Pe toată durata campaniei pentru turul I al alegerilor prezidențiale din Franța Marine Le Pen, candidata Frontului Național, a bătut pasul pe loc, candidatul cu prima șansă fiind Emmanuel Macron, favoritul întregului establishment politico-mediatic, institițional și financiar din Franța. Însă odată cu debutul turului II au apărut evoluții noi. Și turul II în general nu este deloc o continuare a turului I, ci înseamnă alte alegeri, de la zero, doar cu doi candidați

Nu aș miza prea mult  pe convingerile democratice ale alegătorilor francezi

Pentru Marine Le Pen au votat 21,53% dintre alegători. Jean-Luc Melenchon, un comunist troțkist, a obținut 19,64%. Melenchon, mai vrea și ieșirea Franței din NATO, nu doar din UE, cum cere candidata Frontului Național. Un autentic extremist, Melenchon vorbește de „Franța revoltelor”. Vrea naționalizări și discursul său este tipic unui extremist comunist de nuanță troțkistă. El susține recunoașterea anexării Crimeei la Rusia și se opune sistemului antirachetă desfășurat de NATO în Europa de Est. În total, 45 % dintre alegătorii francezi au dovedit prin opțiunea exprimată la votul pentru turul I pentru diverși candidați, că au vederi populiste sau de-a dreptul extremiste.

2017 nu e 2002. „Frontul republican” s-a cam deșirat

La alegerile de duminica viitoare s-ar putea coagula  „Frontul Republican” împotriva Marinei Le Pen, așa cum s-a mai întâmplat în 2002 împotriva tatălui său, Jean-Marie Le Pen, când s-au unit cu toții împotriva sa în turul II. Dar și acest front s-a subțiat de atunci. În turul II Jacques Chirac a obținut 82,2% iar Jean-Marie Le Pen 17,8%.  În prezent însă, sondajele estimează pentru turul II 60-62% pentru Macron și 38-40% pentru Le Pen. Nici nu este de mirare. Sondajele arată că alegătorii lui Fillon, reprezentantul partidului lui Chirac din 2002, vor vota în proporție de 23% cu Marine Le Pen iar 30% vor absenta de la vot. 18% dintre alegătorii lui Melenchon vor vota cu Le Pen. Melenchon însuși a refuzat să îl susțină explicit pe Macron în turul II, pretinzând că nimeni nu își imaginează că alegătorii lui ar vota extrema dreaptă, dar el nu vrea să le dea indicații pentru că nu este un guru. După turul I  mii suporterii de-ai lui Melenchon din liceele pariziene  au organizat o manifestație violentă în Paris sub lozinca „Ni Macron, Ni Le Pen”. Boicotul la care instigă aceștia  o avantajează de fapt pe Le Pen. Unii analiști nu exclud ca extrema stângă din Franța să se bucure de eventuala victorie a lui Le Pen, pe considerentul că astfel s-ar alege praful de Sistem. Frontul republican a fost spart de gaullistul Nicolas Dupont-Aignan, o personalitate a RPR al lui Chirac și apoi a lui UMP, formațiunea lui Sarkozy. Nicolas Dupont-Aignan, candidând din partea formațiunii sale, „Debout la France”, a obținut un scor semnificativ, de 4,7% în turul I. El a semnat un acord de susținere a Marinei Le Pen. La televiziunea națională France 2 el a justificat susținerea pentru Le Pen explicând că nu se alătură extremei drepte, ci este gaullist.

De ce a stagnat Marine Le Pen în turul I

Pe durata campaniei electorale pentru turul I Marine Le Pen nu a avut nicio dinamică electorală, a bătut pasul pe loc pe la 20-22% în sondaje. Marine Le Pen „nu a luat foc” în campanie în primul rând pentru că are notorietate maximă, nu prea ar mai fi avut de unde să crească, şi este şi uzată, e de mult în politică, pe când de partea lui Emmanuel Macron ar fi elementul de noutate, interesul şi curiozitatea publicului faţă de un nou venit. În al doilea rând, Marine Le Pen „a turnat apă în vin”. Din ambiţia de a fi şi ea parte din mainstream, de a nu mai fi considerată o marginală, şi-a edulcorat discursul, şi radicalii săi suporteri, dezamăgiţi, nu au mai auzit din gura ei ceea ce îşi doreau foarte mult să audă.

Marine Le Pen s-a bazat în turul I mai mult pe propriul nucleu electoral, şi nu a reuşit să atragă alte categorii de alegători, iar pe unii care teoretic puteau fi aliaţi, i-a ostilizat. De exemplu, catolicii, care nu puteau fi atraşi de susţinerea lui Le Pen pentru avorturi, parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex. Propunerea ei de interdicţie a semnelor religioase şi procesiunilor religioase publice, deşi destinată musulmanilor, îi va afecta şi pe catolici, după cum chiar Le Pen a recunoscut într-un interviu acordat unei publicaţii catolice.

Pe de altă parte, în plină campanie pentru turul 2, sâmbătă 29 aprilie, Papa Francisc, sub pretextul răspunsului la o întrebare a presei pusă în avionul cu care se întorcea din Egipt a dat un mesaj destul de enigmatic privind alegerile din Franţa. El a refuzat să răspundă direct la întrebarea presei despre „tentația catolicilor francezi pentru votul populist sau extremist”. Formal, papa a pretins că nu cunoaşte situaţia din Franţa şi nu are preferinţe. Nu a nominalizat niciun candidat. Pe Macron l-a numit eufemistic „celălalt” şi a spus că „nu se ştie de unde vine”, în timp Le Pen pentru papă este „dreapta puternică”. Adică nu xenofobă, nu rasistă, ci „puternică”. Papa a mai făcut referire la „conflictul” pe care l-a avut cu Francois Hollande. Or, Macron a avut un portofoliu important în guvernul lui Hollande, cel de ministru al Economiei. Sub aparenţa bonomiei sale, papa Francisc a dat în mod clar un mesaj, pe care fără îndoială că reţeaua catolică din Franţa ştie să îl descifreze. Căile Vaticanului sunt uneori misterioase.

