![]() Comentarii Adauga Comentariu 670 - 800 e.n. INSCRIPȚIA Jupânilor CREȘTINI BIZANTINI Boilă și Butăul și tezaurul lor miraculos din obiecte de aur găsit în Banat la Sâmnicolaul MareFoto: Tezaurul de la Sânnicolau Mare - Patere - obiecte de cult folosite pentru libații - Vă rugăm să le observați pe cele două care au în mijloc CRUCEA (avarii, pecenegii, hunii, bulgarii, slavii și cine mai vreți erau PĂGÂNI la anii 700 e.n. La anii 700 e.n. DOAR (proto)românii erau CREȘTINI în BANAT.ISTORIA nu consemnează "AVARI CREȘTINI BIZANTINI" așa cum nu consemnează nici CUMANI ORTODOCȘI ÎNGROPAȚI în MĂNĂSTIRILE ORTODOXE de la Curtea de Argeș cum susțin "alți nesimțiți" de genul lui Djuvara![]() ![]() Despre simbolurile creştineExistă un fapt important, care a fost cunoscut de multă vreme, dar detaliile au fost ascunse sau interpretate în defavoarea românilor. .Pe castronul/patera Nr XXI, celebrul bol cu inscripția "Buyla" găsim o cruce. Aceasta nu este singura cruce creștină din Tezaur. Pe cele două castroane nr IX. și X., găsim de asemenea cruci, și ambele au legătură cu Inscripția greacă care se referă la botez. Pe de altă parte, ambele boluri Nr IX. și Nr X. au inscripții Runiforme. Potrivit cercetării tipologice a crucii de pe castronul Nr XXI, bolul cu inscripția "Buyla", crucea cu puncte se referă la cultura din perioada iconoclastă (Bálint 2004: 524). Iconoclasmul (din limba greacă eikon adică chip, înfățișare sau icoană și klasma adică a distruge) este o doctrină oficială a statului și a bisericii bizantine, între anii 726-843, care a impus distrugerea icoanelor și disciplinarea celor ce li se închinau. Politica iconoclastă a reprezentat, de asemenea, reforme sociale, politice, administrative și legislative. Maghiarii supărați au şi spus că "crucea a fost adăugată mai târziu" Dar Bálint neagă acest lucru (2004: 219-222), și afirmă că crucea este din același timp cu vasul. Cele trei boluri cu cruci (nr. IX, X, XXI) se referă în mod cert la proprietari creștini, iar acest lucru este coroborat cu inscripția grecească şi cu forma literelor greceşti. Dispunem de surse scrise despre creștinarea avarilor. Doar că aceștia s-au creștinat alăturându-se Bisericii Occidentale şi au făcut-o foarte târziu (abia începând cu 796 e.n.) raportat la perioada tezaurului. În anul 768 prima ambasada avară vizitează curtea lui Carol cel Mare. După marea înfrângere cauzată de Carol cel Mare (796), avarii s-au alăturat Bisericii occidentale şi nu Bisericii Bizantine. Iar Biserica Occidentală scria cu litere latine şi scria doar în Latină, în timp ce tezaurul are inscripții grecești. În conformitate cu Annales Regni Francorum , avarii au început să se supună francilor din 796 încoace. Piesa "De Pippini Victoria lui Régis Avarica" care sărbătorește înfrângerea avarilor căzuți în mâinile lui Pepini al Italiei în 796, a supraviețuit până în zilele noastre. Francii au botezat mulți avari după 796 și i-au integrat în Imperiul francilor. Până atunci avarii au fost păgâni. Pe de altă parte, ceea ce vedem pe comoară, sunt semne clare ale Bisericii de Răsărit, ale Bisericii Bizantine. Semne ale stăpânilor bizantini, cruci de tip bizantin, inscripții grecești sau cu litere