![]() Comentarii Adauga Comentariu Fostul Președinte al Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoaie, demască DEZINFORMAREA și MINCIUNILE lansate de Ministerul Sănătății în privința "Epidemiei de Rujeolă" și acuză ministerul că a făcut o DIVERSIUNE pentru Legea Vaccinării CU FORȚANota Redacției:
Foto: Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor din România![]() I. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor: Susține poziția Fluierul.ro ȘI SE DECLARĂ Împotriva Vaccinării Obligatorii
II. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor: "Există o formă a Dictaturii Sănătății Publice"
III. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor - Demască Manipularea și Minciunile Ministerului Sănătății în legătură cu "Epidemia de Rujeolă" MANIPULARE făcute doar pentru a impune LEGEA VACCINĂRII CU FORȚA
IV. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor - Demască Manipularea și Minciunile legate de Gripa Porcină. Medicii români au fost forțați de Minister să se Vaccineze Forțat pentru Gripă Aviară, sub amenințarea că li se va desface contractul de muncă.
V. Vasile Astărăstoaie, Fostul Președintele al Colegiului Medicilor - Demască Manipularea și Minciunile Vaccinării HPV împotriva cancerului de col uterin.
![]() “Dictatura” sănătății publice - VASILE ASTĂRĂSTOAE·FRIDAY, SEPTEMBER 16, 2016În ultimul timp asistăm din ce în ce mai frecvent la limitarea libertăților individuale prin măsurile impuse de structurile de sănătate publică. Sub pretextul unor termeni generoși, dar generali și uneori insuficient definiți - siguranța cetățeanului, interesul public, interesul general, îmbunătățirea stării de sănătate etc. -, se încearcă impunerea unor valori care nu întotdeauna sunt în concordanță cu valorile persoanei supuse constrângerii. Măsurile luate de-a lungul timpului de către OMS și guvernele din numeroase țări privind, de exemplu, combaterea „noii gripe” (fie că se cheamă aviară sau porcină), a combaterii fumatului, a consumului de dulciuri etc. semnalează tendința spre „dictatura sănătății publice”. Deja suntem în epoca în care sănătatea publică nu ne informează, ci ne impune norme care limitează independența individuală. Sănătatea publică ne obligă să ne hrănim sănătos, să ne deplasăm unde și când dorește ea, să ne vaccinăm când și cum dorește ea, să ne comportăm când și cum dorește ea. Și dacă în epoca contemporană dictaturile politice pe „față” constituie din ce în ce mai mult cazuri izolate (tendința actuala fiind cea a abandonării democrației reale și înlocuirea cu cea formală - regimuri autoritare), dictatura sănătății publice tinde însă să se globalizeze „pe față”. Aceasta în pofida faptului că în timp majoritatea proiectelor sale a eșuat. Este suficient să amintim scandalurile legate de scenariile apocaliptice, privind gripa aviară și gripa porcină, eșecul combaterii sifilisului în Taiwan, combaterea obezității și a bolilor de nutriție, în SUA și în alte țări ale lumii, apărute prin intervenția în comportamentul alimentar al populației etc. Politicele publice nu țin cont de un lucru dovedit științific: starea de sănătate a unei populații poate fi îmbunătățită doar dacă metodele sunt asumate de fiecare individ în parte. Studiile au dovedit că persoanele cu o stare economică bună (clasa de mijloc) vor fi preocupate să-și îmbunătățească și starea de sănătate. Politicile represive (îngrădirea legislativa) nu au avut niciodată succes, cele mai cunoscute dovezi sunt prohibiția (SUA) și rezultatele pe termen lung a legislației ultrarestrictive împotriva fumatului. Sănătatea publică la sfârșitul secolului XX ne-a prezentat o viziune idilică: malaria și poliomielita vor fi eradicate, tuberculoza va suferi o scădere spectaculoasă, iar bolile infecțioase, atât de legate de istoria civilizației umane, vor deveni cu adevărat istorie. Pentru aceasta, noi trebuie, totuși, să plătim un preț minor: să renunțăm la câteva drepturi individuale, la autonomie, în favoarea colectivității. Realitatea la care asistăm astăzi este, însă, cu totul alta: malaria și poliomielita există în continuare, tuberculoza este în creștere spectaculoasă și au apărut peste treizeci de noi boli infecțioase, dintre care putem aminti HIV/SIDA, EBOLA și formele particulare de gripă. Cu toate acestea, sănătatea publică continuă să impună aceleași măsuri ineficiente care, în final,se manifestă prin discriminare individuală sau colectivă, prin crearea unor noi populații vulnerabile. Sănătatea publică nu a fost capabilă să-și asume și să învețe din