An bisect: de ce nu e înţelept să respingi o cerere în căsătorie

Anul bisect: de ce nu este înţelept să respingi o cerere în căsătorie şi alte curiozităţi despre o dată care vine rar şi, atunci când o face, este subestimată.

De obicei, trece fără să i se acorde o atenţie deosebită. Cu toate acestea, 29 februarie, este legată de o serie de curiozităţi ştiinţifice şi tradiţii nu întotdeauna cunoscute.

Primul care a introdus o zi "bonus" în calendar o dată la patru ani a fost Iulius Caesar, în anul 46 î.Hr.: cele 24 de ore în plus cădeau, pentru romani, înainte de calendele lui martie (24 februarie). Această zi a fost numită "bis sexto kalendas Martias" (de unde şi numele de "zi bisectă"). Mai târziu, când oamenii au început să numere zilele lunii de la prima şi cu numere progresive, ziua suplimentară a devenit 29 februarie.

Nu se întâmpla cu adevărat o dată la patru ani. Deşi bună, ideea lui Cezar avea o limită: erau prea multe zile bisecte şi, chiar şi cu noua regulă, calendarul adoptat nu coincidea cu calendarul solar. Papa Grigore al XIII-lea a repus lucrurile în ordine. În 1582, el a decis să sară zilele de la 4 la 15 octombrie pentru acel an şi să schimbe echinocţiul de primăvară înapoi la 21 martie. Calendarul gregorian, pe care îl folosim şi astăzi, a stabilit că anii bisecţi sunt doar cei divizibili cu patru, cu excepţia anilor seculari, care sunt bisecţi doar dacă sunt divizibili cu 400.

Ziua potrivită pentru o cerere în căsătorie. Conform unei tradiţii de origine anglo-saxonă, este permis ca femeile să ceară mâna iubitului lor (şi nu invers) pe 29 februarie. Potrivit BBC, nimeni altul decât Sfântul Patrick, la insistenţele Sfintei Bridget, a fost cel care a acordat o dată pentru femeile care aşteptau în zadar inelul.

Nevoiţi să accepte. Bărbaţii care urmau să primească temuta întrebare pe 29 februarie nu puteau răspunde „nu”. O altă legendă spune că regina Margareta a Scoţiei, la sfârşitul anilor 1200, a stipulat prin lege că bărbaţii care refuzau cererea în căsătorie pe 29 februarie trebuiau să plătească o amendă. Acest lucru se datora faptului că, în antichitate, data de 29 februarie nu era acceptată de calendarul englezesc şi, prin urmare, "nu exista". Fiind o zi fără statut legal, era permisă încălcarea convenţiilor la această dată, astfel încât femeile puteau face pasul cel mare. În Europa de Nord, chiar şi astăzi, bărbaţii care refuză o cerere în căsătorie în această zi trebuie să o compenseze pe logodnica lor cu mănuşi sau haine.

Născuţi în ziua "greşită". Dacă nu sunt mulţi cei care se căsătoresc pe 29 februarie - în mai multe ţări este considerată de rău augur - cu siguranţă nu sunt puţine persoanele născute la această dată: ar fi vorba de 4,1 milioane de persoane născute pe 29 februarie. Potrivit Guinness World Records, o familie irlandeză, familia Keogh, a "produs" trei generaţii de naşteri în anul bisect în secolul XX: tată, fiu şi nepoată. Există chiar şi un club pentru cei care s-au născut în această zi: Honor Society of Leap Year Day Babies (Societatea de onoare a bebeluşilor din anul bisect).

O zi de naştere la fiecare 4 ani? Când îşi sărbătoresc ziua de naştere cei născuţi pe 29 februarie? Cu siguranţă nu la fiecare 4 ani: de obicei, ei suflă în lumânare pe 28 februarie sau 1 martie. Cu toate acestea, probabilitatea de a naşte pe 29 februarie este de una la 1.461.

Celebrităţi născute în an bisect: Compozitorul Gioacchino Rossini, Papa Paul al III-lea (în 1468), Bartolomeu I Patriarhul Constantinopolului (în 1940), pictorul Balthus (1908).

Capitalele anilor bisecţi. Acestea sunt oraşele "gemene" Anthony, Texas şi New Mexico. În fiecare an bisect, acestea organizează mari petreceri pentru cei născuţi pe 29 februarie.

(Fluierul)