greceşti și în cele din urmă şi inscripțiile Runiforme care ne duc spre sud, spre Bizanț. Biserica bizantină nu a fost la fel de ostilă privind folosirea limbilor locale și a inscripțiilor locale, așa cum a fost Biserica occidentală, după cum vom vedea din istorie, cu traducerea Bibliei în Slavă făcută de Metodiu și Cyrill o sută de ani mai târziu. Pe vasele Nr IX. și X. putem citi un nume în litere grecești: ΔΕΑΥΔΑΤΟC adică DEAUDATOS. Acest lucru trebuie să fie transcrierea greacă a latinului Deōdatus "Darul lui Dumnezeu". Deōdatus este echivalentul latin al grecului Theodoros. Așadar pe un vas creștin bizantin avem un nume LATIN al unui persoane botezate ca şi Creştin "DEAUDATOS" (Deōdatus) Cum vi se pare? Avem numele UNUI LATIN CREŞTIN BIZANTIN. Adică a unui român. Dacă acceptăm cronologia dată de Bálint (2004: 563), putem afirma că în toate grupurile cronologice, cu excepția ultimei, care se aplica numai un singur bol, putem găsi inscripții Runiforme. Aceeași inscripție codificată H + G este prezentă pe cea mai veche piesa, rhytonul nr XVII și pe piesele referitoare la cea de a doua și a treia perioadă. Acest lucru înseamnă că, oricare ar fi cronologia pieselor este, inscripțiile Runiforme creştine au fost scrise de la bun început. Carol cel Mare îi cucerește pe AvariÎn 788, avarii, o hoardă din Asia păgână, s-au stabilit în Ungaria de astăzi, de unde au invadat Friuli și Bavaria. Carol cel Mare a fost preocupat de alte probleme până în anul 790, când a pornit cu arata sa spre Dunăre și a devastat teritoriul avar la Gyor. În anul 790, o armată condusă de Lombard sub Pippin a intrat apoi în valea Drava și a devastat Pannonia. Campaniile ar fi continuat dacă saxonii nu s-ar au revoltat din nou în 792, după șapte ani de pace. Pentru următorii doi ani, Carol cel Mare a fost ocupat, alături de slavi, împotriva saxonilor. Pippin și Ducele Eric Friuli au continuat, cu toate acestea, să ia cu asalt întăriturile în formă de inel ale avarilor. Marele Inel al avarilor, cetatea lor ce avea rol de capitală, a fost luată de două ori cu asalt. Prada a fost trimisă lui Carol cel Mare în capitala, Aachen, și împărțită tă tuturor urmașilor săi și chiar conducătorilor străini, inclusiv regelîi Offa Mercia. Curând, avarii și-a pierdut voința de a lupta și au călătorit la Aachen pentru a se supune lui Carol cel Mare ca vasali și creștini. Carol cel Mare a acceptat predarea lor și a trimis un singur șef nativ al avarilor, botezat Avraam, înapoi la "Avaria" cu titlul antic al hanul. Avraam a ținut poporul său, în linişte, dar în anul 800, bulgarii sub Khan Krum, au atacat, de asemenea, rămășițele statului avar reotientându-l împotriva lui Carol.. În 803, Carol cel Mare a trimis o armată uriașă bavareză în Panonia, învingându-i definitiv pe avari și punând capăt confederației avare. În luna noiembrie a aceluiași an, Carol cel Mare a mers la Regensburg, unde liderii avarilor l-au recunoscut ca pe propriul lor conducător. În 805, hanul avar, care fusese deja botezat după riturile occidentale în 796, a mers la Aachen pentru a cere permisiunea să se stabilească cu poporul său la sud-est de Viena. Teritoriile transdanubiene ale avarilor au devenit parte integrantă a