Klaus Iohannis, victorie importantă la CCR: se reafirmă rolul CSAT

Iohannis susţine că, în cadrul procedurii legislative, iniţiatorul nu a respectat obligaţia legală, conform căreia Consiliul Suprem de Apărare a Ţării avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind securitatea naţională.

"Solicităm Curţii să constate că legea a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii şi ale art. 119 referitoare la rolul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării", se arată în sesizare.

”Cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.14 alin.(1) lit.d) și art.57 alin.(4) lit.b) din Legea nr,295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor sunt neconstituționale.

În esență, în urma efectuării testului de proporționalitate cu privire la măsura restrângerii exercițiului dreptului de port armă, ca efect al punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva oricărei persoane acuzate că a săvârșit o infracțiune cu intenție, Curtea a constatat că această măsură nu întrunește condiția caracterului proporțional, fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins, ceea ce încalcă prevederile constituționale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Curtea a reținut că neacordarea/retragerea autorizației de port armă atunci când există temeiuri pentru a aprecia că activitatea ilicită a persoanei ar periclita securitatea persoanelor din preajma sa trebuie să se supună unor condiții care să asigure că această măsură nu are un caracter arbitrar. În măsura în care legea prevede sancțiunea administrativă a neacordării/retragerii autorizației de port armă în vederea asigurării securității fizice a persoanelor cu care intră în contact inculpatul, o astfel de măsură trebuie însoțită de garanția unei decizii obiective şi temeinic fundamentate din partea autorității administrative. Or, necircumstanțierea expresă a infracțiunilor a căror săvârșire este de natură să atragă sancțiunea administrativă lasă loc arbitrariului, făcând posibilă aplicarea nediferențiată a sancțiunii.

Prin urmare, Curtea a constatat că legiuitorul are obligația, pe de o parte, de a reglementa un text de lege cu un conținut normativ care să-i asigure efectivitate, proporționalitate și caracter disuasiv şi, pe de altă parte, de a stabili un cadru legislativ stabil și coerent cu privire la condițiile concrete în care intervine autorizarea/suspendarea dreptului de port şi folosire a armelor letale, în acord cu prevederile art.1 alin.(5) din Constituție.

- Cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal” din cuprinsul art.8 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.74/2013 este neconstituțională în ceea ce privește procesul-verbal și actul de control încheiate potrivit art.8 alin.(3) din același act normativ, precum și în ceea ce privește „explicaţiile scrise solicitate în condiţiile art.6 alin.(2) lit.f)” din același act normativ.

Dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale au următoarea redactare: „(4) Împreună cu actul de sesizare se trimit organelor de urmărire penală: procesul-verbal sau actul de control încheiat potrivit prevederilor alin.(3), documentele ridicate în condiţiile art.6 alin.(2) lit.d) şi explicaţiile scrise solicitate în condiţiile art.6 alin.(2) lit.f), precum şi alte înscrisuri care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal.”

În esență, Curtea a constatat că dispozițiile art.8 alin.(4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.74/2013, cât privește sintagma „care au valoare probatorie de înscrisuri în procesul penal” - în ceea ce privește procesul-verbal și actul de control încheiate potrivit art.8 alin.(3) din ordonanță, precum și în ceea ce privește „explicaţiile scrise solicitate în condiţiile art.6 alin.(2) lit.f)” din ordonanță, nu se coroborează cu Codul de procedură penală şi nu îndeplinesc, astfel, exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, contrar art.1 alin.(5) din Constituție. Totodată, în lipsa unui cadru legislativ clar şi coerent în materia mijloacelor de probă în domeniul fiscal, cu respectarea principiului unicităţii reglementării în materie, Curtea a constat că este încălcat şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art.21 alin.(3) din Constituţie. În măsura în care o garanţie esenţială a sistemului de obţinere a probelor - obţinerea acestora prin mijloace de probă întocmite după începerea procesului penal - cuprinsă în Codul de procedură penală este încălcată chiar de legiuitor printr-o reglementare legală cu dispoziţii procedural penale, înseamnă că ea devine inaplicabilă în privinţa persoanelor implicate în raporturi de drept fiscal, care nu mai beneficiază de această garanţie procesual penală, ceea ce conduce la încălcarea principiului egalităţii în drepturi a acestor persoane în raport persoanele cărora le este aplicabil cadrul general în materia mijloacelor de probă. De asemenea, ca o consecinţă a încălcării principiului egalităţii în drepturi şi a dreptului la un proces echitabil, Curtea a reținut şi afectarea prevederilor constituţionale ale art.24 alin.(1) şi ale art.124 alin.(2).

- Cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.37 lit.a) din Legea nr.126/1995 privind regimul materiilor explozive sunt constituționale în măsura în care vizează operațiunile prevăzute de art.346 alin.(1) și (2) din Codul penal, operațiuni având ca obiect articole pirotehnice.

Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă:

a) orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept;

[...] c) comercializarea către publicul larg a articolelor pirotehnice destinate a fi utilizate de către pirotehnicieni.”

În esență, Curtea a reținut că dispozițiile art.37 lit.a) din Legea nr.126/1995 încalcă prevederile constituţionale ale art.1 alin.(5) referitor la principiul respectării legilor și ale art.23 alin.(12) privind legalitatea pedepsei, precum şi prevederile art.7 referitor la principiul legalității incriminării și pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu îndeplinesc cerințele cu privire la claritatea și previzibilitatea legii penale. Curtea a apreciat că în sfera de aplicare a dispozițiilor criticate intră, în mod necesar, aceleași operațiuni care alcătuiesc elementul material al infracțiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive, reglementată de prevederile art.346 din Codul penal. Astfel, Curtea a constatat că, până la o eventuală intervenție a legiuitorului, care are posibilitatea să reconfigureze elementele constitutive ale infracțiunii criticate, dispoziţiile art.37 lit.a) din Legea nr.126/1995 nu pot viza decât operațiunile prevăzute de art.346 alin.(1) și (2) din Codul penal, operațiuni având ca obiect articole pirotehnice.

Deciziile sunt definitive și general obligatorii.

Argumentele reținute în motivarea soluțiilor pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(Fluierul)