Călin Georgescu - Starea naţiunii

La 25 de ani (Nota Red.: acum sunt 35 de ani) de la schimbările din 1989, România este o ţară devastată.

Activele au fost înstrăinate aproape total, industria a fost pusă pe butuci, datoria externă creşte periculos.

Cleptocraţia autohtonă şi-a însuşit o bună parte din avuţia naţională.

La nivelul administraţiei locale, domnesc haosul şi ineficienţa, în timp ce aparatul central supradimensionat este din ce în ce mai greu de finanţat.

Domenii cu care, altădată, ne mândream, de la cercetare şi învăţământ până la sport şi cultură, înregistrează regrese catastrofale.

Statul, ros de corupţie, birocraţie, incompetenţă şi neputinţă, cedează ruşinos în faţa capitalului speculativ şi a „rechinilor“ deghizaţi în „investitori strategici“.

Prea mulţi dintre cetăţenii României şi-au pierdut încrederea în ţara în care trăiesc, în aproapele lor şi chiar în ei înşişi.

Asistăm la o profundă criză de identitate şi la o derivă existenţială, datorate pierderii speranţelor şi a reperelor morale.

Pe zi ce trece, creşte numărul celor cărora nu le mai pasă de trecutul şi tradiţiile ţării lor, care îşi neagă rădă- cinile, nu-şi găsesc rostul şi temeiul în România actuală şi se dezinteresează de viitorul ei. Prea mulţi dintre compatrioţii noştri „se descurcă“, alegând soluţii facile, satisfacţii personale imediate.

În felul acesta, rezolvarea problemelor reale este mereu amânată, ducând la o agravare continuă a situaţiei.

România are aproape jumătate din elevii de liceu analfabeți funcțional

Jumătate din populația României nu se spală pe mâini după ce folosește toaleta şi un sfert din populație nu s-a spălat niciodată pe dinți.

Jumătate din populație trăiește în mediul rural, dar România importă 80% din alimentele pe care le consumă.

Jumătate din populație nu are canalizare şi apă curentă.

Două treimi din populație a votat pentru instalarea ca premier a unui plagiator dovedit și pentru intrarea în guvern a unor inși cu procese penale pe rol.

Intelectualii români nu par deloc deranjați de faptul că plagiatori dovediți au avansat în ierarhia universitară şi au ajuns chiar şi în Academia Română.

România nu are industrie, agricultură, turism, infrastructură.

Deși e o țară în care nu se întîmplă aproape nimic, România are vreo zece televiziuni de știri, iar românii sunt cei mai mari consumatori de tv din lume, cu o medie de aproape 7 ore pe zi.

România e coruptă pînă în măduvă, lucru care nu ar fi posibil dacă Poliția și Justiția nu ar fi, la rândul lor, corupte pînă în măduvă.

România și-a înstrăinat aproape toate resursele naturale şi e pe cale să înstrăineze și puținul care a mai rămas.

Toate instituțiile din România, de la orice nivel, sunt conduse de incompetenți şi de corupți, ajunși șefi doar pentru că au reușit să se adapteze unui sistem clientelar și mafiot, sistem în care orice om competent și corect e penalizat.

România are o elită economică formată aproape exclusiv din asistați ai statului, pentru că şi-au făcut averile din contracte cu statul.

Elita politică e încă și mai jalnică: oameni fără idei şi fără ideologie, care se tot mută de la un partid la altul; partide fără ideologie, care se tot combină unele cu altele, în imensul pat de bordel care e lumea politică româ- nească.

Elita intelectuală este şi ea una de doi bani: oameni fără operă, fără idei şi fără caracter, politruci servili, imitatori, plagiatori, intriganți, fofilatori, gargaragii, pomanagii etc.

Formatorii de opinie de la tv nu se deosebesc cu nimic de lăutarii care cântă orice li se comandă, cu bancnota lipită pe frunte. Iar națiunea joacă după cum îi cântă lăutarii: tot pe loc, pe loc, pe loc…

Populaţia României are nostalgia unui regim dictatorial sau măcar „de mână forte“, nefiind câtuşi de puţin familiarizată cu democraţia. Această stare de spirit nu are legătură cu comunismul, ci cu mileniul de feudalitate bizantină din care România nu a ieşit complet nici astăzi.

După aproape două decenii de „democraţie originală“, conform tuturor sondajelor de opinie privind încrederea în instituţiile statului, populaţia României plasează pe primele două locuri, constant, Armata şi Biserica.

Dar aceste instituţii nu sunt nici reprezentative, nici caracteristice pentru un stat democratic, ele nefiind nici măcar incluse pe listă ori în sondaje în cele 26 de state dezvoltate ale lumii!

După două decenii de la înlăturarea dictaturii comuniste, în România se pregăteşte o Constituţie care va da unei singure instituţii, Preşedinţia, puteri aproape discre- ţionare.

Politicienii nu sunt traşi la răspundere de opinia publică, independenţa Justiţiei este înţeleasă ca interdicţia de a cere socoteală judecătorilor pentru deciziile greşite, care, în plus, sunt definitive şi irevocabile, iar corupţia este un fenomen ce pare să facă parte din codul genetic al societăţii româneşti.

Nu există societate civilă, iar intelectualii se conformează părerilor opiniei publice, în loc să le formeze. Lor le revine o mare responsabilitate deoarece, în faţa şocului cultural la întâlnirea cu nivelul real al Occidentului, au preferat refugiul în misticism şi „tradiţii“ unei adaptări rapide la lumea actuală; de asemenea, mass-media s-a orientat aproape exclusiv spre senzaţional, lăsând la o parte problemele grave, care presupun un efort intelectual ce pare prea dificil.

Este alarmantă exacerbarea misticismului, încurajată de toate instituţiile statului.

Populaţia apelează la mituri și prejudecăți în loc de ştiinţă pentru explicarea fenomenelor Universului şi chiar soluţionarea problemelor cotidiene.

Agenţia de Strategii Guvernamentale constata, încă din anul 2007, fără să se alarmeze, că 60% din elevii şi profesorii din învăţământul preuniversitar românesc consideră superstițiile şi nu știinţa principalul lor reper epistemologic – în aceste condiţii, orice încercare de modernizare a societăţii devine superfluă şi este perfect explicabil faptul că indicele compozit de inovare al României a fost, în 2006, de 5 ori mai mic decât media UE şi avem cea mai şocantă tendinţă de scădere din toate ţările europene

(Fluierul)