Albanezii sunt DACI NEROMANIZAȚI în timp ce noi suntem DACI ROMANIZAȚI. Imnul lor național e și cântecul nostru
Nota Redacției
Nu trebuie să fim supărați că ne-au bătut Albanezi (deși bineînțeles că suntem)
Practic, Dacii Neromanizați i-au bătut pe Dacii Romanizați.
Nu întotdeauna cei "sincroni" cu schimbările dictate de metropola occidentală vor și reuși. Am zice că DIMPOTRIVĂ. Căci așa cum vedeți am ajuns la faliment și cu fotbalul și cu toate celelalte.
Acum două mii de ani după ce ne-a cucerit Imperiul Roman, țara noastră, Dacia, a dispărut de pe hartă și ne-am pierdut limba.
Astăzi în noul Imperiu pan-european deja o dăm pe "engleză" și ne așteaptă regionalizarea, federalizarea și dispariția ca stat național.
Visul globaliștilor progresiști este o Europă Federală fără state naționale.
Foto: cu distribuția Dialectelor Limbii Albaneze.
Albanezii - daci neromanizaţi
Orice studiu cu privire la originea limbii albaneze și a substratului limbii române, trebuie să pornească în primul rând de la legăturile strânse dintre română şi albaneză.
Interpretarea lingvistică a momentului în timp când au avut loc transformările fonetice în cele două limbi ne duce la concluzia că strămoșii românilor şi proto-albanezii au reprezentat cândva înainte de ocuparea Balcanilor de către romani, un acelaşi popor, din care o parte a fost romanizată, iar alta nu.
Faptul că mai mult de jumătate din cuvintele de fond, preromanice, din limba română se regăsesc doar în albaneză, și că transformările lor fonetice sunt foarte vechi, ne indică faptul că Substratul Românei și Proto-Albaneza erau două limbi genetic înrudite între ele. De fapt, înainte de Romanizarea Balcanilor între Proto-Albaneză și Substratul Românei diferențele erau DOAR DIALECTALE.
Lingvistul bulgar Vladimir Georgiev, bun cunoscător al fonetismului limbilor dacă și tracă, a demonstrat pe baza unor corespondențe fonetice că Limba Dacă este mai apropiată de Albaneză decât Limba Tracă
Pentru o prezenţă dacică la sud de Dunăre, în centrul Balcanilor, pledează localităţile cu terminaţia specifică dacilor -dava, (ex. Thermi-dava atestată la Ptolemeu pe teritoriul Albaniei de azi, o grecizare Thermi- a echivalentului Dac mai vechi, *Germi-Dava. A se vedea localitatea Germi-sara (Geoagiu Băi) din Dacia, a cărei denumire nu înseamnă altceva decât "Izvoare Fierbinți" ). Informaţiile istorice sunt cele care atestă numeroase localități terminate în -dava atât la nordul cât și la sudul Dunării.
Ceea ce frapează în primul rând este faptul că dintre cele peste 180 de cuvinte comune daco-românei cu albaneza, mai puţin de jumătate se întâlnesc şi în dialectele sud-dunărene ale românei (la macedoromâni şi la meglenoromâni). Cu alte cuvinte Daco-Româna de la nord de Dunăre are mai multe cuvinte în comun cu Albaneza decît dialectele românești de la Sud de Dunăre: Aromâna și Megleno-Româna.
În plus, în Aromână și în Megleno-Românaă este absent rotacismul lui n-intervocalic, rotacism care este prezent în albaneză dar în mod ciudat DOAR în dialectul sudic.
Rotacismul lui l-intervocalic trecut la -r- din română are corespondent în albaneză prin trecerea lui l-intervocalic la un -ll- sonor.
Ex. Ro. viedzure - vjedhull - Dacă *uedzula(s).
Observăm și corespondența Ro. dz (devenit mai tîrziu doar z) cu Albanezul dh transformare mai veche decât transformările petrecute în perioada romană (nu avem spațiu să detaliem aici), care reflectă sunetul Dac *dz. În mod similar Ro. țarc ce are ca și corespondent pe Albanezul thark care înseamnă același lucru reflectă sunetul Dac ț , păstrat de români ca /ț/ și trecut de albanezi la th: Ro. țarc - Alb. thark - Dacă *țarka(s)
Rotacismul lui n-intervocalic care trece la -r- se întâlneşte și la istroromâni care sunt originari din regiunile vestice ale teritoriului de formare a poporului român.