eșecuri. În acest moment exista puțini vectori care se raportează la drepturile naturale și la drepturile omului care să susțină cu fermitate autonomia individuală, libertatea, principiile etice universale și imuabile, împotrivindu-se relativismului și darwinismului social. O modalitate de rezolvare a conflictelor deschise de sănătatea publică este abordarea etică a acestora. Negocierea și consensul, reflexia și dezbaterea sunt căile de democratizare a politicilor publice. Dacă acest lucru va fi înțeles, dacă medicina publică va accepta că supremația libertății individuale față de grupul social este o paradigmă pentru civilizația umană, atunci și politicile publice în sănătate vor fi eficiente. P.S.1: Am scris această notiță, plecând de la faptul că legile împotriva fumatului sunt de fapt legi împotriva fumătorilor. Cât timp nu există programe coerente care să influențeze comportamentul, legea nu va face altceva decât să pună la încercare ingeniozitatea fumătorilor pentru a o încălca. Experiența pe termen lung a altor țări arată că legislația restrictivă nu a scăzut semnificativ statistic nici numărul de fumători, nici bolile în care fumatul este unul dintre factorii de risc. P.S.2: În același sens citesc cu stupoare o inițiativă legislativă introdusă în parlament potrivit căreia celor ce se vor naște, începând cu 2017 le va fi interzis fumatul. De fapt se va interzice vânzarea de țigări acestor persoane. Luptătorii anti-fumat, prin exagerări, cad în același ridicol ca și cei cu încălzirea globală. Poate fi presa echivalată cu terorismul? - VASILE ASTĂRĂSTOAE · MONDAY, SEPTEMBER 26, 2016Suveranul Pontif Francisc I a avut o întâlnire cu ziariștii în care le-a atras atenția că atunci când difuzează informațiile trebuie să se gândească la impactul acestora pentru că o informație falsă are același efect ca actele de terorism. La o astfel de afirmație, într-o Europă seculară și anticreștină, mă așteptam să fie o adevărată furtună în presă și în mediul virtual. Surpriză. Informația a fost difuzată, iar comentariile au fost foarte puține, ca să nu spun deloc. De ce? Poate pentru că afirmațiile Papei reflectau o realitate? Poate fi presa echivalată cu terorismul? Am meditat și în această notiță mă voi referi la știrile și comentariile referitoare la sistemul de sănătate și la actul medical. În orice manual de Jurnalism se spune că o comunicare trebuie să se bazeze pe o informație corectă, dar și accesibilă publicului căreia i se adresează. Corecta transmitere și receptare a informațiilor în sistemele de sănătate constituie un mijloc de protecție a intereselor pacienților. Cu o condiție: informația să fie exactă, onestă și inteligibilă. Astfel, corecta transmitere și recepție a informațiilor medicale devine o problemă socială prin impactul politic și economic - resursele mobilizate trebuie să fie decise în ultimă instanță de cetățeni; prin impactul social - informația impune un anumit comportament atât medicilor, cât și pacienților; și impact etic - necesitatea înlăturării conflictelor de interese, a falsei reclame etc. În analiza mesajelor transmise trebuie să ținem cont de faptul că putem fi dezinformați prin prezentarea jurnalistică cu teatralitate și senzațional, dar și prin prezentarea trunchiată și interpretată a informațiilor. Am în vedere reaua-credință - orgoliul, medicilor și al cercetătorilor, interese financiare sau politice, concurența neloială etc., dar și buna-credință - minimalizarea riscurilor în intenția de a ușura suferința bolnavilor, apelul la generozitatea publică, insistându-se pe anumite aspecte etc. Indiferent de buna sau reaua-credință pot să apară conflicte etice legate de transmiterea informațiilor în sistemele de sănătate. Ele sunt determinate de:
Dacă cercetăm presa românească, observăm că toate aceste conflicte etice apar și că nu există niciun mecanism de reziliere a lor. Există o adevărata disociere schizofrenică între lumea cunoscătorilor și presă.Verifică presa informațiile din sfera medicală? Nu am să exemplific cu modul în care este reflectat malpraxisul de către presa, ci am să iau un alt exemplu la modă în acest moment. Exemplul dezbaterii privind vaccinările. Observăm de-a lungul timpului, din partea autorităților, un dispreț suveran față de informarea corectă a populației. El există ca o formă a dictaturii sănătății publice. Informațiile sunt date trunchiat și fără a se examina conflictele etice care pot să apară. Astfel de dezbateri când au fost începute au fost jugulate imediat. Îmi aduc aminte despre situația