06:09
Comentarii Adauga Comentariu

Cum era, de fapt, omul Eminescu. Geniul altruist, prin ochii prietenului Slavici: "Un om de-o veselie copilăroasă care râdea din toată inima"

Un om de o veselie copilăroasă, care râdea din toată inima. Un altruist care s-a descălțat pe stradă pentru a dărui pantofii unui cerșetor. Un singuratic care prefera intimitatea camerei, un geniu care și-a ignorat toată viața nevoile personale și pentru care demnitatea și virtutea au fost mai presus de orice. Așa îl descrie Slavici pe omul Eminescu.

Ioanici, așa cum îl alinta Eminescu pe prietenul său Ioan Slavici, a fost cel care i-a stat alături poetului, la Viena, în perioada studenției și la București, după revenirea în țară. Mărturiile lui Slavici despre omul Eminescu au fost expuse în cartea " Amintiri-Eminescu, Creangă, Coșbuc, Caragiale", volum în care Ioanici îl prezintă pe marele poet, așa cum l-a cunoscut.
 
Slavici l-a întâlnit pe Eminescu în iarna anului 1869 la Viena, unde amândoi urmau cursurile universitare. Un "copt înainte de vreme", așa l-a văzut Slavici pe Mihai Eminescu care, deși avea doar 20 de ani, trăise până la vârsta studiilor universitare o viață zbuciumată, umblând ani de zile răzleț ca sufleur în trupe de teatru și care cunoscuse lipsurile, sărăcia și părțile urâte ale vieții.

La cursul de economie națională de la Facultatea de Filosofie, figura lui Eminescu printre sutele de studenți străini i-a inspirat lui Slavici apartenența la o altă naționalitate. Albanez sau persian a crezut tânărul Slavici c-ar fi fost studentul "oacheș cu fața curată și rasă peste tot, cu ochi mărunți și visători și întotdeauna cu un zâmbet batjocoritor pe buze". După ce s-au împrietenit, pentru Slavici Eminescu a fost un nesecat izvor de știință, de înțelegere și îndrumări bune.
 
"Un om de o veselie copilăroasă care râdea din toată inima, încât ochii tuturor se îndreptau asupra lui. În clipa următoare se încrunta, se strâmba or își îndrepta capul cu dispreț. Cea mai mică contrazicere îl irita, muzica de cele mai multe ori îl supăra, șuiretăra-l făcea să se cutremure, ori și ce scârțâietură îl scotea din sărite", povestește Slavici despre studentul Eminescu.
 
"E multă răutate în lume și stricăciunea se întinde mereu", îi spunea în studenție Eminescu lui Slavici, scârbit de ceea ce vedea în jurul său. Tânărul poet era un naționalist "până în cel mai aspru înțeles al cuvântului" și foarte pornit spre intoleranță când venea vorba de nația română și România. Eminescu era încântat de trecutul României, dar scârbit de prezentul țării, după părerea lui, urât.
 
"Un om cu trebuințe puține și apucături boierești care știa să sufere și să rabde fără să se plângă și respingea tot ceea ce i se părea vulgar", așa era studentul Eminescu văzut de amicul său Slavici. 
 
"În timpul pe care l-am petrecut la Viena el ținea mult să aibă locuința comodă, largă, curată linitită și luminoasă, să se îmbrace curat și bine, să-și aleagă mâncările după bunul plac, să fumeze țigări fine, să-și gătească el însuși cafeaua de Mocca și să bea numai vinuri de calitate superioară sau apă curată.
 
Eminescu citea cu o repeziciune uimitoare, nu cuvânt cu cuvânt, ci cuprinzând cu privirea fraze întregi deodată. Nu îi plăcea să frecventeze bibiliotecile publice, ci să citească în tihna locuinței sale studențești. "Îndată ce primea banii de acasă își cumpăra cărți și timp de câteva zile nu îl mai vedea nimeni. O ducea-n cafele gătite de dânsul la mașina de spirt și în mezeluri cumprate în pripă. Deși ținea foarte mult la biblioteca lui, nevoia-l silea să înceapă a vinde dintre cărțile citite la anticari și ajungea în cele din urmă a nu mai avea nici cafea, petrecea zile întregi fără să mănânce și cerea câte o pițulă mai de la unul, mai de la altul. Niciodată nu lua notițe, dar când primea banii de acasă primul gând era să-și achite datoriile și era peste putință să uite pe cineva", mai povestește Slavici.
 
Pentru Eminescu nu exista, în vremea studenției, deosebire între zi și noapte. Plimbările lungi în nopțile liniștite, studiul și creația în timpul nopții erau lucruri firești pentru studentul la Viena.
 
