Diodor din Sicilia: "Ei (n.red. Etiopienii - de rasă neagră), spun, de asemenea, că Egiptenii sunt coloniști (etiopieni) trimiși de Etiopieni, Osiris fiind conducătorul coloniei.
2. Căci, vorbind în general, ceea ce este acum Egiptul, ei susțin că (Egiptul) nu era o țară, ci o mare, când l-a început s-a format universul; dar după aceea Nilul, în timpul inundării sale, a purtat noroiul din Etiopia, și (Nilul) a fost treptat cel care a construit pământ din acest depozit. De asemenea, afirmația că toată țara egiptenilor este un nămol aluvionar depozitat de râu primește cea mai clară dovadă, după părerea lor, din ceea ce are loc la vărsarea Nilului; 3. pentru că, în fiecare an, se strânge continuu noroi nou la gurile râului, marea se observă că e împinsă de lunca depusă și de pământul care primește creșterea.
Și cea mai mare parte a obiceiurilor egiptenilor sunt etiopiene, coloniștii (egipteni) își păstrează încă manierele antice (etiopiene)

Așadar Diodor din Sicilia (n. cca. 80 î.Hr. — d. 21 î.Hr., un istoric roman de origine greacă), ne spune că potrivit spuselor și tradițiilor chiar a Etiopienilor (care sunt de rasă neagră), aceștia ar fi colonizat Egiptul la un moment dat. O parte din ei, au migrat din Etiopia spre Egipt, sub conducerea legendarului erou/zeu Osiris. Ei mai afirmă că în momentul migrației lor, în Egipt "nu era nimeni", acolo fiind anterior un golf "al mării". Desigur afirmația e falsă. Un imens golf marin de mărimea Egiptului se umple în milioane de ani. Întrebarea care se pune este : cine trăia în Egipt în momentul migrării Etiopienilor spre nord?

Foto: Părul roșcat al marelui faraon Ramsses/Ramesses II care a domnit în Egipt între 1.279 și 1.213 î.Hr.

Foto: Reconstrucția facială computerizată a marelui faraon Ramsses/Ramesses II care a domnit în Egipt între 1.279 și 1.213 î.Hr.

Misterul Faraonilor și a Egiptenilor Antici care erau Blonzi, Șateni deschis sau cu Părul Roșcat

Foto: Regina Hatshepsut, soția faraonului Thutmosis II. A condus Egiptul după moartea lui Thutmosis, care a avut loc în anul 1520 î.Hr. Regina avea un păr lung blond-roșcat spre șaten deschis.

Vom vorbi în acest articol despre ceea ce unii oameni ar putea considera un subiect controversat, dar și unul demn de a fi studiat.

Pe scurt, întrebarea e următoarea: Oare chiar știm, din punct de vedere genetic, de unde proveneau vechii egipteni?

Când încercăm să ne imaginăm cum arăta Egiptul Antic, unii dintre noi își imaginează imediat o civilizație populată de cetățeni cu părul și cu pielea întunecată ce proveneau de pe continentul african.

Cât de adevărat este însă acest lucru?

În momentul în care au fost descoperite mormintele egiptene, morminte ce păstrau mumiile egiptene, acum cu mai mult de o sută de ani în urmă, așteptarea generală era că egiptenii timpurii au fost de origine negroidă.

În epoca noastră însă, mai luminată și mai avansată din punct de vedere tehnologic, când avem capacități mult îmbunătățite în știința criminalistică, au apărut câteva descoperiri și dovezi arheologice, care nu susțin cu exactitate faptul că egiptenii dinastici erau exclusivi Negroizi de Origine africană.

Toate nuanțele părului s-au găsit în jurul civilizației Egiptului Antic - de la brun la blond, chiar și roșu și roșu-aprins. Astăzi, aceste culori de păr se găsesc printre oamenii din Europa de Nord și din America de Nord și sunt indicii pentru originea caucaziană (albă) a acelor oameni.

Să însemne acest lucru că au existat egipteni srăvechi, blonzi sau roșcați, înainte și în timpul perioadelor dinastice ale Egiptului Actic?

Teoria că unii egipteni antici au fost de origine CAUCAZOIDĂ (albă) - e azi confirmată

Există o teorie care sugerează că, înainte de anul 2000 î.Hr., egiptenii erau de etnie caucazoidă-europeană. Această teorie este susținută de antropologia fizică a celor mai vechi mumii care au fost găsite.

Busturile și statuile mai multor faraoni precum și a soțiile lor, picturile colorate de pe pereți descoperite precum și descrierile furnizate de unele relatări istorice vin să confirme acest lucru.

Începând cu anul 5000 î.Hr., majoritatea ocupanților caucazoid-europeni din Egipt ar fi început să abandoneze țara din ce în ce mai caldă și mai aridă și s-au îndreptat către climatul mai rece al Europei. Apoi, după aproximativ 1500 î.Hr., populația din zonă a devenit din ce în ce mai amestecată cu nubienii (etiopienii) din sudul Egiptului, ceea ce explică aspectul fizic tipic și machiajul genetic al egiptenilor moderni.

Mărturii istorice despre migrație nubiană (etiopiană) spre nord, în Egipt, le avem (așa cum vedeți mai sus), la Diodor din Sicilia și la alți istorici din antichitate.

