O carte pe zi: „Scrisoare pentru un copil niciodată născut” de Oriana Fallaci

,,Priveşte, se aprinde o lumină… Se aud voci… Cineva aleargă, ţipă, disperă… Dar altundeva se nasc mii, sute de mii de copii şi mame de viitori copii: viaţa nu are nevoie nici de tine, nici de mine. Tu eşti mort. Acum mor şi eu. Dar n are nicio importanţă. Pentru că viaţa nu moare.”

Una dintre figurile cele mai importante ale jurnalismului internaţional din a doua jumătate a secolului trecut, Oriana Fallaci s-a născut la Florenţa, în 1929, s-a angajat în Rezistenţă, împotriva regimului lui Mussolini, a fost dizidentă întreaga viaţă, o liber cugetătoare cu un discurs despre toate temele tabu ale timpului ei – avortul, integrasocială, rolulu femeii în societate, homosexualitatea.

A fost prima femeie corespondent de război, pe frontul din Vietnam.

A intetrvievat numeroase personalităţi (Fellini, Mastroianni, Hitchcock), dar şi oameni politici (Kissinger - în cursul acelui interviu a ajuns la concluzia că războiul din Vietnam era „inutil”, iar Kisisnger a admis mai târziu că a fost „singura cea mai dezastuoasă convorbire pe care am avut-o vreodată cu un membru al presei” -, Kadhafi, Şahul Iranului, Khomeiny, Lwech Walesa).

În septembrie 2001 a suscitat polemici luând poziţii contra islamului. A publicat vreo cincisprezece cărţi, pentru unele a fost premiată (unul dintre premiii a fost Viareggio, obţinut în 1979 pentru „Un om”, un roman dedicat lui Alexandros Panagoulis, poet şi om grec, asasinat de junta militară, om care i-a fost partener. A murit în 2006, în urma unui cancer de sân.

”Scrisoare pentru un copil niciodată născut” a apărut în 1975. Naratoarea, care a avut o poveste de amor liber cu partenerul ei, este însărcinată. Femeia care nu şi-a dorit copilul se adresează embrionului pe care îl poartă în pântece, întrebându-se ce determină începutul unei vieţi umane. E o adevărată pledoarie pentru avort. Dincolo de alegerea de a păstra ori nu copilul, viitoarea mamă pune problema responsabilităţii de a da naştere în absolut. Un parcus de tergiversări, de îndoieli, de stări proaste, de întrebări. Între a fi pentru sau contra avortului, Oriana Fallaci povesteşte dificila istorie a maternităţii când aceasta nu este evidentă, când singura capabilă să poată lua o decizie, mama, nu ştie încă ce vrea. „Poate cartea asta îi va face şi pe bărbaţi să înţeleagă.”

O carte sensibilă, o bijuterie literată, de cicit chiar dacă, din punct de vedere social şi al mentalităţilor, lucrurile nu mai stau deloc ca în deceniul în care a fost scrisă.

Oriana Fallaci – Scrisoare pentru un copil niciodată născut. Traducere din limba italiană de Nicoleta Dabija. Editura Lebăda neagră. 131 pag

(Fluierul)