>

De Paul Ingrassia

Semnificația interviului lui Tucker Carlson Săptăm�na trecută cu președintele rus Vladimir Putin nu poate fi exagerat � și se �ntinde dincolo de criza geopolitică imediată din Europa de Est, sustenabilitatea pe termen lung a NATO sau chiar relațiile ruso-americane �n general.

�n esență, Carlson sa transformat �n această etapă a carierei sale �ntr-un fel de evanghelist pentru adevăratul sens al libertății presei.�n vremuri mai sănătoase, niciun jurnalist serios nu ar face presupunerea nesofisticată că simpla �ncercare de a sta pentru un interviu cu președintele unei superputeri importante și partener comercial constituia un act de trădare, așa cum at�t de mulți capete vorbitori de la MSNBC, CNN și Pagina editorială a New York Times vreau să vă g�ndiți.�n schimb, virtuțile care �i animau pe jurnaliștii profesioniști să-și facă bine treaba � pun�nd �ntrebări care depășesc nivelul de suprafață despre de ce lucrurile sunt așa cum sunt � ar fi un barometru al competenței și eficacității.Acestea sunt lucrurile, m�nate de curiozitate, care l-au motivat pe Carlson să-l intervieveze pe Putin.

Nu pentru că Carlson este un "simpatizant al lui Putin� sau un "atu� al guvernului rus � ambele acuzații excesiv de stupide � i-au determinat misiunea.Dar pur și simplu pentru că Carlson este un jurnalist profesionist care �și ia meseria �n serios.Este cineva care �și urmărește curiozitatea de bază pentru a �nțelege mai bine de ce lumea se desfășoară �ntr-un anumit fel.El pare să fie, de asemenea, profund tulburat de g�ndirea cu mintea redusă, at�t de comună �n zilele noastre la Washington, care copleșește prea frecvent deciziile mai raționale � și �ntr-adevăr, mai simple � cu privire la politica externă.Eșecul societății noastre de a fi condusă de principiile care fac posibile �n primul r�nd libertatea de exprimare și o presă liberă a condus la o serie de catastrofe de politică externă.Fiecare aparent după altul, de-a lungul a mai multor decenii, a costat sute de mii de vieți americane nevinovate � luare a deciziilor iresponsabile care continuă, probabil, mai rău ca oric�nd astăzi.

O componentă uriașă a crizei politice a Americii poate fi explicată printr-o eșec de comunicare.Acest eșec �mpiedică orice șansă a unei conversații liniștite care ar trebui să conducă la soluții rezonabile, multe dintre ele bazate pe bunul simț, să se realizeze.De cele mai multe ori, soluțiile practice se descompun irevocabil �n isteric și paranoia feline at�t de frecvent �nt�lnite �n mediul media haotic de astăzi.Rezultatul a fost aproape sinucigaș pentru societatea noastră.Efectele unui sistem de justiție �narmat �mpotriva principalului candidat la președinție, ridicarea unui bărbat senil la cea mai �naltă funcție a națiunii și ordinea mondială care se apropie �ngrozitor de războiul nuclear total sunt direct urmărite de această defalcare fundamentală.

Așa cum stau lucrurile, jumătate din Washington crede cu adevărat că suntem �ncă �n 1980 și că Putin care supraveghează o țară a cărei dimensiune mare poate face cu ușurință să uităm de economia sa.este mai mic dec�t statul Texas, este Joseph Stalin re�ncarnat.Ceea ce este un verdict puțin mai puțin nebun dec�t celălalt parte a culoarului, care crede că Putin este, literal, Adolf Hitler.

Unele dintre acestea se pot explica prin realitatea că mari părți ale clasei noastre conducătoare actuale erau �ntr-adevăr copii �n momentul �n care at�t Stalin, c�t și Hitler conduceau lumea.Astfel, confuzia lor cu privire la ce secol ne aflăm este �n parte atribuită senilității lor avansate.Dar fixarea axiomatică asupra tropilor epocii celui de-al Doilea Război Mondial (�mperecheate cu moralitatea anilor șaizeci), care a expirat cu aproximativ optzeci de ani �n urmă, �n aceeași perioadă �n care s-a �ncheiat războiul, se dovedește �ntr-un mod jalnic de inadecvat ca euristică pentru a lua decizii cu privire la război și pace �n lumea modernă.ori.Din c�nd �n c�nd, indicatorul nostru simplificat al celui de-al Doilea Război Mondial/Hollywood pentru evaluarea afacerilor mondiale s-a dovedit nu doar prost, ci și periculos.

