Știrea - Nedeia Momârlănească din Dealu Babii

30 aprilie 2018

Desfășurată, în mod tradițional, în a treia duminică de după Paște, nedeia momârlănească din Dealu Babii, care a marcat și o inedită avanpremieră a sărbătorii de 1 Mai, a făcut și anul acesta ca nu numai micii și carnea să sfârârie pe grătarele încinse, ci și călcâiele momârlanilor din această frumoasă așezare, dar și ale oaspeților numeroși veniți la nedeie, să se aprindă în zeci de hore și învârtite, care au avut loc zi de vară până-n seară - informează ziarul hunedorean Avantul Libder

Anul acesta, atmosfera de la Nedeia momârlănească de la Dealu Babii, frumoasa așezare rurală din zona Vulcanului, a fost una ca-n povești, mai ales că pregătirii exemplare a organizatorilor evenimentului – Primăria și Consiliul local Vulcan, împreună cu comunitatea gospodarilor din sat – li s-a adăugat și o vreme superbă, cum de mult nu s-a mai întâlnit la început de mai în această zonă. Ingredinte esențiale pentru ca toți cei care au ales să fie prezenți la acest eveniment, să aibă parte de o zi de mare cinste și mare frumusețe.

Încântat s-a declarat și primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile, nelipsit de la sărbătorilor comunității vulcănene, mai ales atunci când acestea aduc la lumină și frumoasele tradiții ale momârlanilor. 

”În mod firesc, cei ce simt românește- sunt indiferent de locul în care trăiesc ( la oraș sau la sat) atrași de folclorul nostru, de tradiția și obiceiurile străvechi ale băștinașilor. Nedeile momârlănești sunt un astfel de exemplu, pe care administrația publică locală reușește să-l mențină de-a lungul anilor, chiar dacă organizarea acestor nedei, atrage în ultima vreme mai mulți orășeni decât localnici în inima satului. 

Cât timp reușim prin strădania plină de dăruire a adulților iubitori de folclor, să insuflăm generațiilor de tineri dragostea pentru cântul, dansul și portul popular, sentimentul de bucurie pe care îl simțim de fiecare dată la Nedeie, este puternic și binefăcător. Pentru noi toți. Mulțumesc tuturor celor ce au dăruit din timpul, entuziasmul și pasiunea lor pentru reușita Nedeii de astăzi desfășurată la Căminul Cultural din Dealu-Babii, conform tradiției, în a treia duminică după Paște”, a declarat primarul Gheorghe Ile.

La evenimentul din Dealu Babii, folclorul a fost de mare artă, grație micilor și marilor rapsozi ai Văii Jiului invitația să susțină recitaluri, dar și a ansamblurilor folclorice care au deschis tuturor celor prezenți pofta de horă, de joc și de distracție, așa cum grăiesc și imaginile de mai jos, dar și sutele de postări de pe paginile de socializare ale celor care au trăit clipe de neuitat, anul acesta, la nedeia momârlănească din Dealu Babii.

Evenimentul organizat de Primăria Municipiului Vulcan a ots unul notabil, astfel că la Nedeia din Dealu Babii au cântat mai mulți artiști de muzică populară îndrăgiți și cunoscuți pe plan local și nu numai. De asemenea, ansamblurile folclorice Doruleț și Rapsozii Vulcanului au dat reprezentații.

Nota Redacției - despre Nedeie

Definiție

Nedeie s.f. 1 Serbare populară cîmpenească de origine pastorală, specifică unor regiuni montane şi care se organizează de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. C-or veni nedeiele, Nedeiele cu jocurile (POP.). (reg.) Tîrg ţinut în zile de sărbătoare. 2 (reg) Loc (plan) pe vîrful unui munte, lipsit de vegetaţie sau acoperit cu iarbă şi cu muşchi. Hai pe vîrful nedeii (POP.). pl. -ei, -eie.