 
Se încuia în cameră, zile și nopți întregi, ca să citească
 
În zilele și nopțile în care Eminescu se încuia în cameră pentru a citi, nimeni nu putea să-i tulbure liniștea. Uita noțiunea timpului și mai ales a lucrurilor gospodărești. Nu acorda atenție nevoilor personale și aceasta a fost, în opinia lui Slavici, cel mai mare păcat al geniului distrus timpuriu.

"Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin casă, nici să-i perie hainele sau să-i curețe ghetele. Răpus de oboseala, el dormea adeseori îmbrăcat și hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită și nelăută i se făcea cocoloș. Barba și-o uita nerasă și fiindcă-l supărau țepii ei, lua biceagul și pierdut în gânduri sau adâncit în lectură și-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n față. Când nu mai putea să o ducă așa, schimba locuința, își cumpăra haine și albituri noi, se rădea și iar se simțea bine", mai povestește Slavici.
 
Eminescu, omul de care cineva trebuia să aibă grijă
 
Părerea generală a apropiaților și îndeosebi a junimiștilor care-l iubeau și apreciau pe Eminescu era că poetul nu este în stare să-și poarte singur de grijă. Ajuns în București, după perioada studenției, Titu Maiorescu i-a oferit o cameră cu chirie chiar în casa lui.

Mâinile de ajutor întinse nu îi făceau plăcere omului Eminescu care se considera nevrednic. "Mă înăbușe bunăvoința. Sunt destul de supărat și pentru mine însumi, de ce să mai supăr și pe alții?", spunea geniul poeziei românești. A plecat din locuința pusă la dispoziție de Maiorescu și a refuzat găzduirea în casa cumnatei acestuia, Mite Kremnitz.
 
O vreme, la București, Eminescu a locuit sub același acoperiș cu Slavici. "Om de o rară disciplină intelectuală el ținea să fie disciplinat și în practica vieții lui, se ferea de excese și mă fericea pentru destoinicia mea de a face, de regulă, numai ceea ce eu însumi voiesc. Boala îi era însă, pesemne, legată de o anumită vârstă și nu i-a venit de-o dată și încetul și astfel îi era din ce în ce mai greu să se stăpânească. El fuma puțin și bea multe cafele. Știa că nu îi fac bine, dar le lua de cele mai multe ori fără să-și dea seama de ceea ce face", mai spune scriitorul.
 
Eminescu nu a fost un băutor. După spusele lui Slavici, poetul bea numai ademenit de prietenii cu care sta de vorbă, bea puțin și numai vinuri ușoare, curate și bune. Când bea, vinul îl făcea mai vioi, comunicativ și doritor de a îmbrățișa și ferici pe toată lumea.
 
Sobru în ceea ce privește aventurile amoroase
 
În ciuda legendelor născute pe seama amantului Eminescu, potrivit lui Slavici, poetul a fost, de fapt, un om sobru în ceea ce privește viața lui sexuală. Nu vorbea niciodată despre femeile cu care avea relații. Disprețuia bărbații care alergau după fuste și care își istoriseau mândri poveștile amoroase. "El nu vorbea niciodată despre femei decât având în vedere partea ideală a ființei lor", spune Slavici.
 
"Slăbiciunile lui Eminescu erau cu desăvârșire platonice, lucruri despre care se vorbește cu un fel de religiozitate și numai ademenit și răpus putea el să aibă și legături care nu sunt curate, cum erau în cele din urmă cele cu Veronica Micle, despre care mi-a vorbit numai în ziua în care a putut să-mi zică: În sfârșit, am scăpat".
 
Un om al singurătății care prefera liniștea camerei sale, în locul zgomotului cafenelelor. Nici concertele și nici ieșirile în public nu îl atrăgeau. Nu lipsea de la ședințele Junimștilor, însă rar era văzut în locuri publice. Oricât de mult i-ar fi plăcut discuțiile, după spusele amicului său, tot acasă, citind și scriind, se simțea Eminescu cel mai bine.
 
Perfecționist al scrisului
 
"Ca scriitor, Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales în ceea ce privește alegerea vorbelor și ținea să dea la tipografie manuscrisul curat și citeț. Articolele pentru Timpul le scria, de obicei, acasă, le citea cu glas tare, apoi le scria. Mai înainte de a le da la tipar i le citea apoi cuiva și dacă nu era mulțumit de ele, le prescria din nou. Împrejurul mesei lui de scris era mereu plin de hârtii rupte. Cât despre lectură, el nu citea în înțelesul obișnuit al cuvântului, pentru ca să îi treacă timpul, ci studia, pentru a se dumiri", mai povestește Slavici.
 
Lipsa de rânduială în traiul zilnic era cel mai mare defect al lui Eminescu. Când se așeza la masa de lucru, fie că scria sau citea, nu mânca zile întregi și nu dorma nopțile. Nu suferea de insomnie și nici de lipsă de poftă de mâncare". Era apoi în stare să doarmă 24 de ceasuri și să mănânce o dată cât pentru trei inși", spune Slavici.
 
