08:34
Comentarii Adauga Comentariu

75 de ani după 23 august 1944: Cum a folosit puterea politică, în anii 90, reabilitarea lui Antonescu pentru a denatura meritele Regelui

1991: Ritual oficial pentru a comemora execuția mareșalului în Parlament

În 1991, cu ocazia comemorării a 45 de ani de la executarea lui Ion Antonescu, Parlamentul României a organizat sub cupola sa un ritual oficial. Astfel, în forul reprezentativ al națiunii s-a păstrat un moment de reculegere pentru „serviciile” aduse statului român de către fostul conducător, Ion Antonescu, judecat, condamnat și executat pentru crime de război. Opt ani mai târziu, când alegerile generaseră o nouă majoritate parlamentară, care câștigase alegerile având pe fundal tocmai un mesaj prodemocratic și prooccidental, se producea o nouă surpriză. A fost consemnată o nouă încercare de reabilitare a Mareșalului: un senator PNȚCD a propus atunci dezbaterea unei rezoluții ce-l plasa pe Ion Antonescu în categoria marilor eroi, „care a luptat pentru țara lui până la moarte” și care ar fi salvat „sute de mii de evrei”, refuzând totodată pretențiile Germaniei în acest sens. ( 1 ) Astfel, „democratizarea negaționismului” și-a găsit adepți în toate formațiunile politice, indiferent de orientarea ideologică, și aceasta deoarece propaganda național-socialistă a creat o stare artificială de nemulțumire, de frustrare și revendicare a unei noi memorii a dictatorului român.

Reabilitarea postumă a lui Ion Antonescu, cu girul necondiționat al clasei politice, a servit din plin pentru o reinterpretare necritică a guvernării sale și, în special – din punctul nostru de vedere –, pentru o revalorificare a sa într-o proximă bătălie politică. Modelul translatării deliberate dinspre un personaj politic către unul istoric, victimizat, cu anularea voluntară a crimelor de care se făcea vinovat, a legat astfel, în mod fraudulos, destinul și sfârșitul său de persoana regelui Mihai. Minimalizarea gravității faptelor pentru care Antonescu a fost condamnat și executat și punerea sa în antiteză cu prezența postcomunistă a regelui a fost o metodă folosită și cu alte ocazii în România posttotalitară, fenomen în care au fost implicate și instituții ale statului român. ( 2 ) Reprezentarea contemporană a Mareșalului, ca om de stat și reper al politicii românești, păcătuiește prin omisiuni deliberate, clișee brutale, exprimări istorice vagi, informații distorsionate și, în final, acuzații abjecte la adresa monarhului român. De nenumărate ori, acesta a fost considerat drept principal vinovat pentru execuția lui Antonescu. Însuși regele constata ulterior lansarea tendențioasă și acuzatoare a argumentului potrivit căruia, dacă Antonescu nu ar fi fost înlăturat, România ar fi parafat un tratat de pace cu Aliații care ar fi evitat ororile de mai târziu. ( 3 )

