MApN a publicat proiectul noii legi privind gestionarea crizelor - Măsuri în caz de război, o nouă pandemie sau alte situații (Document)

Legea instituie Sistemul Naţional de Management Integrat al Situaţiilor de Criză (SNMISC), oferind cadrul pentru acțiunea unitară la nivel național în gestionarea situațiilor de criză, pentru apărarea și promovarea intereselor naționale de securitate, precum și pentru participarea României la managementul crizelor pe plan internațional (Art. 1).

Sunt enumerate tipurile de crize gestionate în cadrul SNMISC, incluzând crize în domeniul urgențelor civile, ordinii publice, apărării, crize teroriste, cibernetice, consulare și în domeniile economic, energetic, financiar-bancar, sănătății publice și social (Art. 1).

Legea clarifică termenii și expresiile cheie utilizate, precum definiția unei crize, crize în domenii specifice (urgente civile, apărare, terorism, cibernetic, consular), managementul integrat al situațiilor de criză, reziliența națională, și serviciile esențiale (Art. 2).

Legea stabilește principii de bază în gestionarea situațiilor de criză, precum prioritatea protecției vieții, apărarea intereselor naționale de securitate, anticiparea și prevenirea evenimentelor generatoare de crize, și asigurarea unei reacții rapide și eficiente (Art. 3).

Legea stabilește că managementul integrat al situaţiilor de criză trebuie realizat gradual, în funcție de natura, amploarea, complexitatea, intensitatea și consecințele acestora (Art. 5).

Sunt definite componentele sistemului, incluzând autoritățile de conducere și coordonare, componenta de execuție și componenta de sprijin (Art. 9-10).

Proiectul identifică autoritățile naționale de decizie, incluzând Parlamentul, Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării și Guvernul României (Art. 11) și detaliază rolurile autorităților și instituțiilor cu responsabilități de coordonare și sprijin în cadrul SNMISC (Art. 6-7).

Se prevede modul în care organizațiile neguvernamentale pot oferi sprijin sistemului, pe bază de voluntariat sau la solicitare (Art. 8).

Proiectul descrie fazele procesului național de management integrat al situațiilor de criză, de la supravegherea și avertizarea până la tranziția la starea de normalitate (Art. 19).

Se stabilesc responsabilitățile specifice ale diferitelor autorități și instituții în asigurarea funcționării eficiente a SNMISC și în răspunsul la crize (Art. 21-22).

Proiectul prevede elaborarea unui regulament de organizare și funcționare al SNMISC, care să fie aprobat în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, și menționează intrarea în vigoare a legii la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României (Art. 26-27).

Legea subliniază importanța asigurării resurselor și serviciilor de comunicații și tehnologia informației, în concordanță cu cerințele de cooperare și interoperabilitate (Art. 16).

Este evidențiată responsabilitatea autorităților și instituțiilor publice de a asigura comunicarea publică eficientă în situații de criză, în vederea informării populației despre riscuri și măsuri de protecție (Art. 18).

Expunerea de motive a Legii privind Sistemul Naţional de Management Integrat al Situaţiilor de Criză oferă mai multe argumente pentru necesitatea și importanța adoptării acestei legi, după cum urmează:

- Necesitatea unui cadru legal coerent: Argumentul principal este necesitatea stabilirii unui cadru legal clar și coerent care să permită organizarea și funcționarea eficientă a Sistemului Național de Management Integrat al Situațiilor de Criză (SNMISC). Se subliniază necesitatea unui sistem bine structurat pentru gestionarea unitară a diferitelor tipuri de crize, într-un mod care să asigure apărarea și promovarea intereselor naționale de securitate.

- Adaptarea la provocările contemporane: Se argumentează că dinamica și complexitatea situațiilor de criză contemporane necesită o abordare integrată și coordonată la nivel național și internațional. Crizele moderne, cum ar fi cele cibernetice, teroriste sau sănătate publică, necesită o pregătire și un răspuns care depășesc mecanismele tradiționale de gestionare a crizelor.

- Promovarea rezilienței naționale: Expunerea de motive evidențiază importanța dezvoltării și promovării rezilienței naționale, adică capacitatea societății de a rezista, de a se adapta și de a se recupera în urma șocurilor cauzate de diverse crize. Legea își propune să creeze un cadru care să sprijine dezvoltarea acestei reziliențe prin integrarea eforturilor tuturor instituțiilor implicate.

- Consolidarea culturii de securitate: Un alt argument invocat este necesitatea consolidării culturii de securitate în rândul populației și instituțiilor. Prin înțelegerea și conștientizarea provocărilor și oportunităților în domeniul securității naționale, societatea devine un partener activ în prevenirea și gestionarea crizelor.

- Îmbunătățirea cooperării interinstituționale: Se argumentează că gestionarea eficientă a situațiilor de criză necesită o cooperare strânsă între diferitele autorități și instituții naționale, precum și cu partenerii internaționali. Legea prevede mecanisme și structuri care să faciliteze această cooperare interinstituțională.

- Conformitatea cu obligațiile internaționale: Expunerea subliniază, de asemenea, necesitatea alinierii legislației naționale la standardele și obligațiile internaționale asumate de România, inclusiv în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Legea este prezentată ca un pas important în direcția îndeplinirii acestor angajamente.

- Asigurarea unui răspuns rapid și eficace: Se accentuează importanța asigurării unui răspuns rapid și eficace în situații de criză, care să minimizeze impactul asupra populației și să restabilească cât mai repede posibil condițiile de normalitate.

(Fluierul)