Geniul pierdea însă noțiunea timpului absorbit de citit sau scris și ajungea să nu doarmă nopți în șir deși convingerea sa era că "cea mai plăcută parte a vieții e cea petrecută în somn, când ești fără ca să fii și fără să simți dureri".

Citea cu voce tare
 
Eminescu citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile. Când scria, se plimba prin cameră, declama, bătea cu pumnul în masă, făcea gălăgie și se lua la harță cu toată lumea care îl întrerupea.

"Îi băteam în perete, el stingea lumânarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Aprindea din nou lampa și începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și îl rugam să mă lase să dorm. Eu eram din ce în ce mai stăruitor și el se făcea tot mai îndărătnic și zicea că abuzez de afecțiunile lui și-l terorizez", mai povestește Slavici despre prietenul său din perioada în care conviețuiau. În opinia celui care i-a fost coleg de locuință, îndărătniciile lui Eminescu au fost primul semn al bolii de nervi care avea să-l distrugă.
 
Un altruist
 
Eminescu era de o vigoare trupească extraordinară, aproape un munte de om ca și tatăl său. Așa îl evocă Slavici pe poetul despre care a crezut că ar fi putut ajunge cu puterile întregi până la bătrânețe, dacă și-ar fi purtat de grijă. "El era însă lipsit cu desăvârșire de ceea ce în viața de toate zilele se numește egoism, nu trăia prin sine și pentru sine, ci prin lumea în care-și petrecea viața și pentru ea", mai spune Slavici.

Nevoile personale erau pentru Eminescu lucruri pe care nu le lua în seamă. Îi păsa mai multe de nevoile, suferințele sau fericirile altora. Niciodată nu s-a plâns de neajunsurile propriei vieți și niciodată nu a "dat pe față bucuria izvorâtă din propriile sale mulțumiri". Chiar în perioadele în care era flămând, zdrențuit sau lipsit de adăpost, Eminescu era același om senin și voios pe care-l atingeau numai mizeriile mai mici ale altora. Omul Eminescu era în stare să se descalțe pentru a-și dărui pantofii cerșetorilor de pe stradă.
 
"Când ne întorceam de la redacțiune, era lapoviță și el călca pe ici, pe colo prin băltoace. Trecând peste strada Colții (...) venea spre noi un om desculț și zdrențăros. Uite - grăi Eminescu - arătându-mi-l. Iată mizeria lumii în care ne trăim zilele. Rezemat apoi de unul dintre planchetele de cărămidă, el își dete silința să se descalce pentru a-i da nenorocitului aceluia încălmănintea sa. 
Ai căpiat, omule?, i-am zis. O să-i dai tu ghetele tale, dar rămâi însuți tu desculț?
Eu?!, răspunse el. De mine să nu-ți pese. Eu pot să umblu și desculț, dar el, săracul?!"
 
Demnitatea, mai presus de orice
 
Eminescu nu era în stare să mintă, dar nici să treacă cu vederea reaua voință a altora. Nu a fost niciodată un om egoist, dar a ținut mult la demnitatea sa. "Pornirea lui covărșitoare era amorul propriu și nimic nu era pentru el mai presus de sentimentul de demnitate", mai spune Slavici.

Era în stare să se umilească și să cerșească pentru alții, niciodată însă pentru sine. Era un om de cuvânt, pentru care orice angajament luat avea valoare sfântă. "Orișicât de pornit ar fi fost și orișicât de des s-ar fi pierdut în gânduri, el nu uita niciodată să-și facă datoria, era totdeauna la locul lui și alerga după creditorii săi, dar contra propriei sale convingeri nu lucra cu nici un preț", mai spune prietenul Slavici. "Când oamenii au trebuință de tine, aleargă să te caute, însă sunt foarte mulțumiți când pot iar să scape de privirea ta pătrunzătoare și de gura ta cea rea", spunea Eminescu.
 
În mjlocul societății în care i-a fost dat să trăiască, cu firea lui, poetului i-ar fi fost imposibil să-și creeze o carieră sau să obțină o funcție: "Toate i se păreau spoială și miniună și mișelie și nemernicie și întrega ființă i se răzvrătea când vedea furioasa goană după averi și după pozițiuni în care cei mai obraznici dădeau înapoi pe cei vrednici, cei slabi profitau de slăbciunile celor tari, iar virtutea era luată drept nebunie".
 