23 august 1944, ca vendetă împotriva Regelui: teza trădării

De altfel, cel mai semnificativ element al vendetei purtate împotriva Regelui Mihai a fost reprezentat, în memoria colectivă, de expresia ponderii actului de la 23 august 1944. Considerat, în mod tendențios, drept debutul comunizării în România, acesta a influențat masiv evenimentele care au urmat, o importanță covârșitoare fiindu-i atribuită lui Ion Antonescu și, în speță, procesului în care a fost judecat și condamnat. Vasta literatură generată de procesul Mareșalului ( 4 ) poate sta mărturie pentru atitudinea neutră a regelui. Detaliile cu privire la modul în care monarhul a încercat, prin câteva strategii de moment, să comute pedeapsa lotului Antonescu, intrând chiar în conflict direct cu liderii comuniști, sunt cunoscute de istorici. Însă întreaga arhitectură juridică postbelică în problema grațierilor făcea imposibilă ștergerea condamnării. Regele nu putea grația persoanele condamnate pentru crime fără aprobarea prealabilă a unui ministru. Acest fapt atrăgea răspunderea Guvernului, care-l scotea, prin urmare, din acest algoritm pe rege. ( 5 ) În plus, soarta dictatorului a fost decisă la Moscova, indiferent de posibilele opțiuni ale monarhului român. ( 6 )Mai mult, Antonescu nu a cerut personal grațierea. Regele confirma în 1990: „N-a cerut-o! Nici dacă ar fi știut că o va obține, n-ar fi cerut-o. Și dacă i s-ar fi acordat, ar fi refuzat-o.” ( 7 ) Cu toate acestea, regele a emis un decret de comutare a pedepselor pentru trei condamnați din lotul Antonescu (Eugen Cristescu, Radu Lecca și Ion Pantazi), dar nu a respins niciodată apelurile la grațiere pentru Mareșal și ceilalți. ( 8 ) Alte mistificări au făcut ca teoria refuzului de a-l grația pe Mareșal să fie utilizată abrupt în pleiada de acțiuni pentru compromiterea lui Mihai I; una dintre acestea enunța că abdicarea monarhului avea drept cauză refuzul de a-l grația pe Antonescu. ( 9 )

Lovitura de stat, ca o conspirație internațională

Teza adiacentă arestării mareșalului Antonescu a fost inclusiv sedimentată cu anumite detalii, fragmente de adevăr, zvonuri, informații neverificate și probe documentare fragmentare sau unele chiar tendențios prezentate sau interpretate, astfel încât aceasta a ajuns să fie o veritabilă teorie a conspirației. Varianta potrivit căreia actul de la 23 august 1944 n-a fost altceva decât produsul unei conspirații internaționale, pusă la cale de către serviciile de spionaj sovietic, american, britanic și susținută de opoziția reprezentată de Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat și partidul Comunist Român „printr-un cec în alb” dat de aceste formațiuni Regelui Mihai, a beneficiat de o ranforsare pe măsura campaniei de compromitere a monarhului și de transformare a lui Antonescu într-o victimă, iată, de această dată, a marilor puteri. Oficiosul condus de Corneliu Vadim Tudor a articulat această teorie într-o armă de atac împotriva Suveranului în contextul politic cunoscut și în condițiile anilor 90, atunci când, în cea mai mare parte a dezbaterilor și disputelor, Mihai I nu avea ocazia să reacționeze, să ofere puncte de vedere imediate sau să ofere replici pe măsura valului de acuzații. Pentru adepții acestei teze, arestarea lui Antonescu și mai ales capturarea sa ulterioară de către o miliție para-militară comunistă a întărit versiunea conspirativă internațională dar și cea a trădării: „(…) predarea mareșalului, în seara zilei de 23 august 1944, comuniștilor, a fost o faptă incontestabilă cu onoarea militară care-l descalifică în fața Istoriei Naționale pe ex-Regele Mihai I, Comandantul Suprem al Armatei Române din acea vreme”. ( 10 )

Propagarea unor neadevăruri legate de confruntarea memorială dintre rege și Mareșal a avut reverberații importante în întregul spectru politic. Desfășurarea loviturii de stat de la 23 august 1944 continuă să fie un subiect vast, amplu dezbătut, cu variante și detalii multiple. ( 11 ) Regele însuși și-a reconfirmat versiunea în legătură cu arestarea, anchetarea, judecarea, condamnarea și executarea lui Ion Antonescu ori de câte ori a avut ocazia ( 12 ), accentuând, cu amănunte, detașarea de poziția Mareșalului față de Germania nazistă și aliații săi. Așadar, monarhul a trasat o distincție clară a politicilor și consecințelor survenite în urma deciziilor antonesciene. Alți istorici au insistat asupra multiplelor variante privind derularea exactă din timpul și din preajma zilei de 23 august 1944, sugerând că tocmai din confruntarea acestor legende s-a născut și disputa asupra memorializării evenimentului și a principalilor protagoniști. ( 13 )