legată de gripa porcină care a fost un episod la nivel mondial. S-au construit de către OMS scenarii apocaliptice în care existau sute de milioane de decese. În scenariul pentru România, prezentat de autorități, se spunea că se prognozează, în absența vaccinării, aproximativ 2 milioane de decese. Mai mult, ministerul Sănătății a amenințat doctorii care nu se vaccinează cu desfacerea contractului de muncă. În acel moment la o conferință de Bioetică mi-am permis să pun la îndoială aceste date și faptul că ne aflam în fața unei pandemii deoarece criteriile de clasificare au fost modificate la începutul acestui episod. Aceste afirmații, care au fost preluate de presa națională și internațională, m-au transformat într-un adevărat “dușman al poporului”. Nu vreau să spun ce etichete mi s-au pus. Mai mult, am fost considerat un dușman al vaccinărilor deși opțiunea mea clară și fermă a fost și este pro-vaccinare. Dar pro-vaccinare voluntară cu informarea corectă, privind beneficiile și riscurile vaccinării și respectând libertatea și dreptul persoanei de a avea o opțiune. Am suportat aceste etichete o lună de zile. După care au apărut date privind conflictul de interese (ca să nu spun corupția) existent la experții care au făcut scenariile și care au modificat criteriile pentru pandemie. Numai unul dintre ei primise un grant de 6,2 milioane lire sterline de la o firmă de medicamente care întâmplător comercializă un asemenea vaccin. În final, numărul de decese în lume a fost mult mai mic decât la pandemiile de gripă”obișnuită”. La fel și în România. Vaccinarea HPV a fost un adevărat eșec cu o pierdere financiară importantă pentru statul român. Nu numai că pacientele și părinții din grupul țintă nu aveau informațiile corecte, dar nici medicii nu au fost informați cu privire la reacțiile adverse și la eficacitatea acestei vaccinări. Mai mult, din dorința de economie, promovarea a fost suportată de firmele care produceau vaccinul. Îmi amintesc de un videoclip pe care l-am reclamat la CNA și care a fost retras în care se practica dezinformarea: o mamă cu cancer de col uterin care își i-a rămas-bun de la fiica sa, spunându-i ca ea nu s-a vaccinat și de aceea nu s-a vindecat de cancer de col uterin. Aceasta în condiția în care nici în momentul de față nu se știe dacă infecția cu Human Pappiloma Virus este forma inițială a cancerului sau este favorizată de forme inițiale de cancer. Și în final, modul în care “epidemia” de rujeolă este utilizată pentru a pregăti opinia publică să accepte o lege a vaccinării obligatorii. Ministerul Sănătății ne prezintă un număr de focare epidemice și declară că avem epidemie de rujeolă. Ce omită să spună Ministerul Sănătății? Omite să spună ca aceste focare au avut vârful în lunile ianuarie - aprilie. Omite să spună că în lunile iulie și august numărul de cazuri a fost nesemnificativ. Omite să spună că până în luna august inclusiv au fost recuperate vaccinările la 573 de copii cu vârsta între 1 și 15 ani. Omite să spună că la cele 2 cazuri confirmate de deces nu era recomandată vaccinarea cu ROR. Omite să spună că acei copii care s-au îmbolnăvit nu au putut să fie vaccinați pentru că nu erau în țară, pentru că nu erau pe lista niciunui medic de familie sau aveau contraindicații medicale. Cu alte cuvinte o populație vulnerabilă, săracă, care nu avea nici o legătură cu refuzul de a se vaccina. Și mai uită să spună ca în județul Bistrița, unde a fost unul dintre cele mai mari focare, rata de vaccinare a populației țintă era peste 95% - care este un rezultat excelent (conform declarației făcute de prefectul de Bistrița). Și compară cu situația de anul trecut deși se știe că evoluția este ciclică, multianuală. Această dezinformare prin omisiune are drept rezultat neîncrederea populației în programe benefice pentru protecția sănătății. Eu cred că o corectă și onestă informare a medicilor și a pacienților, chiar dacă este mai dificilă și cere un efort mai mare, ar avea un rezultat spectaculos pentru că ar reclădi încrederea în politicile publice. Deci informațiile trebuie să fie corecte, accesibile și făcute cu onestitate. Observăm acest lucru în presa românească? Verifica presa informațiile?
Linkul direct catre PetitieCitiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:
|
ieri 23:59
Franța.Vaccinul anti-COVID a ucis 5 oameni
ieri 23:22
Fotbal - Liga I: FCSB - FC Voluntari 2-1
ieri 19:41
Pașaportul Covid-19 împarte Europa
ieri 06:41
CITATUL ZILEI
ieri 06:15
COMENTARIU Valeriu ȘUHAN: Poliția "veselă"
|
|
Comentarii:
Adauga Comentariu