Uniunea Europeană ar putea gestiona uşor un embargo asupra importurilor de petrol din Rusia - Allianz

Uniunea Europeană ar putea gestiona uşor un embargo asupra importurilor de petrol din Rusia, dar oprirea imediată a importurilor de gaze naturale ar provoca probleme serioase în aprovizionare, arată o analiză realizată de Allianz Trade.

În aproximativ două luni, membrii OPEC ar putea creşte producţia de petrol la nivelurile din semestrul II din 2018 (ceea ce implică o creştere de 3,3 milioane de barili pe zi faţă de trimestrul 1 din 2022), iar Norvegia, SUA şi Marea Britanie ar putea adăuga încă 0,5 milioane de barili pe zi la producţia globală. Dacă UE ar implementa embargoul acum, ne-am aştepta la două luni de preţuri mai mari şi volatile, după care ar trebui să revenim la nivelul actual.

În schimb, oprirea imediată a importurilor de gaze naturale din Rusia ar provoca probleme serioase în aprovizionarea cu energie pentru România şi multe alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă până în trimestrul III al anului 2022 se materializează un scenariu ”negru” – adică oprirea totală a exporturilor ruseşti de energie – ţări care depind în mare măsură de gazul rusesc, România, Bulgaria, Ungaria, Germania, Cehia, Slovacia, Ţările de Jos, Austria, Italia şi Polonia, ar putea avea probleme inclusiv iarna viitoare. Listarea unor noi furnizori, înlocuirea gazului cu alte surse de energie şi o anumită auto-raţionalizare de către sectorul privat ca răspuns la preţurile în creştere nu ar fi suficiente pentru a reduce decalajul în aprovizionarea cu gaze.

Având în vedere că riscul unui scenariu ”negru” este considerabil şi costurile economice asociate ar fi semnificative, analiştii se pregătesc pentru mai multe scenarii. Trebuie implementate rapid politici de atenuare a riscurilor, inclusiv pregătirea publicului pentru un scenariu negativ; creşterea rezervelor de gaze prin economisire; acordul asupra unui plan european de distribuire a gazului, precum şi al unuia de achiziţie comună GNL (Gaz Natural Lichefiat) şi adoptarea unor decizii cu privire la distribuirea echitabilă a sarcinilor între sectoarele economice la nivel naţional pentru a limita implicaţiile negative asupra industriei şi a şomajului.

România şi multe state din Uniunea Europeană ar avea dificultăţi în a asigura necesarul de energie pentru iarna viitoare dacă Rusia ar opri complet livrările de gaze naturale către blocul comunitar. UE ar putea însă gestiona relativ uşor oprirea exporturilor de petrol sau chiar impunerea unui embargo ţiţeiului din Rusia.

Cu toate acestea, conform analiştilor Allianz, Europa ar putea implementa imediat un embargo asupra petrolului rusesc. Rusia furnizează aproximativ 3 milioane de barili pe zi (Mbb/zi) de petrol pieţelor globale. Deşi nu toată această cantitate ajunge în Europa, este un punct de referinţă util pentru volumul de petrol care ar trebui înlocuit de alţi furnizori pentru a echilibra oferta şi a stabiliza preţurile în cazul unui embargo. Numai OPEC ar putea înlocui cele 3 Mbb/zi de petrol dacă îşi creşte producţia medie de la 28,2 Mbb/zi în primul trimestru din 2022 la nivelul din semestrul II din 2018. Se preconizează că o eventuală revenire la acest nivel nu ar trebui să dureze mai mult de o lună sau două. Mai mult, se estimează că producătorii occidentali de petrol din afara OPEC (Norvegia, SUA, Marea Britanie) vor putea furniza 0,5 Mbb/zi de petrol în plus pe pieţele europene pe termen scurt. În ceea ce priveşte producţia globală de petrol, aceasta este în prezent cu aproximativ 3 Mbb/zi sub nivelul pre-Covid-19, în timp ce producţia rusă este aceeaşi ca înainte de pandemie. Prin urmare, ceilalţi producători ar trebui să poată reduce acest decalaj.

