Povestea lui Hannibal, bărbatul care trăieşte într-o cuşcă de sticlă de 41 de ani

Robert Maudsley a împlinit 70 de ani şi a ucis într-un mod foarte crud de patru ori: de trei ori în perioada de detenţie.

Există un bărbat care trăieşte ca un prizonier, izolat, într-o cuşcă de sticlă blindată din burta infamei închisori britanice Wakefield. Iar asta nu de azi, de ieri, ci de 41 de ani. A fost denumit „Hannibal Canibalul” şi povestea lui are câteva puncte în comun cu cea imaginată de Thomas Harris.

Bărbatul, Robert Maudsley, are 70 de ani şi a ucis într-un mod foarte crud de patru ori: trei când era deja reţinut, condamnat pentru o primă crimă comisă în 1974. Firul de sânge care leagă crimele lui Maudsley este „ura ireprimabilă pentru pedofili”.

Povestea lui revine din când în când în ştiri. O readuce în actualitate publicaţia „Daily Mail”, după ce un gardian de închisoare, recent pensionat, Neil Samworth, a protestat faţă de condiţiile acelei închisori. El militează ca Maudsley să nu-şi încheie zilele în cutie de sticlă subterană, care măsoară 5 metri şi jumătate pe puţin peste patru şi unde este închis timp de 23 de ore pe zi.

În timpul liber, este escortat de patru ofiţeri prin închisoare. Samworth a declarat pentru Daily Mail: „Cred că este un tratament greşit. El este într-o izolare totală şi acest lucru este nedrept. Crimele lui fac acum parte din istorie şi că acum nu reprezintă un pericol real pentru alţii”.

Maudsley a pledat la rândul lui, de mai multe ori, pentru încetarea izolării sale. În urmă cu mai bine de 20 de ani, într-o scrisoare, scria: „Viaţa mea în singurătate este o perioadă lungă şi neîntreruptă de depresie”.

Maudsley a primit porecla „Hannibal Canibalul” pe baza suspiciunilor că ar fi mâncat creierul uneia dintre victimele sale. Într-un documentar TV din 2022, unul dintre nepoţii săi a susţinut că l-a asigurat că va ucide din nou, dacă va fi eliberat.

Maudsley s-a născut lângă Liverpool în 1953, al patrulea copil al unui şofer de camion, şi a trăit o copilărie nefericită, fără îngrijirea părintească, suferind bătăi şi abuzuri, atât de mult încât în ​​timpul procesului împotriva lui din 1979, Maudsley a mărturisit cum şi-a văzut părinţii în victimele sale: „Când omor, cred că îi am în minte părinţii mei. Dacă i-aş fi ucis în 1970, niciunul dintre aceşti oameni nu ar fi trebuit să moară”.

Prima sa crimă a comis-o la 21 de ani, în 1974. Era o prostituată de 16 ani. L-a ucis pe pedofilul John Farrell în Wood Green, după ce i-a arătat fotografii cu copiii pe care i-a abuzat. După crimă, Maudsley s-a predat imediat poliţiei şi a fost trimis la Spitalul Broadmoor. La Broadmoor, conduita sa a fost exemplară până în 1977, când împreună cu un alt deţinut, David Cheeseman, s-a baricadat într-o celulă şi l-a luat ostatic pe agresorul de copii David Francis. După ce l-au chinuit timp de nouă ore, cei doi au arătat trupul bărbatului gardienilor închisorii: avea capul „deschis ca un ou fiert”, cu o lingură ieşită din el şi o bucată de creier lipsă, a mărturisit unul dintre ofiţeri.

Atunci s-a decis transferul lui Maudsley, după condamnarea sa, la închisoarea Wakefield, unde l-a înjunghiat şi sugrumat pe deţinutul Salney Darwood, în vârstă de 46 de ani, care îşi ispăşeşte pedeapsa pentru uxoricid (şi-a omorât soţia). Maudsley a ascuns trupul lui Darwood sub pătuţ înainte de a pătrunde în celula pedofilului Bill Roberts, în vârstă de 56 de ani, care abuzase o fetiţă de 7 ani. L-a înjunghiat, i-a rupt craniul cu un fel de topor de casă şi l-a terminat lovindu-şi capul de perete. După această dublă crimă şi condamnările aferente, „Hannibal” a fost izolat de tot şi de toată lumea din celula de sticlă blindată. În 2000, el a scris fără succes instanţei că ar trebui să fie lăsat să moară.

(Fluierul)