- Din toate aceste elemente, putem trage unele concluzii referitoare la strămoşii albanezilor. Migrarea albanezilor în actualele zone a avut loc cu sute de ani ÎNAINTE DE OCUPAREA BALCANILOR DE CĂTRE ROMANI, şi nu în timpul romanizării Balcanilor cum greșit interpretează unii.
Albanezii s-au format prin amestecul dintre Dacii migraţi de la nordul Dunării cu populaţia neromanizată, daco-traco-iliră, din centrul şi vestul Balcanilor, limba dacă fiind cea care s-a impus.
Astfel, înaintea sosirii slavilor, proto-albanezii locuiau în regiunea Nish, Shkopje, Shtip cât și pe întreg teritoriul Albaniei actuale.
Însuși denumirea Dacă a Munţiilor Carpaţi atestați la Herodot ca fiind denumiți Kharpatos Oros (oros însemnând 'munți' în greacă). are un corespondent în albaneză, unde cuvântul ‘karpë’ înseamnă ‘stâncă’. deci Kharpatos (Oros) nu înseamnă altceva decât ‘(Munții) Stâncoşi’.
Imnul lor național e și cântecul nostru
"Hymni i Flamurit" - literal "Imn al Flamurii" - "Imnul Steagului" este imnul național al Albaniei. Versurile sunt scrise de către Aleksander Stavri Drenova (pseudonim: ASDRENI), care era de origine aromână.
Imnul a fost mai întâi publicat ca o poezie în Liri e Shqipërisë(Libertatea Albaniei), un ziar albanez din Sofia, Bulgaria în 1912. M
ai târziu a fost tipărit într-un volum de poezii de Drenova numit Ëndra e lotë (Vise și lacrimi), care a fost publicat la București.
Muzica Imnului este "Pe-al nostru steag e scris unire" muzică scrisă de Ciprian Porumbescu.
Există o asemănare evidentă cu versurile scrise pentru melodia lui Porumbescu de Andrei Bârseanu. Publicăm mai jos versurile celor două cântece
Versurile în albaneză
Traducere
Versurile
„Pe al nostru steag...”
Prima strofă
Rreth flamurit të përbashkuar
Me një dëshir' e një qëllim,
Të gjith' atje duke u betuar
Të lidhim besën për shpëtim.
Uniți în jurul steagului
Cu o singură dorință și un singur țel,
Ne punem zălog onoarea și
Facem un legământ pentru salvare.
Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget și simțiri
Și sub măreața lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.
A doua strofă
Prej lufte veç ai largohet
Që është lindur tradhëtor,
Kush është burrë nuk frikësohet,
Po vdes, po vdes si një dëshmor!
De luptă se ferește doar cel care
S-a născut trădător,
Dar cel care este bărbat nu e înfricoșat,
Dar cade, cade ca un martir al cauzei!
Acel ce-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor,
Iar noi uniți în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.
A treia strofă
Në dorë armët do t'i mbajmë,
Të mbrojmë atdheun në çdo kënd,
Të drejtat tona ne s'i ndajmë;
Këtu armiqtë s'kanë vënd!
Vom ține armele în mâinile noastre,
Apărând fiecare colț al patriei,
Nu vom ceda drepturile noastre,
dușmanii noștri nu au ce căuta aici!
Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ,
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.
A patra strofă
Se Zoti vetë e tha me gojë
Që kombe shuhen përmbi dhé,
Po Shqipëria do të rrojë;
Për të, për të luftojmë ne!
Pentru că însuși Dumnezeu a spus
Că națiunile vor pieri de pe Pământ,
Dar Albania noastă va dăinui,
Pentru ea, pentru ea noi vom lupta!
Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri,
Dar mândra noastră Românie
Etern, etern va înflori.
Comentarii:
Adauga Comentariu