Extremiștii fac front comun împotriva Regelui

Pentru condamnarea morală a regelui Mihai s-au pus în mișcare forțe semnificative, care au produs un fenomen neașteptat pentru felul în care erau amplasate curentele doctrinare și actorii politici postdecembriști: întâlnirea susținătorilor lui Ion Iliescu cu admiratorii dictatorului Ion Antonescu. Liantul acestei „coaliții” neașteptate a fost ipostaziat în special de național-socialiștii din jurul Partidului România Mare și din diverse formule de asociere grupate în apropierea acestui partid, dar și mișcări extremiste de dreapta care propagau cultul antonescian. Astfel, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Gheorghe Buzatu, Eugen Barbu, numeroși parlamentari din partea PRM sau PUNR, dar și din alte formațiuni politice ( 14 ), după cum am exemplificat mai sus, s-au pronunțat deschis pentru reconsiderarea memoriei unui criminal de război, în dauna imaginii regelui. De asemenea, organizații precum Liga Mareșal Ion Antonescu ( 15 ), revistele Mareșal Ion Antonescu, România Mare, Tricolorul sau Europa au instigat direct sau indirect la calomnierea persoanei regelui, acuzat de asasinarea conducătorului statului ( 16 ) din perioada septembrie 1940 – august 1944. După cum remarcă și politologul Michael Shafir, desfășurarea flagrantă a „negaționismului selectiv”, conform căruia nu Ion Antonescu a ordonat uciderea evreilor din România, s-a asociat, într-o bizară combinație, cu contestatarii de facto ai lui Mihai I. ( 17 )

În mod particular, reabilitarea mareșalului Ion Antonescu în antiteză cu calomnierea, denigrarea și compromiterea Regelui a reprezentat un subiect central, ideologic, propagandistic, revizionist și cu o apreciabilă încărcătură politică, în campaniile publice și media ale Partidului România Mare. Chiar de la momentul lansării programului său politic, în 1991, acest partid – profund antieuropean, xenofob, antisemit – își anunța tezele naționaliste și revizioniste, între care putem decripta cele adiacente reabilitării lui Ion Antonescu. Săptămânalul România Mare, oficiosul PRM, a fost principalul vector publicistic al campaniei purtate pe parcursul a mai bine de un deceniu, cu scopul de a distorsiona discursul public asupra trecutului recent. Astfel, fostul dictator „este caracterizat ca fiind «un adevărat patriot», cu o «personalitate puternică», «erou între eroii nației române», în vreme ce Mihai I este descris ca fiind «necoptul suveran», «vânzător de țară», «deșeu toxic»”. ( 18 )

Actul de la 23 august 1944 a continuat să fie legat de imaginile concurente ale regelui Mihai și a Mareșalului Ion Antonescu, dar și de prezent. Regele a declarat că restabilirea adevărului istoric ar putea fi temelia reconcilierii naționale. ( 19 ) Fosta sărbătoare națională a României timp de mai bine de patru decenii nu a beneficiat, imediat după 1989, de o valorizare corespunzătoare și la realul său potențial. Însuși regele aprecia că schimbarea zilei festive a României pentru cinci decenii a însemnat pentru istoria noastră o mistificare ce i-a răpit adevăratele sensuri politice și militare, devenind, prin propaganda teribilă desfășurată, „un simbol comunist și o poartă prin care să pătrundă forțele comunismului” ( 20 ). Ulterior, despre utilitatea și însemnătatea acestui eveniment s-au pronunțat, în repetate rânduri, istorici avizați care au recunoscut meritele monarhului în scurtarea conflagrației mondiale și salvarea unui număr semnificativ de vieți omenești. ( 21 ) Totuși, în primii ani postdecembriști acest aspect a fost complet neglijat. Însuși artizanul loviturii de stat afirma că „niciunul dintre evenimentele istorice din viața poporului nostru nu a fost atât de profund falsificat ca Actul de la 23 August 1944. S-au produs munți de literatură în scopul de a povesti sau inventa ceea ce s-a întâmplat, ceas cu ceas, în acea zi.” ( 22 ) Istoricul Mihail Ionescu crede că acest eveniment are semnificații mult mai profunde, apreciind, retrospectiv, că evenimentul care a scurtat soarta celui deal Doilea Război Mondial reprezintă „ultimul moment în care România a putut acționa pentru a avea un cuvânt de spus în ceea ce privește propria soartă ulterior” ( 23 ). Corneliu Coposu detalia, la rândul său, beneficiile actului și consecințele care ar fi decurs din neîndeplinirea sa, apreciind că țara ar fi fost distrusă de luptele care și-ar fi mutat epicentrul aici. ( 24 )

