06:24 2018-06-03
bilderberg - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu
Ziarul american ZeroHedge despre Council on Foreign Relations organizația care conduce din umbră America. ZeroHedge: "Imperiul american şi Massmedia sa"
Fapt destul de necunoscut publicului larg, directorii și jurnaliștii de top ai aproape tuturor marilor publicații de știri din SUA au fost de mult timp, membri ai influentului Consiliului pentru Relații Externe, "Council on Foreign Relation" (CFR).
Înființat în 1921 ca o organizație privată și bipartizană care "trezește America la responsabilitățile sale la nivel mondial", CFR și cei aproape 5000 de membri de elită ai săi, au de zeci de ani o politică externă proprie și un discurs public propriu în S.U.A.
După cum a explicat o dată un bine cunoscut membru al Consiliului, scopul organizației a fost, într-adevăr, acela de a crea un imperiu global, dar unul "binevoitor".
Pe baza rapoartelor oficiale de participare, ilustrați (de mai sus), descrie pentru prima dată rețeaua media extinsă a CFR și a altor două principale organizații internaționale afiliate: Grupul Bilderberg (care acoperă în principal SUA și Europa) și Comisia Trilaterală (care acoperă America de Nord, Europa și Asia de Est, n.red. acolo unde este Membru şi Mugur Isărescu), ambele înființate de liderii Consiliului pentru promovarea cooperării la nivel internațional a elitelor.
Într-un articol intitulat "Jurnaliștii clasei conducătoare", fostul redactor senior de la Washington Post și ombudsmanul Richard Harwood a descris odată Consiliul și pe membrii săi, ca fiind "cel mai apropiat lucru pe care trebuie să-l avem la un guvern în Statele Unite".
Harwood a continuat:
"Apartenența acestor jurnaliști la Consiliu, oricât ar putea să se gândească la ei înșiși, este o recunoaștere a rolului lor activ și important în afacerile publice și în ascensiunea lor în clasa dominantă americană. Ei nu doar analizează și interpretează politica externă pentru Statele Unite; ei ajută ca aceasta să se facă.
Aceștia fac parte din această instituție, indiferent dacă se bucură sau nu de acest lucru, împărtășind majoritatea valorilor sale și viziunilor sale asupra lumii".
Cu toate acestea, personalitățile mass-media constituie doar aproximativ cinci procente (5%) din rețeaua globală a CFR. După cum arată ilustrația (de mai jos), membrii-cheie ai Consiliului privat pentru Relații Externe au inclus:
- câțiva președinți și vicepreședinți din ambele partide americane;
- aproape toți secretarii de stat, de apărare și de trezorerie;
- mulți comandanți de rang înalt ai armatei americane și ai NATO;
- aproape toți consilierii de securitate națională, directorii CIA, ambasadorii SUA, președinții rezervei federale, președinții Băncii Mondiale și directorii Consiliului economic național;
- unii dintre cei mai influenți membri ai Congresului (în special în materie de politică externă și de securitate);
- mulți jurnaliști de top, directori de media și directori ai industriei de divertisment;
- mulți academicieni proeminenți, în special în domenii cheie precum economia, relațiile internaționale, științele politice, istoria și jurnalismul;
- mulți dintre cei mai importanți directori de pe Wall Street, directorii grupurile de reflecție politică, directori de universități și de ONG-uri;
- precum și membrii-cheie ai Comisiei din 9/11 și ai Comisiei Warren (care a anchetat uciderea lui JFK)
Eminentul economist și susținător al lui Kennedy, John K. Galbraith, a confirmat influența Consiliului: "Aceia dintre noi care lucraseră pentru alegerea lui Kennedy au fost tolerați în guvern, doar din acest motiv, și au avut un cuvânt de spus pentru că lucrase în alegeri, dar politica externă era încă făcură la Consiliul pentru Afaceri Externe care coordona şi relațiile dintre oamenii (din guvern) "
Și nu mai puțin decât John J. McCloy, președinte, vreme îndelungată, al Consiliului și consilier a nouă președinți americani, a declarat pentru New York Times despre timpul petrecut la Washington: "Ori de câte ori am avut nevoie de un bărbat, l-am căutat prin intermediul membrilor Consiliului și l-am pus în funcție, printr-un telefon dat la New York".
Revista germană de știri Der Spiegel a descris odată CFR ca fiind "cea mai influentă instituție privată a Statelor Unite și a lumii occidentale" și un "politburo (un birou de conducere politic), al capitalismului". Atât logo-ul inspirat de de la Romani al Consiliului (sus-sus în ilustrația de mai sus), cât și sloganul său (ubique - omniprezent) par să sublinieze acea ambiție.
În celebrul său articol despre "The American Establishment", cronicarul politic Richard H. Rovere a remarcat:
"Directorii CFR constituie un fel de Prezidiu pentru acea parte a instituției care ne îndrumă destinul ca națiune.
