23:59
Comentarii Adauga Comentariu

Povestea scenei XXX de pe Columna lui Traian. Cum a refuzat sora regelui Decebal avansurile împăratului Traian

Legenda

Împăratul roman Traian s-ar fi îndrăgostit de sora regelui dac Decebal, potrivit unor legende vechi, care își au originea în scrierile autorului latin Dio Cassius și într-o scenă încărcată de simboluri, sculptată pe Columna lui Traian.

Una dintre legendele fascinante ale poporului român îi are ca protagoniști pe împăratul Traian și fiica (sora) regelui Decebal. Se spune că împăratul roman s-ar fi îndrăgostit de Dochia, iar tânăra, în primejdie de a fi răpită, s-a rugat zeului Zamolxis să fie prefăcută într-o stană de piatră, pentru a putea rămâne pentru totdeauna în Dacia. Scena care ar fi inspirat legenda Dochiei a fost sculptată pe Columna lui Traian.

Legenda împăratului Traian, îndrăgostit de fiica regelui dac, Decebal, a devenit foarte populară începând din secolul al XIX-lea. Dochia, regina Daciei, a devenit subiectul unor povestiri populare, balade și colinde.

Etnologul Romulus Vulcănescu a susținut că există două teme principale legate de mitul Dochiei.

Prima legendă susține că Dochia, fiica regelui Decebal, a înaintat în fruntea unei oștiri spre Sarmizegetusa, în ajutorul tatălui ei asediat în cetate. A ajuns prea târziu ca să despresoare cetatea, a fost și ea înfrântă de armata lui Traian și a fugit cu resturile oastei în munți, spre răsărit, scria Romulus Vulcănescu.

Împăratul Traian, care a văzut-o luptând și i-au plăcut curajul și frumusețea ei, a urmărit-o cu o parte din oaste și când a fost aproape să o prindă, oastea dacă s-a rupt în două, o parte a ținut piept romanilor și alta s-a retras în munți cu prințesa Dochia.

"Înfrângând ostașii principesei, împăratul a înaintat în munți în căutarea Dochiei, care, văzându-se și ea prinsă, ordonă ostașilor ce o însoțeau să o lase singură și să urce culmile, derutându-i pe urmăritori. Dochia rămase singură și s-a ascuns după o stâncă, a căzut deznădăjduită în genunchi și a rugat pe Zamolxis, zeul zeilor, să o apere, să nu o lase să fie pângărită de împărat. Și atunci Dochia a fost prefăcută într-o bătrână ciobăniță, cu câteva oi lângă ea. Oastea romană, în frunte cu Traian, s-a oprit în fața bătrânei și a întrebat-o dacă a văzut încotro a fugit prințesa dacă. Baba Dochia a arătat spre miazăzi, iar împăratul a purces într-acolo. Și a rămas Baba Dochia stăpână pe acel ținut și de atunci poate încă mai trăiește în munți", relata Romulus Vulcănescu, în volumul "Mitologie Română" (Editura Academiei RSR - 1957).

Baba Dochia, preschimbată în stâncă

A doua legendă explică forma unei stânci din Munții Ceahlău, despre care se spune că ar fi fost, de fapt, închipuirea Babei Dochia, pietrificată după ce l-ar fi sfidat pe Gebeleizis, zeul intemperiilor, împreună cu cele 20 de oi ale sale. Statuia Dochiei ar fi servit ca idol pentru ritualurile păgâne, susțin istoricii. În "Dochia si Traian", de Gheorghe Asachi, Dochia este eroina unei legende românești. Pastorița, fiică a lui Decebal, este urmărită de Traian și, împreună cu oile sale, s-a prefăcut în stâncă. Stânca pietroasă ca o icoană nu încetează însă a iubi, ceea ce face ca din al ei plâns "să se nască ploaie, Tunet din al ei suspin". Având ursita ei care o priveghează, adeseori, "Dochia Preste nouri luminează / Ca o stea pentru păstori". Se realizează un frumos portret fizic și moral, din care se desprind trăsăturile dragostei de pământul natal. Invocarea lui Zamolxis, zeul suprem în religia geto-dacilor are atribute profetice și ocrotitoare pentru Dochia.


Dumitru Almaș, în "Povestiri istorice" (Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982), îi dă o notă romantică legendei:

Decebal avea o soră numită Dochia. Era așa de tânără, de vitează și de frumoasă încât, atunci când a văzut-o, împăratul Traian a prins mare dragoste pentru dânsa. I-a zis:
– Te-am văzut, Dochia, cu cât curaj ți-ai apărat cetatea de la Sarmizegetusa. Acum, când eu l-am biruit pe fratele tău Decebal și am cucerit Dacia, iar războiul s-a sfârșit, vreau să vii cu mine la Roma. Vei trăi acolo în bogăție și mărire, în palatul meu cel cu pereți auriți și împodobit numai cu lucruri scumpe.
– Mulțumesc, împărate, a zis Dochia. Admir vitejia și bunătatea ta. Dar eu la Roma nu pot merge.
– De ce?
– Pentru că sunt sora lui Decebal. Iar el și-a curmat singur zilele ca să nu ajungă prizonierul tău. Oricât de frumos ar fi palatul tău, eu acolo tot o biată roabă aș fi. Și apoi sunt multe fete dace mai frumoase ca mine; dacă vrei, însoțește-le cu romani de-ai tăi, să se zămislească un nou popor, care să aibă în firea lui dârzenia și vitejia noastră și măreția voastră. Eu însă de aici nu plec, voiesc să mă îngrop aici, în pământul sfânt al Daciei.
Traian împăratul i-a ascultat povața. Dar când a aflat că Dochia a luat o turmă de mioare, s-a făcut păstoriță și a urcat în munți, departe, s-a supărat foc. Fiind el împărat mare și puternic, a vrut ca măcar sora lui Decebal să-i fie ca o podoabă în carul de triumf. Și-a luat câțiva ostași credincioși și a pornit în urmărirea Dochiei. A mers zile și săptămâni, peste dealuri și văi. A găsit-o abia în vârful muntelui Ceahlău: păștea oile, pe un plai înclinat către soare, cu iarbă deasă și flori multe albe, roșii și albastre.
– Dochia, a zis Traian, acum nu mai scapi, te iau cu mine!
– Nu, împărate! Mai bine mor ca fratele meu Decebal, decât s-ajung roabă.
– Îți vreau binele, Dochia: ai să trăiești în mare bogăție!
– Dacă-mi vrei binele, lasă-mă în țara mea, aici, în Dacia.
– Neîduplecato! Te iau cu de-a sila. Te răpesc!
Și a și făcut semn ostașilor s-o prindă. Speriată, Dochia a ridicat mâinile spre cer și a șoptit:
– Stană de piatră mă fac și rămân aici în țara mea!
În adevăr, cât ai clipi din ochi, Dochia cea preafrumoasă, cu toate mioarele ei, răspândite pe pajiște, s-au prefăcut în stânci, înfipte în piatra muntelui. Traian a încremenit și el de uimire. Când și-a venit în fire, a zis:
– N-am ce face; dacii,bărbați si femei, sunt legați de țara lor ca munții și stâncile lor. Nu pot decât să ascult sfatul Dochiei si să aduc aici cât mai mulți romani.
Și zicând așa, Traian s-a întors la Roma.
Iar pe muntele Ceahlău se vede și azi o stâncă înaltă, ca o păstoriță, iar în jur câteva zeci de stânci răsfirate pe plai, ca niște oi brumării. sursa: Dumitru Almaș, Povestiri istorice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982.

 

Izvoarele Istorice

Legenda împăratului Traian îndrăgostit de prințesa dacă își poate avea originile în scena cu numărul 30 de pe Columna lui Traian și în relatările istoricului latin Dio Cassius, cel care a oferit cele mai multe informații despre războaiele daco-romane.

Misterul scenei numărul XXX de pe Columna lui Traian
În fresca de pe columnă este înfățișat împăratul Traian și doi dintre camarazii săi, asistând la urcarea unei tinere prizoniere pe o corabie de pe Dunăre. Tânăra cu înfățișarea unei prințese ține un prunc la sân și privește spre un grup de femei dace, rămase în urmă, în timp ce împăratul roman pare să îi acorde o atenție deosebită. Episodul este bogat în semnificații, susțin cercetătorii, cei mai mulți considerând că scena înfățișează capturarea surorii lui Decebal de către romani.

"Suntem informați despre acest episod printr-un pasaj păstrat din Istoria romană a lui Cassius Dio (LXVIII, 9), în care e vorba de motivele care l-au determinat până la urmă pe regele dac să accepte asprele condiții de pace impuse de Traian, după ce făcuse mai multe încercări de tergiversare.

"Traian cuceri munții fortificați și găsi între zidurile lor armele, mașinile de război și steagul, care fuseseră mai înainte luate de la Fuscus.

De aceea și mai ales pentru că Maximus capturase în același timp și pe sora lui Decebal, și o cetate puternică, regele dac se arăta gata să consimtă la tot ceea ce i s-ar porunci, nu în intenția de a se ține de cuvânt, ci de a mai răsufla deocamdată".

Confruntând acest paragraf al lui Cassius Dio cu scena XXX de pe Columna Traiană, se constată coincidențe cu totul izbitoare.

Textul confirmă întru totul capturarea unei femei dace de rang înalt, precizând și situației ei eminentă în familia regală dacă, ceea ce explică interesul deosebit pe care, în scena respectivă, Traian însuși i-l acordă.

În plus, atestă împrejurarea că această captură s-a produs cu prilejul cuceririi unei fortărețe importante, desigur aceea în care se află edificiul pe care îl vedem incendiat pe Columnă",

scrie Radu Vulpe, autorul volumului "Columna lui Traian" (2002 cIMeC – Institutul de Memorie Culturală).


Preluare: Adevărul.ro


(Fluierul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Roxana Nemeş, protagonista unui film XXX: "Eu sunt acolo. Toată lumea face asta"

Anna Lesko, din nou goală şi fără inhibiţii. Blondina nu se mai cuminţeşte deloc FOTO

Roxana Nemeş, protagonista unui sex tape: "Eu sunt acolo"

ALINA PLUGARU a făcut sex în pădure. Cum s-a dat de gol

Dupa scoaterea Latinei din Școli și după ce au redus orele de Română, Tehnocrații lui Soroş nenorocesc şi predarea istoriei. Revolta profesorilor de istorie a plecat de la Neamț: "Am ajuns la pragul de jos al demnității naționale"


Pag.1
Nr. de articole la aceasta sectiune: 5, afisate in 1 pagina.

ieri 06:26 CITATUL ZILEI