Încercări de reabilitare juridică a mareșalului Antonescu și miza reintegrării în Europa

Propulsarea lui Antonescu prin reabilitarea sa juridică în detrimentul anihilării meritelor lui Mihai I și al transformării acestuia în acuzat, a devenit un instrument de atac al fundației patronate de Iosif Constantin Drăgan. Astfel, la începutul anilor 90, calea instanțelor de judecată a luat locul dezbaterilor istorice și politice, tocmai pentru a antrena instituții ale statului și a atrage în acest proces oprobiul public împotriva Suveranului, dar și anvergura unui sistem care avea încă împământenite ingredientele naționalismului comunist și tezele revizioniste ale comunismului târziu în rândul magistraților. Acțiunea îndreptată împotriva „cetățeanul(ui) Mihai de Hohenzollern pentru asasinarea fostului conducător al statului” era de fapt actualizarea unui alt proces, deschis la sfârșitul anilor `80, pe rolul instanțelor de judecată comuniste din România, prin care cerea anularea sentinței numărul 17 din 17 mai 1946, prin care Tribunalul Poporului de atunci îl condamna la moarte pe Ion Antonescu pentru „pentru dezastrul țării și pentru crimele de război”. ( 25 )

Tema trădării a avut o amplitudine apreciabilă în panoplia de teze și teorii menite să provoace o reabilitare postumă a mareșalului Antonescu în dublu sens. Pe de o parte, mareșalul era prezentat drept o victimă a jocurilor de culise și pentru putere de la nivelul politicii și administrației românești din anii `40, iar pe de altă parte martirologia și eroizarea sa erau adăugate într-o construcție care-l proiecta pe mareșal, drept cel care stătuse pavăză în calea comunizării țării, iar „eliminarea” sa făcuse posibil practic instaurarea comunismului. În acest sens, au fost publicate lucrări care făceau trimitere la tema trădării încă din titlurile ( 26 ) lor. Susținerea monarhiei de către Ion Antonescu, prezentarea acestuia în postura de protector al Reginei-mamă Elena și în cea „părintească” față de Regele Mihai constituie argumente în teoria trădării, ipoteză ce apare ca fiind neașteptată în contextul evoluției evenimentelor din perioada 1940-1944: „cine ar fi bănuit că cel de al patrulea Hohenzollern român, va deveni trădătorul de la 23 August 1944?”. ( 27 )

Victimizarea și apoi reabilitarea postumă a dictatorului român s-a purtat în jurul a două concepte-cheie: onoare și patriotism. ( 28 ) Ambele au fost în așa fel mânuite, încât în mai toate ocaziile cei doi protagoniști – regele Mihai și Mareșalul Ion Antonescu – erau circumscriși utilizării termenilor. Prin întrebuințarea lor, dezbaterea a devenit în mod automat actuală și nu a putut sfârși altfel decât prin etichetarea și alăturarea unor epitete vii, interșanjabile, celor două personaje istorice. Spre exemplu, până și memoria ritualurilor simbolice a fost neglijată și distorsionată; puțină lume cunoaște detaliul potrivit căruia însuși titlul de Mareșal al lui Antonescu i se datorează, formal, regelui Mihai. ( 29 ) Totuși, specialiștii apreciază că folosirea termenilor citați mai sus în cazul Mareșalului este „neadecvată” și atrage o discuție mai amplă asupra valorilor pe care autoritățile din acei ani le-au întrebuințat și propagat în societate. Ele au inclus în mod formal rezonanța politicii asupra memoriei în primii ani postdecembriști. ( 30 )