imprriului Franc, şi au fost desființate mai târziu de invazia maghiară în 899-900. Întinderea Kaghanatului AVAR între 600 - 800 e.n. odată cu instalarea lor în Panonia și după cucerirea orașului Sirmium de la strămoșii noștri. Francii și mai apoi Bulgarii îi dau lovitura de grație între anii 796 - 805Observați influența lor limitată pe teritoriul României de azi, ei exercitând practic o suzeranitate asupra organizațiilor locale sursa: Wikipedia ![]() ![]() Cum a fost descoperit Tezaurul de la Sânnicolau MareTezaurul de la Sânnicolau Mare a fost descoperit în anul 1799, pe 3 iulie, în localitatea bănățeană Sânnicolau Mare (atunci Groß Sankt Nikolaus), de către țăranul sârb Nera Vuin, pe când săpa o groapă în curtea casei, lângă o vie din preajma punctului denumit Szighet. Tezaurul de la Sânnicolau Mare este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme, provenind din perioada medievală timpurie. Este considerat unul dintre cele mai importante tezaure de la începutul evului mediu european. După descoperire și după recuperarea sa de către autoritățile austriece ale vremii, a fost inclus în colecția Curții Imperiale austriece. În prezent se află la Kunsthistorisches Museum din Viena. Cele 23 de piese ale tezaurului, în greutate de 9.925 grame, eterogene ca formă și execuție stilistică, sunt confecționate din aur cu o finețe variind între 12 și 22. În 1799, săpând în curtea casei, ţăranul Nera Vuin din Sânnicolau Mare a descoperit un somptuos tezaur, constituit din 23 de vase din aur cu o greutate totală de cca 10 kg. Fără să-şi dea seama de imensa valoare a pieselor, el le-a vândut separat unor negustori din Timişoara. La scurt timp, proprietarul terenului pe care se afla casa lui Vuin, un negustor numit Nacu, a aflat despre tezaur şi a alertat autorităţile. Aşa s-a reuşit recuperarea celor 23 de vase, care au fost incluse în colecţia Curţii Imperiale de la Viena, iar astăzi, cel mai mare tezaur descoperit în Banat face parte din patrimoniul Muzeului de Istoria Artelor (Kunsthistorisches Museum) din capitala Austriei. Tezaurul a fost pe rând atribuit de istorici hunilor, gepizilor, avarilor, cuturgilor, bulgarilor, pecenegilor, ungurilor sau românilor şi cronologic datat între secolele IV-XI. Atribuirea etnică şi încadrarea cronologică a tezaurului nu au fost întotdeauna lipsite de conotaţii politice, avertizează arheologul Valentin Cedică. Cea mai plauzibilă ipoteză pare a fi aceea a istoricului Mircea Rusu, care îl consideră ca fiind făurit în secolul al VIII-lea (între 700 e.n. și 800 e.n.), în atelierele imperiale de la Constantinopol și comandat sau cumpărat de acolo de cei doi Jupâni locali din Banat, Boilă și Butăul. Piesele sunt "Perechi - Perechi", dar unele Perechi LIPSESCCeea ce istoricii ştiu, iar oamenii obişnuiţi nu, este că piesele Tezaurului de la Sânnicolau Mare sunt vase-perechi, două câte două, iar unele dintre ele... n-au pereche! „Fie au fost furate, vândute, poate topite, fie - şi asta vrem noi să cercetăm - nu au fost descoperite niciodată“, explică profesorul Florin Draşovean. Ipoteza că cele patru vase care ar întregi tezaurul se mai află şi astăzi undeva, pe aria Sânnicolaului, a fost lansată, în urmă cu