Nedéie, Nedei, s.f. – 1. După înțelesul popular de azi, reprezintă „vârfuri goale, fără păduri, acoperite cu pășuni întinse de ierburi și mușchi”. 2. (înv.) Bătrânii mai povestesc despre vestitele târguri de vite care se țineau pe munte (Rodna), pe la Sf. Ilie Proorocul. Pe Nedeia Grajdului (1.855 m), Nedeia Șasă (1.700 m), Nedeia Bârledelor și Nedeia Mică se pot urmări și acum drumurile pe care veneau maramureșenii și moldovenii cu carele. Acolo, sus, pe nedei, se făcea schimbul de mărfuri între locuitorii diferitelor provincii (Morariu, 1937: 11). Într-un document din 30 aprilie 1736 se pomenește despre existența „din timpuri străvechi” a unei întâlniri anuale care are loc de Sf. Petru și Pavel (29 iunie) la locul numit Stog (Știol) și unde „multă lume din Moldova și Polonia se adună sub formă de târg, vinde și cumpără diferite produse și se distrează”. În 1738, târgul se desființează printr-un ordin al autorităților comitatului Maramureș. Tradiția se reia în 1968 sub forma Festivalului folcloric Hora de la Prislop (v. Tomi, 2005: 84). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974).

Etimologie

Cuvântul e considerat uzual a proveni din slavonul nedélja „duminică” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA), ceea ce înseamnă că, la început, bâlciurile numite astfel se făceau duminica (Iordan, 1963: 52). În acest sens, Nedeia ar fi "sărbătoarea de Duminecă"

Nedeile nu se țin însă în Duminicile de pe tot parcursul anului, ci doar PRIMĂVARA, în săptămânile de după Paști

Prin urmare, sărbătorile trebuie să fi fost mult mai vechi decât niște simple târguri sau bâlciuri de Duminică

În accepțiunea, noastră cuvântul Nedeia, este legat de rădăcina proto-indo-europeană PIE *ned- "a lega (împreună), a înnoda, a connecta" (Pokorny 758).

Caz în care Nedeia este etimologic "Cea care Leagă", o "Sărbătoare a Legăturilor (între tineri)". Adică exact ceea ce este de fapt

Dacă e așa, Românescul Nedeia, provine din Substratul Românei (din Dacul) *Nedelia, ce provine din Proto-Indo-Europeanul *Ned-e-lieh2

Din rădăcina indo-europeană PIE *ned- "a lega, a înnoda" (Pokorny 758) provin cuvinte cum sunt:
1. Englezescul net "plasă", ce provine din Proto-Germanicul *nat-i-, ce provine din Proto-Indo-Europeanul *nod-i-
2. Englezescu nettle "urzică" dn Vechea Engleză netel(e), netle, nettle, from Germanic *nat-i-lo ce provine din Proto-Indo-Europeanul *nod-i-lo- (urzicile sau plante din genurile apropiate cum ar fi cânepa au fost folosite ca sursă de fibre);
3. Latinescul nōdus "nod, nodul, nodulul labei picioarelor" - ce provine din Proto-Indo-Europeanul *nōd-o-
4. etc.

Înaintea creștinismului și mult după aceea, Nedeile aveau loc în săptămânile de dinainte de 5-7 Mai. Căci pe 5-7 Mai (data varia) se pleca cu oile la munte. Spunem asta, deoarece după 5-7 mai, flăcăii din sate plecau în marea lor majoritate cu oile la munte și nu ar mai fi putut participa la Sărbătoarea Nedeii

În ce constă Obiceiul Străvechi al Nedeilor

I. În principal Nedeia, este o petrecere câmpenească care are loc pe platourile munților, unde comunitățile din sate, în special tinerii de sexe opuse, se adună și petrec împreună