Însă dezbaterea privind reprezentările recente asupra trecutului a avut și un înțeles mai amplu din prisma ultimei dictaturi, care a schimbat complet națiunea într-o jumătate de secol. Revenirea la democrație reprezintă o luptă pentru un monopol care ar fi putut să statueze deținătorul unei eventuale formule miraculoase, a unei „dovezi istorice” pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal. Miza discursivă a fost uneori reintegrarea țării în Europa, pe care o consfințise actul de la 23 august, cum sugerau subtil susținătorii regelui – prin desprinderea de alianța cu Germania nazistă –, dar pe care, din nefericire, anii comunizării României au anulat-o. În antiteză, perdantul acestei bătălii putea fi substituit drept un continuator al operei de distrugere și izolare a țării. Polemica a căpătat uneori accente cu miză majoră, statală, dacă luăm în considerare declarația lui Ion Iliescu din 1994, în care aprecia că regele Mihai nu poate revendica recăpătarea prerogativelor sale monarhice deoarece a pactizat atât cu Hitler, cât și cu Stalin. ( 31 )

În alte împrejurări oficiale, imaginea regelui a fost distorsionată prin reactualizarea posturii de „trădător” și „criminal” și, implicit, prin asocierea directă cu urmările nefaste ale actului de la 23 august. Așa se face că, spre exemplu, în contextul pregătirii unei vizite a regelui în țară, într-un moment cu semnificații politice largi, cum a fost acela al celebrării, pe 1 decembrie 1993, a Marii Uniri de la 1918, liderul naționalist Gheorghe Funar a găsit de cuviință să aducă în discuție teza confruntării memoriale a regelui Mihai cu Mareșalul Ion Antonescu, subliniind totodată glorificarea cultului celui din urmă. Opunându-se accesului în țară al monarhului, Funar sugera ca Mihai I „să-și amâne vizita dacă vrea binele poporului român, s-o lase pe anul viitor, și-l invit la Cluj-Napoca de 23 August, când sper să-i înălțăm o statuie lui Ion Antonescu. Așa cum știți, întotdeauna criminalul se întoarce la locul faptei. Îl invităm în România la dezvelirea statuii lui Ion Antonescu.” ( 32 )

1994: Ion Iliescu aniversează singur 50 de ani de la 23 august 1944 cu un discurs de lider comunist

În același an, după ce în iunie, liderii Națiunilor Unite participante la cel de-al doilea an aniversaseră debarcarea din Normandia – hotărâtorul sprijin aliat printr-o operațiune unică în istoria militară ca amploare și desfășurare –, Ion Iliescu susține un discurs la Cercul Național Militar, în cadrul unui simpozion organizat de Academia Română și Ministerul Apărării Naționale, la care au fost invitați inclusiv oameni politici, precum Ion Rațiu ( 33 ). Atmosfera din țară tensionată în contextul în care opoziția și societatea civilă constatau ( 34 ) că puterea de la București că România era singura țară europeană, participantă la cea de-a doua conflagrație mondială în care nu se celebrase debarcarea din Normandia, iar Regelui îi fusese refuzată din nou viza de intrare în România. Mai mult, în acele săptămâni, existau ( 35 ) negocieri avansate între PDSR, partidul lui In Iliescu, și extremiștii lui Corneliu Vadim Tudor, pentru ca aceștia din urmă să sprijine în Parlamentul guvernul în schimbul unor portofolii ministeriale. Adică exact partidul care vitupera împotriva Regelui și a Occidentului, transformând, de câțiva ani, în țel politic reabilitarea mareșalului. Apropierea aniversării lui 23 august 1944 a creat din nou, așadar, prilejul pentru Ion Iliescu de a lansa acuzații împotriva partidelor istorice și a Suveranului român. Opoziția a organizat separat o altă manifestare cu specialiști, oameni politici din opoziție și reprezentanți ai societății civile. Simpozionul „23 august 1944 – între adevăr și mistificare”, organizat la Muzeul Țăranului Român, beneficia inclusiv de un mesaj personalizat al Regelui, care îndemna la aducerea aminte „pe toți cei care au plătit cu multe suferințe și chiar cu viața patriotica lor atitudine”, dar și recunoașterea și aprecierea meritelor a celor care „prin puncțiile și atribuțiile oficiale (…) m-au ajutat în acele momente grele: Ionițiu, Generalii Sănătescu și Mihail, Niculescu-Buzești, Mocsony-Stârcea și atâția alții” ( 36 ).