Debutul turului II. Gafele lui Emmanuel Macron

Campania pentru turul II a debutat cu o surpriză. De unde înainte de turul I, sodajele pentru turul doi dădeau scoruri de 62% Macron – 38% Le Pen sau chiar 65% Macron – 35 % Le Pen, un sondaj făcut după alegerile din turul I arăta că Macron are 59% şi Le Pen 41%. Reducerea diferenţei dintre cei doi nu este întâmplătoare, deoarece fiind întrebaţi cine consideră că a avut cel mai bun start în campania pentru turul II, 50% dintre subiecţi au indicat-o pe Marine Le Pen şi numai 43% pe Emmanuel Macron.

Campania pentru turul II a debutat cu gafele lui Macron. Chiar în noaptea alegerilor Emanuelle Macron împreună cu mai mulţi prieteni, majoritatea VIP, s-a dus să sărbătorească victoria din turul I la o celebră braserie din Paris, „La Rotonde”. Criticile au venit din mai mute părţi, nu doar din partea Frontului Naţional. Macron s-a apărat spunând că cine nu înţelege de ce şi-a dus secretarii şi ofiţeri de securitate la restaurant, pentru a le mulţumi pentru efortul lor, nu înţelege ce este viaţa. Numai că printre VIP-urile care au petrecut acolo cu Macron era şi Jacques Attali, care nu este nici secretarul, nici bodyguardul lui Macron, ci primul preşedinte al BERD, o eminenţă cenuşie a fostului preşedinte Francois Mitterand, şi acuzat de-a lungul timpului de implicare în diverse afaceri de corupţie.

Macron a fost foarte iritat de comparaţia dintre petrecerea sa după primul tur şi petrecerea dată de Nicolas Sarkozy în 2007, după ce a câştigat alegerile prezidenţiale, la restaurantul „Fouquet”. Sarkozy nu a chemat atunci atât politicieni sau activişti din campania electorală, ci numeroase personalităţi din mass-media şi lumea finanţelor. Fără voia sa, a sugerat unde este adevărata putere din Franţa şi această gafă i-a marcat tot mandatul prezidenţial. Echipa lui Macron a spus că nu poate exista nicio comparaţie între cele două situaţii pentru că la „Fouqet”, unde a petrecut Sarkozy ar fi mai scump decât „La Rotonde”, restaurantul lui Macron.

Pe Macron nu l-a ajutat deloc această distracţie. L-a profilat ca pe un personaj arogant şi infatuat care sărbătoreşte anticipat victoria, dar şi ca pe un personaj legat de elite, mai ales de cele financiare, în condiţiile în care aceasta a fost una dintre principalele linii de atac împotriva sa în campania pentru turul I.

Înaintea turului I, Marine Le Pen l-a imitat pe modelul său politic, Donald Trump, şi a făcut un cal de bătaie din vestea delocalizării în Polonia a fabricii de aparatură electrocasnică din Amiens, aparţinând concernului american „Whirlpool”. Aidoma lui Trump, Marine Le Pen a anunţat că va salva cele 300 locuri de muncă ce urmau a fi pierdute ca urmare a delocalizării şi a ameninţat că dacă produsele fabricii delocalizate în Polonia vor fi exportate în Franţa, ea le va impune o taxă vamală de 35%.

Macron s-a considerat provocat personal de Marine Le Pen, pentru că Amiens este oraşul copilăriei sale, unde s-a îndrăgostit la vârsta de 15 ani de actuala soţie, Brigitte, mai mare cu 24 de ani decât el, şi care era profesoara sa la cercul de artă teatrală din liceu. Ca atare, Macron a descins la Amiens, unde s-a întâlnit la Camera de Comerţ cu conducerea sindicatelor de la uzina „Whirlpool”. Când a aflat de prezenţa lui Macron la Amiens, Marine Le Pen a lăsat baltă programul din ziua respectivă şi a dat fuga la uzina „Whirlpool”, unde muncitorii au primit-o cu simpatie evidentă şi şi-au făcut selfie cu ea, pe când pe Macron l-au huiduit. Orgolios, Macron a vrut să aibă ultimul cuvânt în această poveste şi a declarat că în primele trei luni ale mandatului său prezidenţial va lua măsuri împotriva Poloniei şi va cere sancţiuni europene împotriva acesteia, pe motiv că ar încălca valorile europene prin dumpingul social şi fiscal pe care îl practică, fapt care a stârnit protestele furioase ale Guvernului de la Varşovia.

Emmanuel Macron nu avea ce căuta la Amiens. El a dat ocazia televiziunilor să îl prezinte ca pe un elitist ce se întâlneşte cu conducerea, în timp ce Marine Le Pen se întâlneşte cu muncitorii. De fapt greşeala de fond a fost că prin gestul său a validat discursul protecţionist al Marinei Le Pen privind delocalizarea. În fond, care mai era diferenţa dintre cei doi candidaţi? Plus că Macron, poziţionat ca mare european a intrat în controversă cu guvernul unui important stat UE.

Această gafă, dictată nu de calcul electoral, ci de orgoliu, impulsivitate şi infatuare, poate fi oarecum asemuită cu celebra intervenţie telefonică la un studio de televiziune a preşedintelui Traian Băsescu, în ianuarie 2012, la adresa lui Raed Arafat.

Le Pen are campanie profesionistă. Macron pare prizonierul propriei strategii politico-electorale

Autor: George Scarlat
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

(Fluierul)