Eminescu bolnav
 
Un om complet schimbat față de prietenul din tinerețe a găsit Slavici în Eminescu după primele episoade de boală. La Sanatoriul Șuțu, acolo unde Eminescu era internat, Slavici s-a dus să-și viziteze amicul din studenție și colegul cu care împărțise ani buni locuința din București. "Părea că mă recunoaște, dar de vorbit nu am putut să vorbim. Se plimba în sus și-n jos prin grădini recitând cu mult avânt fel de fel de poezii, mai ales părți din Iliada", evocă scriitorul. În amintirile lui Slavici, Eminescu a rămas cel care a fost sufletește mai presus decât alții, un geniu scârbit de lume, pentru care viața nu e vrednică să fie trăită, iar lumea a fost un loc cu "prea multe dureri și prea puține plăceri".



(Adevarul)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

China. Explozia Epidemiei de Coronavirus. Cadavre pe jos în sala de urgențe lângă alți oameni bolnavi care așteaptă. Un video îngrozitor prezintă cadavrele din sălile unui spital din Wuhan, China. Nici o scanare la aeroporturile din România- VIDEO

Auschwitz: Germania e responsabilă de securitatea tuturor pe teritoriul său, spune Merkel; Guterres cere "solidaritate în fața urii"

Dacă nu au fost liliecii? Orașul chinezesc Wuhan unde a izbucnit cea mai periculoasă epidemie din ultimii ani, găzduiește un Laborator Biologic unde sunt studiați cei mai periculoși viruși din lume. Revista Nature prezenta în 2017, noul laborator

Premierul Orban, la ceremonia de marcare a 75 ani de la eliberarea lagărului nazist Auschwitz-Birkenau

Baschet: Președintele Donald Trump l-a decorat pe Bob Cousy (91 ani), legendă a NBA

Wuhan "Cad ca muștele". România adică UE nu face screening la aeroporturi. Spaimă Majoră că Virusul Ucigaș a ajuns în România. Un tânăr student în China care s-a întors la Bacău este suspect de coronavirus după ce de 8 zile se plimbă nestingherit prin țară

Aproape 500 de migranți salvați din Marea Mediterană așteaptă să ajungă în Europa

A INCEPUT CEA MAI MARE CACEALMA DIN ISTORIA OMENIRII. SCOPUL? Inchiderea minelor si a termocentralelor pe carbune mult mai ieftine. COP21 Conferinta ONU pe "teme climatice" a inceput luni la Paris. Scumpirea Energiei prin falimentarea industriei carbunelui

Coronavirusul din Wuhan. Liliecii sau șerpii care mănâncă lilieci vânduți în Piața de Animale din Wuhan, ultimii suspectați că au răspândit virusul ucigaș. Imagini cu asiatici mâncând supă de liliac au declanșat polemici pe rețelele de socializare. VIDEO

Daniel Burlan, noul președinte al Directoratului Complexului Energetic Oltenia

Ministrul Finanțelor: Programul 'Prima Casă' există, funcționează, are plafon două miliarde de lei și nu se oprește

Avocații lui Trump susțin că președintele SUA nu a comis niciun delict care să conducă la demitere

VIDEO: "Gheizer" în București. Reacțiile internauților, după ce o conductă de apă s-a spart în Sectorul 6 al Capitalei

Lacheii Rețelelei Progresiste vor să Privatizeze Sănătatea. PNL-știi și USR-iștii -- în frunte cu lacheii progresiști Werner-Orban -- vor să privatizeze programele naționale de sănătate! Prețul sănătății va fi uriaș pentru cei mai săraci dintre români

BOMBA-SEXY Florentina Raiciu, păcălită pe internet: Blonda a făcut un show erotic pe Skype fără bani VIDEO

SOROS scuipă cu venin la Davos împotriva "omului rău și narcisistului" Donald Trump. Citiți ce îl deranjeaza pe SOROS si pe progresiști la președintele SUA, Donald Trump.

Sorin Grindeanu nu a semnat adeziunea la PSD: Dacă aleg să candidez la șefia partidului, nu îmi permit să îmi bat joc

USR București își alege candidatul pentru Primăria Capitalei: Nicușor Dan sau Dragoș Dragoteanu

China ar fi dezvoltat deja un "scut protector" împotriva noului coronavirus. Cum poate fi folosit - FOTO

Dăncilă: Ministrul Finanțelor ar trebui să justifice împrumuturile extraordinar de mari, 40 de miliarde în două luni și jumătate

Google îi taxează pe polițiști: Cât trebuie să plătească pentru a pune mână pe cele mai bine păstrate secrete ale infractorilor

Dăncilă, despre pedepsele primite de agresorii jandarmeriței, după protestul din 10 august: Eu cred în justiție

Insula Iubirii. Diana, concurenta care a făcut amor în direct, scrisoare emoţionantă pentru iubit. "Am nevoie să fiu iubită...."


Pag.1
Nr. de articole la aceasta sectiune: 23, afisate in 1 pagina.

ieri 06:39 CITATUL ZILEI