Mesajul oficial al șefului statului român de la acea vreme reia practic toate tezele, conceptele și limbajul regimului comunist cu privire la actul de la 23 august 1944 ( 37 ). Beneficiar direct al campaniei naționale orchestrate de calomniere a monarhului, Iliescu plasa semnificația titratului eveniment pe umerii unei spontane acțiuni populare: „imens act de voință națională, a unei dificile, dar absolut necesare reafirmări a dreptului inalienabil al poporului român de a-și croi soarta conform intereselor și aspirațiilor sale firești”. De la cea mai înaltă poziție a statului român, Iliescu relua brutal, în mod direct și vituperând acuzațiile îndreptate împotriva partidelor politice și a Casei Regale, culpabilizându-i nu doar pentru faptul că-și arogaseră meritele loviturii de stat, cât mai cu seamă pentru aceștia se făceau răspunzători de situația în care ajunsese România: „De-a lungul timpului, în cei 50 de ani care s-au scurs de la momentul 23 August 1944, nu puțini au fost cei care s-au străduit să-și însușească toate meritele. Începând cu partidele active atunci pe scena politică românească și până la Casa Regală, nimeni nu și-a mai amintit, nici atunci, nici de-atunci încoace de răspunderile pe care le purtau pentru politica falimentară premergătoare războiului și pentru faptul că România a fost adusă în situația disperată, în care se afla la 23 August 1944”. ( 38 )

Președintele post comunist lansa totodată acuzații de colaboraționism și complicitate asupra liderilor opoziției politice din anii 40 și a Regelui, ceea ce arăta practic că bătălia asupra ultimilor 50 de ani de istorie era în plină desfășurare. Iliescu încerca, precum comuniștii, să dea crezare teoriei potrivit cărora răspunderea era aproape generalizată și egală în ducerea țării către o catastrofă prin deciziile și evenimentele de la sfârșitul celui de al doilea deceniu interbelic. Negarea unui „vid politic și instituțional” peste perioada guvernării antonesciene limitează practic la o ecuație simplistă și chiar revizionistă de tip cauză-efect plasarea în opoziție a partidelor politice și a Regelui. Pe lângă faptul că acestora li se impută lipsa de reacție, fostul președinte nu amintește nimic despre suspendarea Constituției de la 1923, eliminarea partidelor politice și a vieții parlamentare: „Clasa politică a țării și cei investiți de Constituție cu exercitarea puterii în stat nu se pot prevala doar de meritele lor în organizarea actului de la 23 August 1944 pentru a face uitate răspunderile directe ce le revin, atât în prăbușirea sistemului constituțional al țării, în 1938, cât și în derularea regimurilor de dictatură care s-au succedat. Chiar și atunci când Antonescu era «Conducătorul» țării, atât partidele politice cât și Regele au fost parte din jocul politic respectiv, iar acțiunile lor în epocă vorbesc mai degrabă despre conivență și colaborare, decât despre rezistență sau nesupunere”. ( 39 )

Mesajul lui Ion Iliescu relua și alte teme ale comunismului târziu. Una dintre acestea era aceea că acțiunea lui Mihai I la 23 august 1944 viza de fapt interese politice personale legate de păstrarea Tronului: „(cercurile Palatului – n.n.) au văzut în această acțiune singura cale de supraviețuire a monarhiei”. Folosirea repetativă a formulei „cercurile Palatului” persistă de fapt prin trimiterea la un grup obscur din jurul monarhului, teorie vehiculată de istoriografia comunistă. În același mesaj, fostul șef al statului transmitea indirect că, de vreme ce inclusiv sovieticii, în frunte cu Ana Pauker, i-au acuzat pe comuniștii autohtoni – în special pe Pătrășcanu – de coalizarea cu partidele „« burghezo-moșierești» și cu Palatul”, atunci alianța din cadrul Blocului Național Democrat era una nefirească, plină de complicități chiar. ( 40 )


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro


Continuați să citiți...