Până atunci, UE şi-ar putea folosi rezervele strategice, pe care le-ar putea completa ulterior. Un embargo ar duce, totuşi, la o redistribuire a petrolului dinspre statele membre cu o dependenţă scăzută de petrolul rusesc către cele cu dependenţă ridicată. Dacă o astfel de redistribuire nu este posibilă imediat, unele ţări, cum ar fi Ungaria sau Slovacia, ar putea fi scutite de impunerea embargo-ului în primă fază – cu excepţia cazului în care, desigur, un embargo energetic este implementat de Rusia. Un embargo imediat ar duce, probabil, la creşterea preţurilor petrolului la nivel mondial până la 130-150 USD/bbl. Cu toate acestea, după ce decalajul de aprovizionare din Rusia ar fi eliminat, preţurile ar trebui să revină în intervalul de 100-110 USD/bbl.

Oprirea imediată a importurilor de gaze naturale din Rusia ar provoca cel mai probabil probleme serioase în aprovizionare

În ultimele săptămâni a fost luat în calcul un posibil embargo asupra importurilor de gaze naturale din Rusia, iar aceste discuţii au devenit mai intense după ce au fost oprite livrărole de gaz către Polonia şi Bulgaria, pe 27 aprilie, când ambele ţări au refuzat să accepte efectuarea plăţilor pentru energie în ruble.

Cu toate acestea, pe termen scurt, înlocuirea importurilor de gaze din Rusia se va dovedi foarte dificilă pentru Europa. În primul rând, pentru că multe state membre ale UE sunt mult mai dependente de Rusia pentru aprovizionarea cu gaz decât cu petrol. În plus, pieţele globale de gaze sunt deja aproape de limită. Prin urmare, găsirea unor furnizori alternativi, precum Qatar, Algeria sau Nigeria, este dificilă. Nu numai că există obstacole practice pentru o creştere rapidă a producţiei, dar chiar şi negocierile pot fi complicate. Concret, ne putem uita la modul în care Germania se chinuie pentru a ajunge la un acord cu Qatar, având în vedere discuţiile privind durata contractului şi indexarea petrolului. Cu toate acestea, SUA au fost de acord să livreze 15 miliarde de metri cubi de gaz natural lichefiat în plus către Europa până la sfârşitul acestui an. În locul unei opriri bruşte şi complete a importurilor, credem că decalajul de aprovizionare ar putea fi redus cu două treimi, în conformitate cu angajamentul UE de a reduce importurile de gaze cu două treimi într-un an.

Pentru a vedea ce ţări europene ar putea face faţă opririi importurilor de gaze naturale din Rusia şi care s-ar chinui iarna viitoare fără gazul rusesc, analiştii au simulat evoluţia rezervelor de gaze din instalaţiile de stocare ale ţărilor europene pentru următoarele 12 luni. Pentru fiecare ţară au fost luate în considerare următoarele variabile: cantitatea curentă de gaz din depozite; tendinţa anuală a consumului zilnic de gaze (media pe 10 ani), pentru a ţine cont de consumul mai mic de gaze din lunile de vară; ipoteza că aprovizionarea cu gaze care nu sunt din Rusia va continua (dar nu va creşte), precum şi scenariul că importurile de gaze din Rusia ar fi oprite pe 16 mai.

Letonia este dependentă în mod semnificativ de importurile din Rusia: gazul reprezintă 24% din consumul de energie al Letoniei, iar Rusia este singurul furnizor. De asemenea, Letonia are o capacitate de stocare foarte mare, care este în prezent la 35%. Acest nivel ar acoperi nevoile ţării pentru următoarele nouă luni. Este însă şi singurul depozit funcţional din regiunea baltică şi a fost folosit până acum pentru livrarea de gaze şi către Estonia, Lituania sau Finlanda. Atât Estonia, cât şi Lituania au decis la începutul lunii aprilie să oprească importurile de gaze din Rusia şi nu este clar cum va fi distribuit gazul din rezervă către ţările din regiune. Drept urmare, Letonia ar putea fi în siguranţă pentru ceva mai puţin de nouă luni.