ani, de ilustrul arheolog Florin Medeleţ Ce obiecte conține tezaurul de la Sănnicolau MareCană ovoidală cu picior inelar, gât înalt și gură trilobată; aur 22 carate, masa = 2149 grame, înălținea 361 mm. Cană piriformă cu picior tronconic, gât evazat și gură cilindrică; aur 18 carate, masa = 608 grame, înălțimea 221 mm. Cană ovoidală cu picior tronconic și gură în formă de pâlnie; aur 21 carate, masa = 656 grame, înălțimea 214 mm. Cană ovoidală cu picior tronconic, fără gură; aur 19,5 carate, masa = 631 grame, înălțimea 229 mm. Cană ovoidală cu picior tronconic, gură în formă de pâlnie, toartă din bronz; aur 20 carate, masa = 710 grame, înălțimea 209 mm. Cană având aceeași formă, patru lobi perlați; aur 21 carate, masa = 926 grame, înălțimea 234 mm. Cană în formă de ploscă; aur 21 carate, masa = 755 grame, înălțimea 227 mm. Fructieră ovală, recipient în formă de scoică; aur 22 carate, masa = 377 grame, înălțimea 30 mm; inscripție runică pe buza vasului. Bazin de formă circulară; aur 22 carate, masa = 287 grame, înălțimea 34mm; inscripție cu litere grecești și monogramă. Bazin aproape identic celui anterior; aur 22 carate, masa = 305 grame, înălțimea 32 mm. Pahar tronconic cu buza dublu perlată; aur 20 carate, masa = 74,7 grame, înălțimea 47 mm. Pahar tronconic aproape identic celui anterior; aur 20 carate, masa = 70,8 grame, înălțimea 47 mm. Cupă ovoidală sprijinită pe trei picioare în formă de labă de leu; aur 20,5 carate, masa = 283 grame, înălțimea 110 mm. Cupă aproape identică cu cea anterioară; aur 20,5 carate, masa = 285 grame, înălțimea 110 mm. Cupă asemănătoare, mai mare; aur 22 carate, masa = 483 grame, înălțimea 106 mm. Pateră cu bazin semicircular și toartă dreaptă; aur 21 carate, masa = 103 grame, înălțimea 16 mm. Pateră asemănătoare celei precedente; aur 21 carate, masa = 104 grame, înălțimea 18 mm. Pahar piriform; aur 22 carate, masa = 217 grame, înălțimea 57 mm. Bazin cu apucătoare; aur 22 carate, masa = 179 grame, înălțimea 22 mm. Bazin cu cataramă; aur 22 carate, masa = 212 grame, înălțimea 25 mm; inscripție cu litere grecești (BOUTAUL) Potir cu picior și postament; aur 20,5 carate, masa = 213 grame, înălțimea 65 mm. Potir asemănător cu cel precedent; aur 20,5 carate, masa = 213 grame, înălțimea 65 mm; inscripție runică pe fundul potirului. Corn în formă de pâlnie, cu muștiuc sferic; inscripție runică. Tăvițe (Patere) - obiecte de cult folosite pentru libații - Vă rugăm să le observați pe cele două care au în mijloc CRUCEA (avarii, pecenegii, hunii, bulgarii, slavii și cine mai vreți erau PĂGÂNI la anii 700 e.n.)![]() Căni![]() Potire, Pahare, Cupe![]() ![]() Jupânii Boilă și Butăul din Banat, de pe la anii 700 e.n. și inscripția lor de pe fundul unui vas de aurInscripția numită de cercetători "inscripția Buila" este gravată cu litere grecești pe fundul interior al unui vas de aur pe un cerc (de gapt pe un inel circular) care înconjoară un disc decorat ce reprezintă fundul vasului. Inscripția are următorul text, scris cu litere mari grecești, într-o limbă care nu este greaca. (textul folosește glifele 'C' pentru 'S'igma de unde dubiul că transcrisul 'S' ar putea să nu fie chiar 's', ci poate 'ț' etc..) † ΒΟΥΗΛΑ • ΖΟΑΠΑΝ • ΤΕϹΗ • ΔΥΓΕΤΟΙΓΗ • ΒΟΥΤΑΟΥΛ • ΖΩΑΠΑΝ • ΤΑΓΡΟΓΗ • ΗΤΖΙΓΗ • ΤΑΙϹΗ Cu litere mici grecești echivalentul este: † βουηλα • ζοαπαν • τεση • δυγετοιγη • βουταουλ • ζωαπαν • ταγρογη • ητζιγη • ταιση *n.red. litera grecească Η denotă fie consoana /h/ fostă /kh/ fie în scrierea mai nouă vocala lungă pe jumătate deschisă /ɛː/ . În scrierea chirilică H a ajuns să desemneze /en/ (Chiril și Metodiu au inventat alfabetul chirilic pe la aprox. 