(Hotnews)


Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! - Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi - Semneaza si tu !

Comentarii:


Adauga Comentariu



Citiți și cele mai căutate articole de pe Fluierul:

Analiza Gramaticala - Clasele V - VIII

Cum s-a trăit în România în anii '70- '80? UNII VĂ MINT spunându-vă că s-a trăit permanent prost între anii 1965 - 1989.

Ce este Ateismul Militant şi Cine sunt exponenții lui în România

Grupul Bilderderg se întâlneşte la Chantilly Virginia. Grupul va discuta despre "administrația Trump" şi despre "viitorul UE". Știrile despre Grupul Bilderberg sunt cenzurate în toată presa românească de la Antena 3, HotNews la Digi și Realitatea TV

Liberté, Egalité, Fraternité...Crime: Revoluţia franceză a produs primul genocid modern. Cazul Vandeea - VIDEO

George Soros, Rețeaua Progresistă şi Amestecul Etnic Forțat. George Soros - Voi investi 500 de milioane ca să fac migrația de neoprit. Preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa

"Bucuria asfaltului": Cum reacționează un bărbat din Bacău care vede pentru prima dată asfalt pe strada sa | VIDEO

The New York Times: Incendiul de la Catedrala Notre-Dame a generat particule toxice / Ce spun experții

Marea Britanie: O nouă demisie în rândul deputaților conservatori care se opun Brexitului

Statele Unite sunt pregătite să apeleze la rezervele de petrol după atacurile din Arabia Saudită

Atacuri cu drone: Arabia Saudită a întrerupt ''temporar'' producția la instalațiile petroliere lovite

David Cameron: Unii oameni nu mă vor ierta niciodată pentru referendumul pentru Brexit

Avionul Egyptair prăbuşit: Analiza uneia din cutiile negre arată că s-a pronunţat cuvântul "foc"

FOTO | Hackerii i-au furat lui Nicole Scherzinger mai multe fotografii nud. Au apărut inclusiv imagini din vacanța ei cu Grigor Dimitrov

VIDEO - 5500 i.e.n. Prima Scriere din Lume. Documentarul ”The Danube Civilization - Old Europe” a fost subtitrat in sfarsit dupa aproape un an de cand a disparut de pe Youtube

VIDEO Trump condamnă atacul cu drone asupra instalațiilor petroliere din Arabia Saudită, în timp ce Pompeo acuză Iranul

Brexit Conservatorii lui Boris Johnson pierd încă un parlamentar în favoarea liberal democraților- VIDEO

CITATUL ZILEI

SĂRBĂTORI RELIGIOASE - 15 septembrie

Tenis de masă: Cristian Pletea și Hunor Szocs, medaliați cu argint în proba de dublu masculin de la Paraguay Open

REZULTATE LOTO, duminică, 15 septembrie 2019: Dublă extragere organizată de Loteria Română pentru Tragerile Speciale Loto Aniversare/ Reporturi URIAȘE la Loto 6/49 și Joker

Dan Nistor, Dinamo: Daniel Popa are ruptură. Gazonul de pe Arena Națională este penibil

Atacurile cu drone afectează jumătate din producția de petrol a Arabiei Saudite / Statele Unite avertizează Iranul

INCENDIU la un autobuz cu călători în Brașov: Șoferul a încercat să stinga flăcărilecu stingătoarele, dar nu a reușit

Primăria Galați vrea să afle de la cetățeni ce personalități merită să aibă un bust într-un parc

Atacuri cu drone: Arabia Saudită ''vrea și poate'' răspunde la această ''agresiune'', afirmă prințul moștenitor

EFEMERIDE ASTRONOMICE - 15 septembrie

Soros finanțează Separatismul Catalan şi are legături importante cu secesioniştii catalani

Donald Trump și Benjamin Netanyahu au discutat despre un posibil tratat de apărare între SUA și Israel

LIVE VIDEO Noi violențe ale "Vestelor galbene" în Franța: Confruntări între protestatari și polițiști/ Zeci de persoane, reținute

Fotbal: Mitriță a marcat golul victoriei pentru New York City FC în MLS

Știrile ProTV: Reacția virală a unui băcăuan, după ce drumul din satul său a fost asfaltat. VIDEO

PROPAGANDA SISTEMULUI. Cum l-au șters la fund cei de la SRI TV alias Realitatea TV pe Ambasadorul SUA la București de PORCĂRIA făcută? Au dat vina pe Unguri...