Ei reușesc deseori să-i aducă pe unul dintre membrii săi, sau cel puțin pe unul dintre aliații săi, la Casa Albă. De fapt, în general, (Consiliul CFR) este în măsură să se asigure că ambii candidați sunt oameni acceptabili pentru acesta."
Până de curând, această evaluare fusese într-adevăr justificată. Astfel, în 1993, fostul director CFR, George H. W. Bush a fost urmat de membru al CFR, Bill Clinton, care la rândul său a fost urmat de un "membru de familie" al CFR, George W. Bush.
În 2008, membrul CFR, John McCain, a pierdut în fața candidatului CFR ales, Barack Obama, care a primit toate numele care să facă parte din viitorul său cabinet, cu o lună înaintea alegerii sale, de la Michael Froman, Senior Fellow la CFR (și bancher la Citigroup).
Froman a negociat mai târziu acordurile de liber schimb TTP și TTIP, înainte de a se întoarce la CFR în calitate de Membru Distins.
Abia după alegerile din 2016, când a câştigat Donald Trump, Consiliul nu a mai putut, aparent, să prevaleze la Casa Albă. În orice caz, nu încă...
Via Swiss Propaganda Research,
Largely unbeknownst to the general public, executives and top journalists of almost all major US news outlets have long been members of the influential Council on Foreign Relations (CFR).
Established in 1921 as a private, bipartisan organization to “awaken America to its worldwide responsibilities”, the CFR and its close to 5000 elite members have for decades shaped U.S. foreign policy and public discourse about it. As a well-known Council member once explained, the goal has indeed been to establish a global Empire, albeit a “benevolent” one.
Based on official membership rosters, the following illustration for the first time depicts the extensive media network of the CFR and its two main international affiliate organizations: the Bilderberg Group(covering mainly the U.S. and Europe) and the Trilateral Commission (covering North America, Europe and East Asia), both established by Council leaders to foster elite cooperation at the international level.
In a column entitled “Ruling Class Journalists”, former Washington Post senior editor and ombudsman Richard Harwood once described the Council and its members approvingly as “the nearest thing we have to a ruling establishment in the United States”.
Harwood continued:
“The membership of these journalists in the Council, however they may think of themselves, is an acknowledgment of their active and important role in public affairs and of their ascension into the American ruling class. They do not merely analyze and interpret foreign policy for the United States; they help make it.
They are part of that establishment whether they like it or not, sharing most of its values and world views.”
However, media personalities constitute only about five percent of the overall CFR network. As the following illustration shows, key members of the private Council on Foreign Relations have included:
-
several U.S. Presidents and Vice Presidents of both parties;
-
almost all Secretaries of State, Defense, and the Treasury;
-
many high-ranking commanders of the U.S. military and NATO;
-
almost all National Security Advisors, CIA Directors, Ambassadors to the U.N., Chairs of the Federal Reserve, Presidents of the World Bank, and Directors of the National Economic Council;
-
some of the most influential Members of Congress (notably in foreign & security policy matters);
-
many top jounalists, media executives, and entertainment industry directors;
-
many prominent academics, especially in key fields such as Economics, International Relations, Political Science, History, and Journalism;
-
many top executives of Wall Street, policy think tanks, universities, and NGOs;
-
as well as the key members of both the 9/11 Commission and the Warren Commission (JFK)
Eminent economist and Kennedy supporter, John K. Galbraith, confirmed the Council’s influence: “Those of us who had worked for the Kennedy election were tolerated in the government for that reason and had a say, but foreign policy was still with the Council on Foreign Relations people.”
And no less than John J. McCloy, the longtime chairman of the Council and advisor to nine U.S. presidents, told the New York Times about his time in Washington: “Whenever we needed a man we thumbed through the roll of the Council members and put through a call to New York.”
German news magazine Der Spiegel once described the CFR as the “most influential private institution of the United States and the Western world“ and a “politburo of capitalism”. Both the Roman-inspired logo of the Council (top right in the illustration above) as well as its slogan (ubique – omnipresent) appear to emphasize that ambition.
In his famous article about “The American Establishment”, political columnist Richard H. Rovere noted:
“The directors of the CFR make up a sort of Presidium for that part of the Establishment that guides our destiny as a nation.
[I]t rarely fails to get one of its members, or at least one of its allies, into the White House. In fact, it generally is able to see to it that both nominees are men acceptable to it.”
Until recently, this assessment had indeed been justified. Thus, in 1993 former CFR director George H.W. Bush was followed by CFR member Bill Clinton, who in turn was followed by CFR “family member” George W. Bush. In 2008, CFR member John McCain lost against CFR candidate of choice, Barack Obama, who received the names of his entire Cabinet already one month prior to his election by CFR Senior Fellow (and Citigroup banker) Michael Froman. Froman later negotiated the TTP and TTIP free trade agreements, before returning to the CFR as a Distinguished Fellow.
It was not until the 2016 election that the Council couldn’t, apparently, prevail. At any rate, not yet.
Comentarii:
Adauga Comentariu