Doenel Vulc din Ţara Haţegului a povestit pentru ziarul Lumina, despre nedeie: „Mai întâi, nedeia s-a ţinut datorită religiei. Îi zice şi praznic. În Banat îi zice rugă. Atuncea se făcea mâncare multă, ca să vină neamurile. Care avea neamuri multe, făcea în oală mare de pămînt. Oală de praznic! Într-aia băgau varză, slănină... Sângerete, cum facem aicea... Veneau neamurile din satele din jur. Trebuia să-i pui la masă, să se bucure de întâlnire. Cu ocazia asta se-ntâlneau mai mult, la nedeie. Dar întâi se duceau la biserică. După ce se ospătau acasă, dacă erau tineri, veneau la horă. Acolo era muzică, fie clarinet, fie alăută, fluier... După ce mergeai la horă, se termina.

Cred că în unele localităţi, chiar de-aicea, din valea Haţegului, Lunca Cernii, Negoiu, cred că nedeia se ţinea undeva pe deal. Că sunt dealuri şi munţi cu denumirea de Vârful Nedeii. Mi se pare că aicea chiar, la Munţii Ţarcului, este-un vârf care se cheamă Vârful Nedeii. Nume dat de păstori. Şi acolo ştiam că păstorii fac nedeia asta. Taie miel şi-l coc în jăratic. Cu ocazia asta se face mâncarea asta specifică, de miel tăiat, se scot, mă rog, măruntaiele, şi-apoi se umple cu condimente: sare, usturoi, ardei. Apoi se punea, cu piele cu tot, în jăratic, şi stătea acolo pânâ se cocea“.

Traditia nedeilor este pastrata astăzi doar sporadic in satele izolate de munte din judetul Hunedoara. Nedeile mai sunt prezente acum, intr-o forma apropiata de original, doar in tara Zarandului (Muntii Apuseni) si in tinutul Padurenilor.

Momârlanii din comunităţile din Valea Jiului au început petrecerile câmpeneşti, aşa-numitele nedei, prin care îşi manifestă bucuria Învierii.

Prima nedeie are loc chiar în a doua zi de Paşti la Biserica Sânioni, cel mai vechi locaş sfânt din Valea Jiului. Oamenii întind mese dis de dimineaţă în curtea bisericuţei, pe care le-au umplut cu mâncăruri tradiţionale, ciorba şi tocăniţă de oaie, varză călită, ţuică, vin şi păsat cu brânză, o mâncare ce se pregăteşte numai în această zonă, în căldări mari de aramă, din porumb măcinat, unt şi brânză de oi.

Bucatele au fost aduse de câteva familii cunoscute în comunitate ca fiind mai înstărite, care se numesc meselnici, şi au fost pregătite numai de bărbaţi.

„Acest obicei este din moş-strămoşi şi aşa trebuie să facem şi noi, chiar dacă s-a mai pierdut din el câte ceva. Bucatele pentru meseni sunt pregătite de bărbaţi, numai ei au voie să stea lângă foc şi să prepare păsatul sau ciorba de varză. Praznicul trebuie să se ţină musai pe pământ sfânt, lângă Casa Domnului”, declară unul dintre organizatorii nedeii.

Înainte de praznic, preoţii fac o slujbă specială pentru sfinţirea mâncărurilor, după care mesenii sunt invitaţi la masă.

„În comunităţile de momârlani are loc acest obicei. Aici, în Luncă, praznicul se face în a doua zi de Paşti. Este păcat să munceşti în zi de Paşti pentru că îl mâniem pe Dumnezeu, dar dacă aşa este tradiţia acestor oameni nu avem ce face. Nu au venit la biserică pentru a face aici pregătiri şi a ajunge aici la agapă. Eu le-am spus că ar putea să facă nedeia la hramul bisericii, de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, însă localnicii nu vreau să schimbe obiceiul”, spune părintele Dănău Barbu.

Momârlanii spun că nedeia este o tradiţie veche ce trebuie respectată, la care poate participa oricine are bunăvoinţă.

