la sfârșitul anului 2009, din motive oficiale legate de "restaurarea fațadei".

Decizia a fost controversată, întrucât închiderea a fost atribuită de unii oameni Legii Memoriei Istorice adoptată în timpul guvernării lui José Luis Rodríguez Zapatero, existând afirmații ale prelaților şi ale credincioşilor că comunitatea benedictină din zonă e persecutată.

Lucrările includ sculptura Pietà prezentată proeminent la intrarea în criptă, care a fost realizată folosind ciocane și mașini grele.

În noiembrie 2010, citând motive de siguranță, guvernul Zapatero a închis şi Basilica unde se ținea Liturghia.

Liturghia a fost ținută în aer liber timp de câteva săptămâni. Au fost create punctele de control, potrivit surselor guvernului socialist, "pentru a preveni manifestările politice de dreapta, cum ar fi steagurile Falangiste", în conformitate cu Legea privind Memoria Istorică.

Cu toate acestea, surse catolice au susținut că guvernul a încercat pur și simplu să intervină şi să împiedice ținerea Liturghiei.

După înfrângerea electorală a socialistului progresist Zapatero și ieșirea din funcție la 21 decembrie 2011, serviciul normal din Bazilica a fost reluat. Acum socialiștii au revenit la putere.

În 1999, Valle de los Caídos a fost bombardată de organizația teroristă maoistă GRAPO.

(Fluierul)