862 e.n., pentru a traduce Biblia în Slavă, dar se presupune că unele din aceste litere grecești ar fi putut avea aceeași semnificație și anterior alfabetului lui Chiril și Metodiu care s-ar fi putut inspira din ce era folosit deja. Mai tărziu în limbile slave H (e-lung grecesc: η), devenit Ии (un n-întors), îl indică pe /i/ Transliterarea este: † bouēla • zoapan • tesē • dugetoigē • boutaoul • zōapan • tagrogē • ētzigē • taisē Transliterarea cu 'ț' și 'i' este: † bouēla • zoapan • teți • dugetoigi • boutaoul • zōapan • tagrogi • itzigi • taiți Bătăul și Boilă două cuvinte româneștiLingviștii au căzut de acord că • zoapan • este cuvântul "jupân" pronunțat la acea vreme /zuapan/ sau /dzuapan/ sau /giuapan/ /giuăpan/ /giuăpăn/ etc.. Lingviștii au căzut de acord și că † bouēla • și • boutaoul • sunt două nume proprii. Cum grecescul /ou/ desemna sunetul /u/ în greaca mai nouă bizantină (greaca koine) ei au identificat cele două nume ca fiind "Builă/Boilă" pronunțat pe atunci /Buēlă/ sau /Buielă/ sau /Bouēlă/ și "Butăul" pronunțat pe atunci /Butauul/ sau /Butăuul/ sau /Butăuul/ Butău e un substantiva comun al limbii române o variantă a lui butuc butúc (butúci), s. m. – 1. Trunchi, buturugă. – 2. Partea de jos a tulpinii viței de vie. – 3. Instrument de tortură în care se prindeau picioarele, mâinile și gâtul condamnaților. – 4. Partea centrală a roții. – 5. Buștean scurt. – 6. Calapod de pălărier. – Var. butug, butur, butor, butoare, butău, butură, buture. Prin urmare, Jupân Butăul însemna Jupăn "Butuc". De nota, și prezența articolul hotârât -l- al limbii române prezent în numele propriu Butău-l (cf. lup, articulat lupu-l) În ceea cel privește pe Jupân Boilă, avem aici sufixul românesc -ilă pe care-l întâlnim în numele Lungilă, Setilă, Lățilă (prezente în poveștile lui Ion Creangă) sau în cel al lui Gerilă Cunoaștem cu toții din vremurile recente, familia românească Boilă, care a dat numeroși senatori și deputați național-tîrăniști Aceste nume sunt în marea lor majoritate derivate din substantivele comune flămânzilă, somnorilă, setilă, lungilă etc... Sufixul românesc -ilă are corespondent și în Dacă în numele Scorilo (inscr. "Decebalus per Scorilo" (vas găsit la Sarmizegetusa)) și provine din sufixul indo-europeanul -ilos Construcțiile indo-europene *X-ilos dsesemnau persoane care aveau ca principală caracteristică pe X. Notă: Românescul -ilă indică la origine un -ll-, din cauza lipsei rotacismului (ex. Lat. sole > Ro. soare), dar nu intrăm aici în detaliile reconstrucției fonetice a sufixului Ro. -ilă ci doar am indicat originea sa ultimă. Alte nume vechi românești care avea sufixul -ilă
Numele românești terminate cu -ilă sunt extraordinar de numeroase