Bulgaria, ale cărei livrări au fost oprite de Gazprom din 27 aprilie, are cel mai puţin gaz stocat, acoperind doar 3% din consumul anual. Conform simulării noastre, ar rămâne fără gaz chiar în a doua jumătate a lunii mai. Cu toate acestea, atât guvernul bulgar, cât şi cel polonez, au anunţat că şi-au asigurat surse alternative pentru aprovizionarea cu gaze. Iar anunţul este credibil deoarece oprirea livrărilor nu a dus încă la niciun anunţ de raţionalizare.

Dincolo de Bulgaria, Ungaria pare cea mai vulnerabilă în faţa unei opriri a livrării de gaze ruseşti, care reprezintă 36% din consumul de energie. Fără alte măsuri, rezervele de gaz ale Ungariei s-ar termina după două luni şi jumătate. Următoarele vor fi Germania şi Cehia (după aproximativ 3 luni), urmate de Slovacia şi Ţările de Jos (4 luni), Austria şi România (5 luni) şi Italia şi Polonia (6 luni). Exemplul Poloniei arată că rezervele aproape complete (77%) nu sunt suficiente pentru a permite unei ţări să reziste pe cont propriu un an întreg, dacă instalaţia de depozitare este relativ mică. După cum am văzut mai sus, unele ajustări ale cererii şi ofertei sunt probabile în cazul unei opriri a furnizării de gaze ruseşti. Dar este improbabil ca toţi membrii vulnerabili ai Uniunii Europene să se descurce în iarna următoare fără costuri economice mari.

Pregătirea pentru scenariul întreruperii livrărilor este esenţială pentru a amortiza impactul asupra economiei UE

Întreruperea aprovizionării cu gaze ruseşti a întregii Uniunii Europene sau a majorităţii statelor membre ori o eventuală decizie a UE de a impune un embargo asupra importului de gaze ne-ar duce într-un scenariu de black-out, iar riscurile sunt în mod clar în creştere.

Guvernele şi factorii de decizie trebuie să crească gradul de conştientizare al populaţiei cu privire la riscul foarte ridicat şi în creştere al unui scenariu ”negru” pentru a avea sprijinul oamenilor. Guvernele ar trebui să investească mult mai mult efort în creşterea gradului de conştientizare a modului în care gospodăriile pot economisi energie.

Dacă statele membre mai dependente de importurile de gaze din Rusia sunt mai vulnerabile, întreaga Uniune va avea de suferit dacă o singură economie intră într-o recesiune puternică şi de lungă durată. Pentru a atrage economiile expuse să susţină un embargo pe gaz şi pentru a reduce perturbările asupra economiilor individuale, UE ar trebui să încerce să echilibreze această potenţială lipsă de gaze printr-un plan de distribuire a sarcinilor, cu obiective de economisire a gazelor pentru fiecare ţară. Ponderea gazului rusesc în consumul total de energie variază de la 0,5% în Suedia şi Danemarca şi până la aproape 40% în Ungaria, dar media UE se situează sub 12%. Practic, asta ar însemna că ţări cu niveluri scăzute de dependenţă precum Franţa, Belgia şi Spania, să redirecţioneze rezervele lor către cele puternic expuse, ca Ungaria, Cehia, Slovacia şi Germania.

La nivel naţional, este necesar un acord privind distribuirea sarcinilor între sectoarele economice. Va fi nevoie de o actualizare a planurilor naţionale de urgenţă care sunt inadecvate pentru a face faţă unui deficit de gaze important sau de lungă durată. Consumatorii sunt identificaţi ca fiind grupul de utilizatori protejaţi, iar industria este sectorul care trebuie să gestioneze provocările raţionalizării chiar dacă ponderea locurilor de muncă expuse în industriile cele mai dependente de gaze este de peste 15% în Europa de Est şi în Germania. De fapt, consumul de gaz al gospodăriilor are un potenţial semnificativ de economisire: în Germania, pentru fiecare reducere de 1 punct procentual a consumului de gaz al gospodăriilor, valoarea adăugată brută este de 2,5 miliarde EUR şi până la 25.000 de locuri de muncă ar putea fi protejate - asta fără a ţine cont de alte efecte pozitive. Prin urmare, pentru a limita consecinţele economice, povara raţionalizării ar trebui răspândită pe scară largă.

(Fluierul)