Fotografii rar întâlnite realizate de Paul McCartney au parte de o mare expoziţie muzeală la New York

La începutul anilor 1960, în plină "Beatlemania", oraşul New York a fost luat cu asalt de The Beatles, care şi-a început vizita în SUA. Zeci de mii de fani s-au grăbit să iasă pe străzi, în speranţa de a-i zări pe Fab Four, iar Paul McCartney, membru al trupei, era pregătit să îi întâmpine. Dar McCartney a făcut mai mult decât să pozeze pentru fotografii - el însuşi a făcut fotografii, folosind aparatul său de film Pentax de 35 mm.

După un parcurs de succes la National Portrait Gallery din Londra, expoziţia se va deschide, sâmbătă, la Brooklyn Museum, unde va rămâne deschisă până la 18 august.

Catherine Futter, director pe probleme curatoriale şi curator la Brooklyn Museum, a declarat pentru ARTnews că expoziţia a început în 2020, odată cu redescoperirea foilor de contact ale lui McCartney.

"McCartney purta o conversaţie despre colecţia răposatei soţii Linda McCartney într-o expoziţie a lucrărilor sale cu curatorul său foto, Sarah Brown. El a menţionat că a crezut că a făcut fotografii la sfârşitul anului 1963 sau 1964, în timpul ascensiunii Beatlemania", a explicat Futter. "Când s-a întrebat dacă mai există, Sarah a spus: "Da, foile de contact sunt în arhive"."

McCartney şi Brown au început în curând să sorteze foile de contract, ceea ce l-a determinat pe acesta să aleagă aproximativ 280 de lucrări pe care a dorit să le includă în expoziţie. McCartney a făcut un efort conştient de a selecta fotografii care să creeze o cronologie vizuală ce evidenţiază ascensiunea extraordinară a trupei The Beatles spre superstar între 1963 şi 1964.

La intrarea în expoziţie, vizitatorii sunt întâmpinaţi de fotografii alb-negru din primii ani de viaţă ai trupei The Beatles, care constau în concerte la Londra şi în oraşul natal al grupului, Liverpool. Cei patru tineri, cu toţii în vârstă de aproximativ 20 de ani, poartă costume impecabile şi ceea ce avea să devină mai târziu tunsoarea lor emblematică, pe care presa avea să o numească "mop top" - o coafură băieţească, de lungime medie, considerată neordonată pentru anii 1960.

Cadrele fotografiilor lui McCartney se transformă rapid de la concerte în săli de concerte englezeşti la scena de la The Ed Sullivan Show. În 9 februarie 1964, aproximativ 73 de milioane de telespectatori au urmărit în direct concertul The Beatles. Acesta a fost un semn la fel de sigur ca oricare altul că aceşti muzicieni deveniseră celebrităţi, iar bărbaţii înşişi au recunoscut contrastele puternice dintre vieţile lor de dinainte şi de după faimă. După cum ilustrează expoziţia, The Beatles au sosit la Paris în ianuarie 1964, cu mare bucurie şi fanfară, cu o reprezentaţie de 18 zile la Teatrul Olympia. Cu doar trei ani mai devreme, McCartney şi John Lennon ajunseseră la Paris ca autostopişti şi muzicieni aspiranţi. Trăind la acea vreme sub umbrela anonimatului, au asistat la concertul lui Johnny Hallyday, considerat "Elvis al Franţei".

"Vedeţi prin lentila, prin ochii cuiva care trăieşte o schimbare culturală", a subliniat Futter. "Vedeţi prin ochii lui Paul ceea ce este cu adevărat în mijlocul unei revoluţii adolescentine, o revoluţie a tinerilor. Obţii viziunea intimă de a fi în acest cerc foarte strâns de oameni, de la The Beatles, managerul lor, producătorul lor şi prietenele lor".

Pe măsură ce nivelul de faimă al trupei The Beatles creşte în aceste fotografii, McCartney este martorul întregii atenţii pe care grupul a început să o primească. Pe măsură ce trupa şi-a continuat vizita în SUA, oprindu-se la New York, Washington, D.C. şi Miami, obiectivul chitaristului s-a confruntat cu sute de fotografi disperaţi să surprindă fiecare mişcare a trupei. "Este aproape ca o bătălie a aparatelor de fotografiat, toate aceste obiective şi ochi care se privesc unii pe alţii, examinându-se reciproc", a declarat Futter.

McCartney a fost, de asemenea, responsabil pentru elementele vizuale şi auditive care creează această expoziţie captivantă.

Pereţii muzeului sunt căptuşţi cu amintirile sale despre acea epocă. De asemenea, el a avut un rol esenţial în alegerea culorilor expoziţiei. Pentru secţiunea din expoziţie care evidenţiază perioada petrecută de trupă în Anglia în 1963, McCartney a ales o nuanţă bogată de roşu purpuriu. "El a vrut ca pereţii să aibă rezonanţa music-hall-urilor în care cântau atunci când erau la început", a explicat Futter. "Pentru partea din expoziţie care reflectă perioada petrecută de ei în Miami, a vrut un albastru strălucitor, astfel încât să reflecte cerul.

Potrivit lui Futter, nivelul de implicare al lui McCartney în această expoziţie este o dovadă a versatilităţii sale artistice. "Nu ne putem gândi la Paul McCartney ca fiind doar într-o singură categorie sau într-un singur siloz", a continuat ea. "Adesea ne gândim la Paul McCartney ca la un artist auditiv sau muzical, dar se poate vedea din fotografiile sale că are într-adevăr o estetică vizuală şi un ochi vizual. Multe dintre fotografiile din expoziţie nu sunt doar instantanee - ele sunt, de asemenea, opere de artă foarte bine lucrate şi bine compuse".

"Uitaţi-vă la această fotografie a lui John", a spus Futter, arătând spre un portret pe care McCartney i l-a făcut lui Lennon în Miami în 1964. Expresia lui Lennon este sinceră. Nu poartă ochelarii de soare care îl caracterizează ca un scut protector împotriva privitorilor. Îmbrăcând o cămaşă de tercot, este relaxat în timp ce stabileşte un contact vizual direct cu aparatul de fotografiat.

Această fotografie subliniază modul în care această expoziţie îi umanizează pe fiecare membru al The Beatles şi ilustrează o vulnerabilitate şi o naivitate care ar fi putut fi surprinse doar la începutul carierei trupei. "Această imagine nu există pentru un fotograf profesionist", a spus Futter. "Este o expresie care poate fi captată doar de cineva cu care ai o relaţie intimă".

(Fluierul)