Ce înseamnă 'axa Tokmak': detaliile strategice din spatele contraofensivei Ucrainei

Ostilitățile par să se desfășoare „de-a lungul axei Tokmak” - un oraș important din punct de vedere strategic din regiunea Zaporojie, situat în amonte de barajul Kahovska, după distrugerea căruia inundațiile au cuprins zeci de așezări și au provocat un impact umanitar și un dezastru ecologic. Forțele ucrainene speră să asigure o descoperire în sud și să distrugă „podul de uscat” care leagă Rusia de regiunile Zaporizhia și Herson din Ucraina, întrerupând astfel rutele de aprovizionare către peninsula Crimeea.

„Dacă Ucraina distruge podul terestre rusesc care leagă Crimeea de Rusia, întreaga prezență a Moscovei pe partea de sud-est a frontului s-ar putea prăbuși”, a declarat Konrad Muzika, directorul Rochan Consulting.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat vineri că deja a început contraofensiva ucraineană, după cum o demonstrează desfăşurarea de întăriri inamice pe front.

"Putem constata cu certitudine că contraofensiva (ucraineană) deja a început", a declarat Putin presei, potrivit agenţiei de presă Interfax.

În acelaşi timp, el a subliniat că toate atacurile desfăşurate în această săptămână de inamic "au eşuat". "Forţele ucrainene nu şi-au atins obiectivele pe care şi le-au propus în niciunul dintre sectoarele frontului", a adăugat el.

"Luptele continuă deja pentru a cincea zi consecutiv. De exemplu, ieri şi alaltăieri luptele au fost foarte intense", a spus el.

Putin a calificat pierderile suferite de partea ucraineană drept "semnificative", deoarece, a arătat el, "se ştie că în operaţiunile ofensive pierderile sunt de obicei de aproximativ trei la unu".

"Dar în acest caz ele (pierderile) depăşesc cu mult acest indicator clasic. Cifrele sunt impresionante", a insistat el.

Într-o săptămână care cuprinde și a 79-a aniversare a Debarcărilor din Normandia, ar trebui să remarcăm și numeroasele moduri în care actuala acțiune militară nu seamănă și probabil nici nu va semăna cu ele. Poate că la un moment dat vor exista multe trupe ucrainene concentrate într-un singur punct, suferind pierderi grele - sau poate că nu. Poate că va exista o reacție militară rusească energică și coordonată - sau poate că acel răspuns va aduce mai mult cu cel de marți, când un baraj aflat sub controlul direct al rușilor s-a prăbușit, inundând sudul Ucrainei. Și nici nu a fost unicul dezastru: o serie de inundații mai mici produse de mâna omului au afectat în ultimele câteva zile și alte teritorii ocupate de ruși.

Această contraofensivă va arăta diferit și de filmele artistice despre Normandia, întrucât obiectivele Ucrainei nu sunt pur militare. Da, trupele ucrainene testează apărarea rușilor în diverse puncte de pe linia de 1.000 de kilometri a frontului. Da, ucrainenii sunt implicați în „operațiuni de modelare” [operațiuni de diversiune și pregătire menite să înlesnească ulterior o operațiune decisivă - n.trad.], lovind depozite de muniție și alte ținte din spatele liniilor rusești. Da, Ucraina vrea să-și recupereze teritoriile pierdute începând din februarie 2022, ca și cele pierdute după 2014. Da, știm că ucrainenii sunt capabili să o facă, fiindcă au mai făcut-o deja. Au alungat rușii prin luptă din nordul Ucrainei chiar la începutul războiului. Au recucerit în septembrie părțile ocupate de ruși din districtul Harkov, iar două luni mai târziu au recuperat orașul Herson.

Dar, pe lângă faptul că și-au recuperat teritorii, ei poartă și un soi de operațiuni de modelare psihologică: ei trebuie să convingă elita Rusiei că războiul e o greșeală și că Rusia nu-l poate câștiga - nici pe termen scurt, nici pe termen lung. În acest scop, ei caută să-i convingă și pe rușii de rând că nu sunt în siguranță, așa cum se cred, că războiul e mai aproape decât credeau de propriile lor case și că președintele Vladimir Putin nu e atât de înțelept cum și-l imaginează ei. Iar ucrainenii sunt obligați să facă toate acestea fără o invazie autentică în Rusia, fără să ocupe Moscova, fără o capitulare spectaculoasă în Piața Roșie.

Rușii anti-Putin care luptă pe teritoriul Rusiei sunt parte a acestei bătălii. Acest grup, care pare să conțină unii extremiști ruși autentici, unii opozanți autentici ai lui Putin (dar care pot să includă și ucraineni care se dau drept extremiști ruși sau opozanți ai lui Putin), are cu adevărat un scop militar. Aceste incursiuni pot neutraliza zona imediat învecinată graniței, pot distrage trupe ruse de la bătălii mai importante. Liderii grupului par să fi ucis un ofițer rus important și se spune că ar fi luat prizonieri.

