18:48 2023-02-07
science - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu
_ Bombardarea datelor și pisici moarte — cum PR folosește practicile de secretizare pentru a influența mass-media și societatea
_ Data bombing and mort pisici – cum PR folosește practicile secretului pentru a influența mass-media și societatea
Cu mai bine de 100 de ani în urmă, sociologul Georg Simmel a scris că secretul este o parte esențială a tuturor relațiilor umane. Raportul dintre secret și deschidere într-o societate, a susținut el, ne poate spune multe despre acea societate. Explorez acest lucru în noua mea carte, examinând modul în care tehnicile de secretizare a relațiilor publice interacționează (și se ciocnesc) cu transparența și deschiderea mass-media.
Industria relațiilor publice (PR) este creată de profesioniști în afaceri publice, lobby și management de evenimente, printre altele. Rolul lor este de a gestiona relația (și reputația) unui client cu publicul larg, investitorii și autoritățile de reglementare. Relațiile cu mass-media este subdomeniul PR care încearcă să asigure o acoperire pozitivă și să suprime problemele negative în mass-media. Acestea includ ziarele și știrile de televiziune, dar și rețelele de socializare.
În ultimele decenii, PR în Marea Britanie a avut un impact negativ asupra accesului publicului la informații obiective, denaturarea reportajelor media și încercând să ascundă probleme importante. Acest lucru este agravat de presiunile financiare cu care se confruntă jurnalismul, care împiedică raportarea investigațiilor.
Se înțelege în general că ceea ce apare în mass-media a fost selectat și modelat de diverse interese, reflectând obiectivele corporative sau prioritățile guvernamentale. Dar la fel de important este ceea ce nu vedem în titluri – și modul în care aceste probleme sunt ascunse.
În cercetarea mea, mă uit la ambele părți ale acestor operațiuni secrete. Am intervievat profesioniști de PR care lucrează pentru a influența conținutul media și a ascunde anumite probleme. De asemenea, am vorbit cu jurnalişti, redactori de ştiri şi activişti pentru transparenţă. Aceste grupuri sunt interesate să investigheze și să dezvăluie problemele pe care PR speră să le ascundă.
Industria PR este deosebit de abilă în a orchestra această gamă de „practici umbre” de secretizare, dar aceste practici nu sunt bine înțelese. de către public. Practica zilnică de PR tinde să fie banală, concentrându-se pe asigurarea unei acoperiri pozitive pentru clienți și pe minimizarea sau ascunderea acoperirii negative. Dar există o serie de tehnici subtile pe care practicienii de PR le folosesc pentru a manipula informațiile.
O tehnică izbitoare este practica de a ascunde informații semnificative într-o eliberare vastă de material neimportant. Jurnaliştii care foloseau solicitările privind libertatea de informare mi-au spus cum ar folosi organizaţiile această tehnică pentru a părea aliniată la principiile transparenţei, dar în realitate ascundeau informaţii potenţial dăunătoare la vedere.
De exemplu, informaţiile solicitate pot fi lansat în mii de pagini de documente pe care jurnaliştii nu au timp suficient să le analizeze. Informațiile importante pot fi redactate într-un limbaj foarte tehnic care ascunde elementele cheie sau pot fi publicate într-un format care nu este ușor de căutat electronic (cum ar fi documentele scanate).
PR poate folosi tehnici de distragere a atenției, direcționând greșit atenția publicului prin lansarea de povești alternative, atrăgătoare pentru mass-media. Un exemplu recent a fost afirmația lui Boris Johnson că s-a relaxat făcând autobuze model din lăzi vechi. Acest lucru a atras multă atenție mediatică, dar a afectat și reputația online a lui Johnson.
Optimizarea pentru motoarele de căutare (SEO) este o tehnică de management media prin care se utilizează strategic cuvintele cheie pentru a împinge anumite povești în topul rezultatelor motoarelor de căutare. Fie că a fost intenționat sau nu, povestea cu autobuzul a avut efectul opus, ascunzând o poveste diferită, dăunătoare. Căutările după „Johnson” și „autobuz” i-ar fi determinat anterior pe utilizatori să citească despre afirmațiile discreditate conform cărora NHS ar primi 350 de milioane de lire sterline pe zi dacă Marea Britanie a părăsit UE, care apăreau pe marginile autobuzelor Brexit. Acum, ei ar direcționa către rapoarte despre hobby-ul de crafting al lui Johnson.
Atunci când un anunț este deosebit de șocant sau senzațional, poate fi cunoscut ca o strategie de „pisica moartă”. De exemplu, în timp ce Johnson era investigat din cauza scandalului Partygate, el l-a acuzat pe liderul laburist Keir Starmer că nu a reușit să-l judece pe infractorul sexual Jimmy Savile, când Starmer era șeful Serviciului de Procuratură al Coroanei. Aceste zvonuri erau false, dar (pe scurt) au atras atenția de la Partygate.
PR poate crea și o opinie publică falsă pentru a exercita influență. Un editor media al unui ziar național mi-a explicat în cercetarea mea:
„Să spunem că un miliardar ar fi vrut să oprească construirea de case lângă refugiul său din țară… El a înființat [un] „Friends of the Chiltern”. Grupul de presiune al lui Hills și, practic, plătiți o [firmă] de PR pentru a-l conduce."
La începutul anului 2021, proprietarul companiei de jocuri de noroc Ladbrokes a fost acuzat de această tactică după lansarea Players' Panel, un grup online în care clienții a scris articole pro-pariuri. Acest grup părea a fi un efort de bază, dar era operat cu ajutorul unei consultanțe politice. O astfel de tehnică ascunde atât interesele implicate, cât și puterea pe care o pot desfășura. Acest exemplu arată impactul PR, dar și modul în care jurnalismul poate respinge și dezvălui aceste practici.
Pune la un loc, aceste eforturi de secretare a PR pot afecta modul în care publicul înțelege dinamica puterii și schimbarea socială. Oferind unități de informații deconectate în comunicatele de presă sau pe site-urile web ale clienților, PR poate împiedica gândirea comună - o înțelegere colectivă, reunind multe fragmente de informații într-o singură imagine completă - despre societate.
Dinamica dintre secretul și transparența se schimbă, de asemenea, la un nivel mai larg. Practicile de secretizare devin din ce în ce mai răspândite și sancționate legal. De exemplu, utilizarea de către sfera corporativă a acordurilor de confidențialitate pe care practicienii de PR înșiși sunt adesea obligați să le semneze.
Guvernul solicită, de asemenea, mai multe puteri legale care sporesc secretul guvernamental și restrâng transparența. Proiectul de lege privind securitatea națională care trece prin parlament poate incrimina anumite aspecte ale raportării investigațiilor și poate reforma Legea secretelor oficiale. Acest lucru ar putea împiedica și mai mult accesul public la informații prin intermediul mass-media.
Dar înțelegerea acestor practici poate ajuta consumatorii medii și membrii publicului să se gândească mai critic la dinamica puterii și interesele care pot fi ascunse de titluri.
Acest articol este republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons. Citiți articolul original.
Comentarii:
Adauga Comentariu