Sărbătorile zilei din 11 februarie - Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, episcopul Sevastiei; Sf. Teodora împărăteasa

Ortodoxe

Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, episcopul Sevastiei; Sf. Teodora împărăteasaAdChoices

Duminica a 34-a după Rusalii

Greco-catolice

Duminica 16 dR. Sf. m. Vlasie; Prima apariţie a Sf. Fecioare Maria la Lourdes

Romano-catolice

Duminica a 6-a de peste an

Sf. Fecioară Maria de la Lourdes

A trăit în vremea persecuţiilor împotriva creştinilor declanşate de împăratul roman Diocleţian (284-305). În acest timp în care Biserica era prigonită, pentru viaţa sa blândă şi dreaptă, Sfântul Vlasie a fost ales episcop în Sevastia, Capadocia.

"Sfântul Vlasie se ascundea de mânia tiranilor, precum făceau pe atunci mulţi sfinţi, nelăsându-se torturat fără voia lui Dumnezeu. În cetate erau puţini creştini iar cei mai mulţi fugeau în pustie, în munţi şi în peşteri de frica chinurilor, pe care unii, neputând să le rabde, câtăva vreme s-au închinat idolilor". (Vieţile Sfinţilor)

Din acest motiv, Sfântul Vlasie vieţuia ascuns într-una din peşterile Muntelui Argheos. În faţa peşterii, veneau fiarele sălbatice căutând binecuvântarea sa, mai ales atunci când se îmbolnăvea vreuna dintre ele, căci sfântul dobândise darul vindecărilor, tămăduind chiar şi animalele.

Vânătorii care l-au descoperit l-au pârât la mai marele cetăţii, Agricola, care a ordonat să fie prinşi toţi creştinii ascunşi. După ce a fost adus în faţa acestui demnitar, Sfântul Vlasie a fost dus la închisoare, de unde era scos pentru anchetă şi judecat, iar pentru mărturisirea credinţei în Hristos era torturat.

În drumul spre închisoare, Sfântul Vlasie a fost urmat de nişte femei, şapte la număr, care, adunând de pe pământ sângele ce pica din trupul său, se ungeau cu dânsul. Văzând aceasta, slujitorii ce duceau pe sfânt, le-au prins şi le-au dus la guvernator, zicându-i: "Şi acestea sunt creştine".

Aceste femei creştine au fost mult chinuite şi apoi omorâte. Sfântul Vlasie, împreună cu cei doi copii ai uneia dintre ele, a primit cununa muceniciei prin tăierea capului în ziua de 11 februarie.

Şi "scoţând pe sfânt din curte cu copiii şi ducându-i la locul tăierii, s-a rugat pentru sine şi pentru toată lumea, şi mai ales, pentru aceia care vor veni după dânsul, să săvârşească pomenirea lui, ca să nu se apropie de ei nici o boală, iar casele lor să se umple de toate bunătăţile, apoi rugăciunile lor să fie auzite pentru toate nevoile. Atunci s-a pogorât de sus, la dânsul, un nor luminos, care l-a umbrit şi glasul lui Hristos se auzea, grăind din cer către dânsul: 'Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor'. (Vieţile Sfinţilor)

La moartea lui Teofil (842) i-a urmat la tron fiul său, Mihai, acesta fiind încă un copil, treburile statului erau administrate de mama sa, împărăteasa Teodora. Sub domnia acesteia a încetat, în Imperiu, prigoana iconoclastă împotriva drept credincioşilor, împărăteasa convocând un sinod la Constantinopol, în 843, prin care s-a restabilit dogma ortodoxă iar icoanele şi-au ocupat din nou locul lor în cultul creştin. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")

(Fluierul)