Cum arată pe date SPIRALA TĂCERII la Primul Tur al alegerilor prezidențiale

În 24 noiembrie 2024 a avut loc primul tur ale alegerilor prezidențiale din România. Rezultatele finale ale acestui prim tur au dat peste cap toate sondajele și parțial chiar și rezultatele exit-poll-urilor făcute la urne cu această ocazie. Pe bună dreptate toți se întreabă cum un candidat care a reușit să obțină primul loc în Primul Tur a reușit să evolueze pe sub radar și să obțină acest rezultat surpriză.

Sociologii au explicații pentru fenomen... bineînțeles pentru cei care au și dispoziția și înțelepciunea să le asculte și să ia aminte pentru astfel de lucruri s-au mai întâmplat și se vor mai întâmpla. Profesorul Cătălin Stoica vine cu o serie de concluzii după ziua surpriză din 24 noiembrie pe baza datelor exit-poll ale Centrului de Sociologie Urbană și Regională - CURS.

Într-o postare anterioară, am avansat ipoteza conform căreia erorile de estimare din exit poll-uri (dar și din sondajele pre-electorale) s-ar putea datora efectelor spiralei tăcerii. Teoria spiralei tăcerii elaborată de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle-Neumann „descrie și explică procesul de formare și extindere a opiniei publice, susținând că persoanele care percep că sunt în minoritate, resimțind o presiune din partea celorlalți, se asociază opiniei majoritare sau tac, nu își mai exprimă propriile păreri.” (cf. Septimiu Chelcea, vezi link în comentarii). Cu alte cuvinte, susținătorii unor partide sau candidați percepuți ca excentrici ori nefrecventabili de către majoritate tind să se autocenzureze atunci când răspund la sondaje, temându-se să nu fie ridiculizați, blamați sau excluși social.

Prin amabilitatea celor de la CURS, am realizat o analiză exploratorie pentru a verifica această ipoteză. Este, accentuez, o analiză exploratorie. Rezultatele sunt prezentate în tabelul din imaginea de mai jos, unde i-am luat în considerare pe primii 8 candidați.

Cum citim tabelul?

1. Coloana A: rezultatele oficiale (BEC) ale votului la primul tur al alegerilor prezidențiale la nivel național.

2. Coloana B: rezultatele exit poll-ului CURS, bazat pe un eșantion național de 49.306 votanți din 600 de secții de votare.

3. Coloana C: rezultatele oficiale (BEC) din cele 600 de secții de votare incluse în eșantionul CURS.

4. Coloana D: diferențele dintre rezultatele BEC naționale și cele BEC din cele 600 de secții de votare incluse în eșantion. Aceasta măsoară calitatea eșantionului, care, în acest caz, a fost bun. Erorile semnificative de estimare nu provin din eșantionul utilizat.

5. Coloana E: diferențele dintre rezultatele oficiale (BEC) din secțiile eșantionului CURS și estimările din exit poll-ul CURS (declarațiile respondenților).

6. Ultima coloană: semnificația abaterilor. Spre exemplu:

Georgescu a fost subestimat cu 4,68% (cei intervievați au declarat într-o proporție mai mică că l-au votat decât au făcut-o în realitate).

Ciolacu a fost supraestimat (prin supra-declarații) cu 4,43% (mai mulți au spus că l-au votat decât au făcut-o în realitate)

Ciucă a fost supraestimat (prin supra-declarații) cu 3,51% (mai mulți au spus că l-au votat decât au făcut-o în realitate)

Ce indică aceste rezultate?

Aceste cifre sugerează un tipar specific spiralei tăcerii: este foarte probabil ca susținătorii lui Georgescu (un candidat perceput drept nefrecventabil) să se fi sfiit să declare că l-au votat, indicând în schimb că ar fi votat candidați mainstream, precum Ciolacu sau Ciucă, considerați opțiuni „corecte” sau socialmente dezirabile. (Atenție: faptul că suma procentelor de supra-declarare pentru Ciolacu și Ciucă este de 7,94% în vreme ce procentul sub-declarării votului pro-Georgescu este de 4,68% nu indică o inconsistență. O parte dintre cei care au spus că au votat Ciucă sau Ciolacu deși nu au facut-o s-au dus la Georgescu [4,68%]. O alta parte din aceștia [7,94% - 4,68=3,26%] s-au îndreptat și către alți candidați; restul acela de 3,26% s-a distribuit către alți candidați cu scoruri mai mici – vedeți diferențele nesemnificative, aflate în marja asumată de +/-1,6%, la alți candidați)

Este posibil ca o parte dintre distorsiunile de estimare să se datoreze și operatorilor de interviu, prin raportarea incorectă a răspunsurilor, înregistrarea propriilor preferințe în locul celor exprimate de respondenți sau exercitarea unei presiuni subtile în timpul interviurilor. Totuși, din analizele mele sumare, nu am identificat distorsiuni sistematice semnificative induse de operatori în cadrul eșantionului de 600 de secții de votare. Am înțeles că cei de la CURS continuă analizele lor independente pentru a identifica eventualele cazuri punctuale și a găsi soluții pentru turul al II-lea.