„Nu merg tot timpul la nedei, dar de la biserică nu lipsesc niciodată. Nedeile reprezintă o tradiţie veche, sunt o bucurie pentru oamenii locului”, povesteşte o femeie.

„Sunt importante pentru oamenii de aici, pentru momârlani. Ne aduc aminte de Învierea domnului nostru Isus Hristos, sunt strâns legate de paşti”, spune şi un bărbat.

Biserica SânionilorLa cel mai vechi locaş sfânt din Valea Jiului, Biserica Sânionilor, sau a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, a fost oficiată în a doua zi de Paşti prima slujbă din acest an.

Aici au loc doar trei slujbe pe an, în a doua zi de Paşti, cu ocazia hramului bisericii de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, şi la Rusalii.

„În primul rând, am săvârşit aici la biserică canonul Învierii care se face a doua zi de paşti şi apoi după rugăciune urmează nedeia, un obicei care se păstrează aici de ani buni şi un obicei bun, zic eu, nu neapărat pentru mâncarea care se serveşte, pentru că mâncare are oricine acasă sau aşa ar trebui, ci mai ales pentru întâlnirea şi bucuria de a fi împreună”, declară părintele Marius Isai, parohia Livezeni II.

Documentele oficiale atestă biserica din anul 1733, construcţia este numai din lemn de frasin şi brad, iar altarul este confecţionat din două piere de moară.

II. În secundar Nedeile, se pot organiza și ca o petrecere în sat, sau chiar ca petreceri pe la casele oamenilor unde Familiile primesc ca oaspeti în special perechi de tineri.

In asezarea padureană, Nedeia se organizeaza aproape de ziua sfantului care protejeaza biserica din sat. Dupa slujba, tinerii tocmesc muzicanti din satele vecine. Spre seara, muzicantii se prezinta la caminul cultural, asteptati cu nerabdare mai ales de tineri.

Pe langa taxa de intrare la petrecere (de regula 5 lei de persoană), se plateste si o taxa "de privit", care este de doua ori mai mica. Asta pentru ca numarul batranelor care vor sa-si faca rost de subiecte de bârfă pentru un an întreg, urmarind fiecare mișcare a tinerilor ce se întâlnesc aici, este destul de mare și toate scaunele de pe marginea ringului sunt ocupate de doamnele trecute bine de prima tinerețe. Toți banii sunt folositi pentru băutură de la petrecere şi pentru plata muzicanților.

"Este vorba despre o acțiune non-profit cât se poate de clara. De multe ori tinerii care au tocmit muzica trebuie să mai pună bani din buzunar pentru a ajunge la suma convenită cu muzicanții", spune etnologul hunedorean Marcel Lapteş.

Familiile primesc oaspeți la Miezul Nopții

Se păstrează încă obiceiul ca, in duminicile in care se organizeaza nedei, la miezul nopții, când se ia pauza de cină, familiile din sat sa fie pregatite pentru oaspeți. Nu este jignire mai mare pentru familia care nu reușește să aduca la ea la masă măcar două-trei perechi de tineri veniți să se distreze, dupa o săptămână grea de muncă la câmp. Cu cât sunt mai mulți oaspeți, cu atat e mai mare mandria gazdei.

Dupa cina tarzie, orchestra incepe sa cante "muzica usoara". Nedeia se termina abia la rasaritul soarelui. Localnicii se intorc la casele lor, cu mașina sau pe jos. Flăcăii care nu mai au loc în mașini mai au energia de a merge pe cărări de munte încă doua sau trei ceasuri până acasa, bucuroși sau triști, în functie de rezultatele flirturilor prelungite avute în noaptea tocmai încheiată, flirturi care, de cele mai multe ori, se rezumă la a dansa mai multe melodii cu același partener, schimbând câte un zâmbet sau un gest ascuns de ochii vigilenti ai părinților și ai bunicuțelor de pe margine.

(Fluierul)