Ce înseamnă celelalte cuvinteEste foarte probabil că cele trei cuvinte dugetoigē • tagrogē • ētzigē să facă parte din aceeași categorie gramaticală deoarece au terminația sau prefixul-gē dugetoi-gē • tagro-gē • ētzi-gē. Prin urmare ele desemnează aceeași categorie gramaticală. De-asemenea datorită mesajului scurt al celor doi jupâni care este transmis de inscripție • tesē • taisē • par a fi unul și același cuvânt ce apare sub două forme flexionare diferite: • tesē • taisē • sau alternativ • teți • taiți • Există două posibilități: • tesē• și • taisē • sunt forme verbale și atunci avem
Din punct de vedere semantic :
"Boilă Jupân 'ACȚIUNE/FACE' dugetoi-gē"
"Butăul Jupân • tagro-gē • ētzi-gē • 'ACȚIUNE/FACE'"
Alții (ex. Paul Lazăr Tonciulescu) au afirmat că • tesē• și • taisē • (alternativ • teți• și • taiți • sunt forme adjectivale, ba chiar au spus că ar fi forme ale adjectivului TOȚI. Caz în care am avea :
Paul Lazăr Tonciulescu chiar a tradus inscripția în cartea "De la Țara Luanei la Ieud", Editura Miracol, București, 1998:
Întrebarea care se pune de ce și-ar scrie doi jupâni "drepturile" pe niște talgere de aur și pe niște obiecte de cult (cupe, potire, patere, etc..) ? Ca să nu mai vorbim de expresia "Toate drepturile" care ni se pare mult prea abstractă și lipsită de conținut real. Plus că nu se mai respectă unitatea morfologică a sufixului sau a terminației -gē dugetoi-gē • tagro-gē • ētzi-gē. Interpretarea noastrăCredem că inscripția e similară ca intenție și structură a mesajului dar nu și ca text şi limbă, cu inscripția latină creștină de la Biertan jud. Sibiu (300-400 e.n.) EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI (Ego Zenovius votum posui), în română "Eu, Zenovius ofranda-darul am-pus-o" sau ad-literam "Eu, Zenovius votul (îl) pusei" Credem că • tesē• și • taisē • sunt forme verbale și că avem
Ca sens ținând cont că avem un număr mare de obiecte de aur (23) inscripția poate indica o DONAȚIE sau o OFRANDĂ făcută de Jupânii Boilă și Butăul pentru un anume LOC DE CULT.
În acest sens •tesē• și • taisē • ar însemna AM OFERIT, AM DĂRUIT, AM DEPUS, AM ÎNGROPAT (într-un loc sfânt) etc.. Probabil cei doi erau rude, tatăl și fiu, sau nepot și unchi, oricum din aceeași familie, și cel mai tânăr a venit cu alte ofrande (vase cu aur) la acel loc sfânt (biserică, cimitir etc..), printre care a adus și un VAS CU AUR în care a inscripționat că EL DEPUNE (•tesē•) OFRANDELE X (•dugetoi-gē•) În timp ce ruda sa (tatăl său?) Jupân Butăul DEPUSESE MAI DEMULT - A ÎNGROPAT MAI DEMULT (•taisē•) OFRANDELE Y Z (•tagro-gē• și •ētzi-gē•) și fiul său a dorit să amintească acest lucru aici. Astfel, incripția ar însemna
Textul final ar fi:
Sau cu un sens apropiat:
În limba încă necunoscută:
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() CRUCEA - semn care dovedește că cei care l-au îngropat sau l-au donat era CREȘTINI![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() MOTIVE și FIGURINE![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Comoara Piesă cu Piesă
Linkul direct catre PetitieCitiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:
|
ieri 21:13
A murit dramaturgul suedez Lars Noren
ieri 06:23
CITATUL ZILEI
ieri 05:23
EFEMERIDE ASTRONOMICE - 26 ianuarie
|
|
Comentarii:
Adauga Comentariu