Efectul spiralei tăcerii în București

În București, CURS a utilizat un eșantion separat de 12.852 votanți diferit ce cel național. (Pentru cei din domeniu: în eșantionul național nu au intrat cei toți cei 12.852 de votanți din Capitală; numărul lor a fost proporțional cu cel al votanților din București în ansamblul celui de la nivel național.) Rezultatele, sintetizate mai jos, arată un tipar similar:

1. Supra-declarare a voturilor pentru Lasconi: +5,78%.

2. Sub-declarare a voturilor pentru Georgescu: -4,14%.

Acest tipar indică faptul că unii respondenți care NU au votat-o pe Lasconi au declarat totuși că au făcut-o, aliniindu-se percepției despre ce votează „lumea bună” din București. Alte chestiuni: o supra-declarare pentru Ciolacu: +1,46%; sub-declarare pentru Diaconescu: -1,23%, ambele însă în marja de eroare asumată de institut și comunicată anterior.

Alte observații

La nivel național, alte sub- sau supra-declarări au fost mult mai reduse și situate în marja de eroare asumată de CURS (+/-1,6%). De exemplu, votul pentru Hunor a fost sub-declarat (nesemnificativ, in marja de eroare asumata) cu 0,80%, probabil din partea unor români care l-au votat dar nu au recunoscut acest lucru. Mărimea acestei discrepanțe este prea mică pentru a ne lansa în discuții senzaționaliste.

Concluzii

Datele furnizate de CURS (un gest de transparență lăudabil) sugerează că o mare parte din erorile de estimare sunt explicabile prin reticența votanților de a declara sincer cu cine au votat. (Există desigur și alte motive tehnice care au avut probabil un impact mai redus.)

Operatorii de interviu și sociologii NU sunt milițeni; ei nu pot să-i zică unui respondent: „Spune, bă, adevarul, că știu că mă minți!” Este esențial să ne întrebăm ce îi determină pe unii oameni să nu răspundă sincer. Una dintre explicații este spirala tăcerii. Alte motive pot include climatul general de neîncredere și teama de posibile repercusiuni. Astfel de atitudini sunt cu adevărat îngrijorătoare.

Le mulțumesc celor de la CURS pentru deschiderea și transparența de care au dat dovadă! Și nu, în prezent nu sunt afiliat în nici un fel cu firma în cauză.”, a scris profesorul pe pagina sa de Facebook.

***

Ce este Teoria Spiralei Tăcerii

Spirala tăcerii se referă la presiunea crescândă pe care o resimt oamenii și care-i determină să-și ascundă punctele de vedere atunci când sunt în minoritate, temându-se de izolare socială. Sau, atenție, când media îi prezintă ca fiind minoritari, fenomenul accentuându-se odată cu apariția mijloacelor de comunicare în masă ce au făcut posibilă identificarea curentului dominant în societate, sau a opiniei publice. Pentru Elisabeth Noelle Neumann „opinia publică reprezintă acele atitudini ce pot fi exprimate fără a implica pericolul izolării; o forță tangibilă ce controlează oamenii”.

Tot Elisabeth Noelle-Neumann avansează ideea unui al șaselea simț care deține informații despre ceea ce societatea simte și crede, cu ajutorul căruia oamenii, toți oamenii (nu doar politologi, analiști sau formatori de opiniei) anticipează instinctiv, concomitent, o schimbare în climat pentru sau contra unui partid, persoane sau idei. Acest organ cvasi-statistic „simte” climatul opiniei publice.

Spirala tăcerii, în practică

Să vă dau un exemplu. Din SUA. În 1980, Jimmy Carter și Ronald Reagan se aflau aproximativ la egalitate în sondaje, cu un ușor avantaj pentru candidatul democrat care specula criza ostaticilor din Iran și înrăutățirea situației economice de la finalul administrației Reagan. Ce s-a întâmplat în alegeri ? Președintele în funcție, Ronald Reagan, va obține una dintre cele mai răsunătoare victorii, câștigând votul electorilor din 44 de state (scor final 489 la 49) și cu opt milioane și jumătate de voturi mai mult în scrutinul popular. Instinctiv, publicului a pariat pe câștigător. În ciuda faptului că nimic nu prevestea acest lucru.