Tucker Carlson �nțelege cu ușurință acest lucru.Acesta este motivul pentru care este singurul din profesia sa �n ultimii ani care a decis să călătorească fizic pe acest presupus ținut inamic din Rusia.Acest lucru �i permite să colecteze date noi și să actualizeze setul de ipoteze pe care le folosește pentru a �nțelege motivele lui Putin pentru anexarea unei părți a Ucrainei.

Orice negociator priceput și acesta este ceea ce l-a separat pe Donald Trump de alți politicieni, știe să pună �ntrebări, să asculte cu atenție și să vorbească numai atunci c�nd este necesar pentru a obține cel mai bun posibil �nțelegerea adversarului tău � care, la r�ndul său, �ți permite să iei cele mai bune decizii posibile pentru țara ta.Aceasta este formula testată �n timp care aproape �ntotdeauna duce la rezultate constructive.

Oamenii de stat din trecut au �nțeles aceste lecții intuitiv.�n epoca noastră a unui președinte senil și a unui "vicepreședinte� a cărui �nțelegere a lumii ar fi jenantă pentru o clasă de clasa a patra, rezultă �ntr-o situație care cere din ce �n ce mai mulți americani-jurnalişti, �n special, dar chiar și oameni obișnuiți-să urmărească.Carlson conduce și proclamă cu �ndrăzneală adevărul așa cum �l văd ei.

Războiul Rusia-Ucraina este cel mai bun exemplu de criză care ar fi putut fi evitată �n totalitate dacă America ar fi făcut chiar și cel mai mic efort pentru a �ncerca să o �nțeleagă pe cealaltă.latură.Acest lucru ar fi dus la o pace negociată.

Carlson a avut dreptate să spună �n timpul șederii sale internaționale că America, pentru numeroasele sale probleme, răm�ne cea mai puternică țară din istoria lumii.America are mijloacele pentru a ajunge la o �nțelegere negociată și suficientă putere pentru a evita recurgerea la utilizarea armelor pe care le-am văzut cu o frecvență tot mai mare pe tot parcursul mandatului lui Biden.

Carlson a comparat recent Statele Unite ca figura tată pe scena mondială.Acest lucru este adevărat: avem puterea de a evita războiul �n majoritatea cazurilor.�n măsura �n care nu putem evita conflictele armate �n orice circumstanță, avem mijloacele de a pune capăt războaielor care izbucnesc, de obicei rapid și �ntr-un mod care atenuează at�t viețile pierdute, c�t și costurile economice, cum ar fi inflația record.

Astăzi, observăm efectele dezastruoase ale acelei puteri extraordinare care sunt manipulate greșit � puterea pusă iresponsabil �n m�inile conducerii incompetente.Aceasta �nseamnă un eșec al rolului patern al Americii.Ne-am abandonat total datoria față de lume, d�nd �n schimb emoționalismului �n detrimentul sobrietății clare, acțion�nd nu ca un tată cuminte, ci ca o femeie disprețuită.

Putin �nțelege rolul țării sale, inclusiv limitele a ceea ce Rusia poate și nu poate face.America, prin contrast ascuțit, nu o face.Liderii noștri de ambele părți ale culoarului nu pot evalua �n mod corespunzător capacitățile și limitele noastre � sunt ne�nțelepți și nu au smerenia să �nțeleagă limitele cunoștințelor lor.

Aceasta este distincția importantă dintre Rusia și America: o putere �și cunoaște limitele, �n timp ce cealaltă nu.Indiferent dacă Carlson a intenționat sau nu acest lucru, aceasta a fost cea mai importantă concluzie din interviul său recent cu Putin-o lecție pe care parlamentarii și jurnaliștii americani ar trebui să o ia �n serios dacă există vreo dorință de a-și păstra poziția de lider �n lume.

Postarea Lecția interviului lui Tucker Carlson cu Vladimir Putin for Independent Journalism a apărut prima dată pe The Gateway Pundit.

(Fluierul)