Mike Pompeo acuză Iranul că s-ar afla în spatele atacurilor din Arabia Saudită

Adunarea Regională a organizațiilor PNL din Sud-Est. Iohannis: Să nu ne facem iluzii. PSD rămâne un pericol pentru români/ PSD-ului îi este teamă să meargă în Parlament pentru votul de validare

Digi24: VIDEO. Pe urmele contrabandei cu câini exportați din România. Profitul: 700 de euro pentru fiecare animal

Digisport: "Ce a făcut e inimaginabil!". O nouă reacție după comportamentul grosolan al lui Ilie Năstase

Cioloș revine cu noi declarații despre propunerea controversată a Franței la Comisia Europeană/ Spune că așteaptă lămuriri de la autoritățile franceze

"Fantoma trădătoare care bântuie pe holurile Parlamentului". Președintele ALDE Dâmbovița, critici dure la adresa lui Meleșcanu

Traian Băsescu, despre pactul național propus de Viorica Dăncilă: E cel mai mare fals pe care l-am văzut pe hârtie

Un misterios caz de dispariție, vechi de peste 20 de ani, rezolvat de Google Earth. Incidentul este demn de filmele de groază | FOTO, VIDEO

MOSTENIREA nestiuta a lui Ceausescu! America e SOCATA de ce a descoperit in Romania
ULTIMA ORA: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul

Deputat PNL: Fifor șade zilnic, tăcut, măreț în dreapta lui Dăncilă de parcă ar sta lângă Napoleon

Fotbal - Liga I: Dinamo București - FC Botoșani 1-1

Ce înseamnă dacă te uiţi la ceas la 10.00 pe 10.10?

Reziduul de plastic din corpul copiilor a crescut în proporții alarmante pentru sănătate, potrivit unui studiu autorizat german

Ianis Hagi: "Multă lume greșește când mă compară cu tata. El a fost un veritabil număr 10"

Meleșcanu, atac dur la Tăriceanu: Tot ce a rămas este o umbră disperată, tremurând de frică zilei de mâine. Un expirat politic

Caz de malarie, confirmat la Iași. Un bărbat care lucrează în Coasta de Fildeș, internat la Spitalul de Boli Infecțioase

Dosarul Caracal. Familia Alexandrei nu va participa la reconstituirea presupuselor crime din Casa Groazei

British Airways anulează zborurile înaintea grevei piloților din 27 septembrie

"O pereche spectaculoasă". Val de reacții după anunțul că Darren Cahill revine în echipa Simonei Halep/ Un renumit antrenor, încântat de veste

Scena răzbunării în stil mafiot din Nașul, preferata lui Boris Johnson. Regizorul Francis Ford Coppola: E pe punctul de a distruge Marea Britanie

Germania, gata să primească un sfert din migranții salvați în largul Italiei (ministru)

Paleologu: Suspectez PNL de masochism. De ce stau alături de Iohannis? A compromis și tăcerea

Prima centrală nucleară plutitoare a Rusiei a ajuns la punctul de destinație, în Extremul Orient

Lider sindical: Dacă mâine ar suna din nou Alexandra la 112, situația s-ar putea repeta

VIDEO Alexandru Mitriță a marcat golul victoriei în partida New York City - San Jose Earthquakes 2-1

Volei feminin: România s-a clasat pe locul 6 la Mondialul Under-18

Liga 1: Dinamo - FC Botoșani 1-1


Pag.1 Pag.2 Pag.3 Pag.4 Pag.5 Pag.6 Pag.7
Pag.8 Pag.9 Pag.10 Pag.11 Pag.12 Pag.13 Pag.14 Pag.15

Nr. de articole la aceasta sectiune: 858, afisate in 15 pagini.



ieri 04:58 CITATUL ZILEI