Avem așadar două elemente: spirala tăcerii înțeleasă ca autocenzura celor care au un punct de vedere minoritar și doi, acest al șaselea simț grație căruia anticipăm, și ne (re)pliem pe schimbările opiniei publice. Cu ce ne ajută ?

Ne ajută întrucât știm să nu mergem contra curentului (Solomon Asch a demonstrat deja cât de puternic este „conformismul social” prin câteva experimente devenite celebre), dar și că schimbarea devină posibilă odată ce s-a acumulat destul capital de opinie. Altfel spus, frica de izolare socială a celor care posedă o opinie diferită față de majoritate poate fi speculată întocmai pentru perpetuarea opiniei majorității. A status quo-ului. „Norocul ține cu cei puternici” spune o maximă. Tăcerea, e tot de partea lor.

Doi, nu trebuie scăpat din vedere instinctul publicului de a se ralia învingătorului. Și că orice slăbiciune te poate aduce într-o poziție la 180 de grade față de cea inițială.

Restul nu e tăcere… ci spirala tăcerii.

Fosta directoare a Institutului de Demoscopie din Allensbach (Germania), profesoara Elisabeth Noelle-Neumann (1916-2010), a formulat ipoteza „Spirala tăcerii” (germ. Schweigespirale; engl. The spiral of silence) în 1974, în efortul de a explica victoria surprinzătoare a Partidului Creştin Democrat (CDU) în alegerile din Germania Federală, în 1965. Câştigarea alegerilor de către CDU a invalidat predicţia sondajelor preelectorale, care atribuiau victoria Partidului Social Democrat (SPD). S-a crezut că „mobilizarea de ultimul minut” a simpatizanţilor CDU a dus partidul la victorie.

Elisabeth Noelle-Neumann a propus o altă explicaţie: simpatizanţii CDU, în situaţia în care percepeau că majoritatea electoratului este de partea SPD, s-au abţinut să declare public opţiunea lor de vot. Aceeaşi dinamică a alegerilor electorale din Germania Federală s-a observat şi în 1972.

Ca teorie propriu-zisă, „Spirala tăcerii” apare odată cu publicarea lucrării Die Schweigespirale: Öffentliche Meinung – unsere soziale Haut, 1980 (Opinia publică – epiderma noastră socială) şi a dobândit notorietate prin traducerea cărţii în limba engleză, la Editura Universităţii din Chicago, unde autoarea fusese invitată în toamna anului 1980 ca visiting professor. Cartea fondatoare a teoriei „Spirala tăcerii” a fost tradusă în limba română în anul 2004. Această teorie descrie şi explică procesul de formare şi extindere a opiniei publice, susţinând că persoanele care percep că sunt în minoritate, resimţind o presiune din partea celorlalţi, se asociază opiniei majoritare sau tac, nu îşi mai exprimă propriile păreri. Elisabeth Noelle-Neumann a pornit în cercetarea formării noilor opinii de la următoarea asumpţie: „Ceea ce poate fi pus în evidenţă empiric din observarea mediului (care opinii câştigă sau, dimpotrivă, pierd teren), din reacţiile individului la propriile observaţii (exprimarea hotărâtă a propriilor opinii sau păstrarea precaută a tăcerii), cu alte cuvinte, acel ceva ce, în cazul majorităţii oamenilor, poate fi considerat teamă de izolare ne conduce la formularea unei definiţii operaţionale a opiniei publice: acele opinii asupra unor teme controversate pe care le poţi exprima public fără a te izola” (Noelle-Neumann, 1980/2004, pp. 84-85).

_

Despre Profesorul Cătălin Stoica

Este profesor universitar doctor abilitat la Catedra de Sociologie, Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. În 2005 obţine titlul de Doctor în Sociologie la Universitatea Stanford din SUA, unde a şi predat, ȋn calitate de doctorand, propriile cursuri (Introducere ȋn sociologie; Sociologia societăţilor socialiste şi post-socialiste). Între 2007 si 2015 a fost Director General al Centrului de Sociologie Urbană şi Regională (CURS).

Cursuri predate: Metode şi tehnici de cercetare în sociologie și psihologie; Metodologia anchetei sociologice; Stratificare şi inegalităţi sociale; Antropologie economică (studii aprofundate/Master); Stratificare și mobilitate socială (studii aprofundate/Master); Teorie sociala

(Fluierul)