Dar ei, concomitent, participă și la un alt joc. După cum a declarat unul dintre membri (poreclit „Caesar”) pentru The New York Times, ei vor să ofere „poporului rus o demonstrație cum că e posibil să creezi o rezistență și să lupți contra regimului Putin din interiorul Rusiei”. Prin însăși existența lor, ei dovedesc că apatia nu e obligatorie, că națiunea rusă nu e unită și că nimeni nu este în siguranță din simplul motiv că trăiește în interiorul Rusiei.

Dronele de la Moscova ar putea avea același efect. Nu știu cine le-a lansat: forțe speciale ucrainene, sabotori ruși sau forțe speciale ucrainene dându-se drept sabotori ruși. Dar efectul e același: le demonstrează moscoviților că nimeni nu e intangibil, nici măcar cei care locuiesc în Kremlin. Poate că acest lucru nu-i va determina pe ruși să „creeze rezistență și să lupte contra regimului Putin”, dar poate că îi va convinge să înceapă să se gândească la ce ar putea urma.

Și, da, e limpede că unii chiar se gândesc la ce va urma. Deși nu se cunoaște vreo dovadă că Ievgheni Prigojin, șeful mercenarilor Wagner, încearcă efectiv să-l lichideze pe Putin, el pare totuși că e parte a competiției care vrea să-l înlocuiască, în cazul în care s-ar întâmpla ca președintele rus să cadă accidental de la fereastră. Cu ocazia unui interviu acordat luni, Prigojin a râs de luxul în care trăiește fiica ministrului apărării Serghei Șoigu, a insinuat că Șoigu însuși e leneș și a descris cum șeful statului major are „toane paranoice, urlând și guițând la oricine se află lângă el”. El a declarat că mai avem „două luni până la plutoanele de execuție” - adică plutoane care îi vor lichida pe acești conducători degenerați. Un ofițer rus care afirmă că a fost capturat și interogat de Wagner a publicat un comunicat în care îi acuză pe oamenii lui Prigojin că amenință și umilesc soldați ruși. La rându-i, Prigojin acuză armata rusă regulată că a tras asupra mercenarilor și le-a lăsat în cale mine pentru a le obstrucționa mișcarea.

În acest context, nu numai distrugerea barajului mare de pe Nipru, ci și a altor baraje și căi navigabile de pe tot cuprinsul Ucrainei ocupate, trebuie să aibă un scop clar. Inundațiile generează haos, forțând statul ucrainean să se ocupe de sinistrați. Aceste incidente plasează pe neașteptate mari volume de apă între forțele ucrainene și cele ruse, făcând imposibilă deplasarea armamentului greu. Aceste acțiuni transmit totodată și un mesaj psihologic: vom face orice - orice! - pentru a vă opri. Nu ne pasă de imaginea noastră. Nu ne pasă cine suferă. Există informații confirmate cum că regimul rus de ocupație nu salvează localnicii surprinși de ape pe acoperișuri, iar armata rusă îi bombardează pe salvatori. Ucrainenii afirmă că s-au înecat și soldați ruși. Iar unei armate dispuse să piardă zeci de mii de oameni în bătălia inutilă de nouă luni pentru Bahmut e improbabil să-i pese.

Amintiți-vă că toate acestea - operațiunile psihologice stranii, barajul detonat, certurile interne între luptătorii ruși - au avut loc înainte ca cineva să fi întrezărit măcar acel brigăzi ucrainene instruite și echipate de Occident care ar trebui să conducă ofensiva. Ministrul rus al apărării anunța marți cu mare pompă că ar fi distrus o parte din acel echipament, inclusiv un tanc german Leopard 2. Câteva ore mai târziu bloggerii ruși au examinat clipurile armatei ruse. Din nefericire pentru ea, obiectele distruse par fi nu tancuri Leopard, ci tractoare John Deere. Viitoarele știri provenite de la acest minister rus ar trebui tratate cu prudență.

Viitoarele știri provenite din orice sursă ar trebui tratate cu prudență. Ce putem vedea noi nu e „ceața războiului” în sensul ei clasic; e în schimb un soi de tornadă, un vârtej imens de revendicări și contra-revendicări, de lozinci și contra-lozinci, de bătălii reale care nu ajung pe ecranele TV și bătălii false desfășurate sub obiectivul camerei. Debarcările din Normandia au fost urmate de o înaintare anevoioasă și sângeroasă a aliaților prin Franța, pe care nimeni de peste ocean n-a urmărit-o în timp real. Certitudinea că ziua debarcării a fost un punct de cotitură în război nu a apărut decât ulterior, în retrospectivă. Actuala contraofensivă ucraineană este, deocamdată, dezamăgitoare pentru amatorii de drame panoramice, reconstituiri de bătălii istorice și povești eroice. Acestea ar putea veni - sau nu - mai târziu. Între timp, amintiți-vă că scopul real al contraofensivei nu este divertismentul vostru.

(Fluierul)