Această teorie respinge cu fermitate ideile afrocentrismului prin prezentarea mai multor dovezi arheologice, antropologice și istorice. Trei dintre aceste dovezi le vom discuta în continuare.

BRITISH MUSEUM - "GINGER" CEL BLOND, UNA DIN MUMIILE PRE-DINASTICE DIN GEBELEIN

Foto British Museum: Mumia lui "Ginger cel Blond" (Egipt, aprox. 3400 î.Hr)

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de mumii ale Egiptului Antic, care avea părul blond, este una dintre mumiile pre-dinastice din Gebelein, găzduită la British Museum (Muzeul Britanic).

Mumia acestui strămoș din Egiptul antic (referită în mod obișnuit de curatorii muzeului și de public sub numele de "Ginger"), a murit cu mai bine de cinci mii de ani în urmă, în perioada pre-dinastică târzie, în jurul anului 3400 î.Hr. sau chiar mai devreme.

Corpul său mumificat a fost găsit într-un cimitir la Gebelein, Egipt, cu degetele și mâna perfect păstrate. I s-a dat porecla de "Ginger" din cauza părului său auriu, cret, care, interesant, arată asemănător cu încuietoarea curată adesea văzută pe sculpturile grecești și romane. Și, deși trupul său este pătat din cauză că a fost îngropat în nisip mai mult de 5.000 de ani, acest strămoș egiptean ne arată totuşi că avea o piele de culoare galben-albă.

Așadar "Ginger" cel cu părul blond a trăit undeva în jurul anului 3400 î.Hr. La acea vreme primele triburi indo-europene năvăleau în Europa peste vechile popoare neolitice (Cucuteni, Criș, Vinca, Hamangia, etc.).

În Egipt, la 3400 î.Hr. ne aflam în perioada pre-dinastică târzie a Egiptului, o perioadă foarte misterioasă din istoria țării.

Mumia bine conservată a acestui om, la care s-au păstrat la fel de bine conservate șuvițele de păr, a fost excavată de Wallis Budge la sfârșitul secolului al XIX-lea. În zilele noastre, mumia este expusă la Bristish Museum (fotografia de mai sus e făcută chiar de British Museum deci nu poate fi vorba în nici un caz despre o fotografie "fake-news").

Mumia a fost poreclită "Ginger", datorită culorii părului. Omul a fost mumificat în mod natural, fără utilizarea natronului. A fost îngropat în necropola din deșert, din Gebelein, Egipt.

Mumia lui "Ginger" aruncă o lumină asupra istoriei foarte timpurii a Egiptului și sugerează că oamenii care au creat civilizațiile egiptene ar fi putut să fie blonzi sau roșcați.

MUMIA CU PĂRUL ROȘCAT AL MARELUI FARAON RAMSSES/RAMESSES AL II care a domnit între 1.279 și 1.213 î.Hr.

Foto-1: Părul roșcat al marelui faraon Ramsses/Ramesses II - vedere de detaliu

Foto-2: Părul roșcat al marelui faraon Ramsses/Ramesses II - vedere de ansamblu

Al doilea caz de mumii egiptene cu părul roșcat sau blond, pe care îl vom discuta în acest articol, este corpul bine conservat al faraonului Ramsses/Ramesses al II-lea, care este, probabil, cel mai faimos dintre toți faraonii Egiptului Antic.

Ramesses al II-lea a condus Egiptul Antic, ca faraon al dinastiei 19, între anii 1.279 și 1.213 î.Hr. și se crede că el este faraonul care a domnit atunci când copiii lui Israel au plecat din Egipt conduși de profetul Moise, așa cum e descris în Vechiul Testament.

În 1975, guvernul egiptean i-a însărcinat pe unii oameni de știință francezi să încerce conservarea mumiei lui Ramesses II.

Această operație a deschis atunci oportunitate pentru cercetători de a-i determina vârsta, starea corpului, sănătatea, dieta și chiar afinitățile sale rasiale.

Au existat și pe atunci unii care erau de părere că Ramesses al II-lea era negroid sau în orice caz întunecat la piele.

Cu toate acestea, potrivit studiului efectuat de profesorul P.F. Ceccaldi și echipa sa de cercetare, inclusiv examinări microscopice ale rădăcinilor părului faraonului au arătat că părul lui avea pigmenți roșii naturali, ceea ce înseamnă că în anii săi mai tineri, Ramesses al II-lea era roșcat. Mai mult decât atât, s-a stabilit că Ramesses II avea părul ondulat, iar o combinație a acestor trăsături păr roșcat ondulat în bucle, înseamnă foarte probabil că faraonul avea și pielea de culoare deschis galbenă sau albă.

După terminarea lucrării, mumia a fost întoarsă într-un sicriu închis ermetic și a rămas ascunsă de opinia publică încă de atunci, ascunsă în inima Muzeului Cairo. Rezultatele studiului au fost publicate într-o lucrare ilustrată, editată de L. Balout, C. Roubet și C. Desroches-Noblecourt, cu titlul La Momie de Ramsès II: Contribuția Scientifique à l'Égyptologie (1985).

Profesorul P. F. Ceccaldi, cu o echipă de cercetători, a studiat câteva fire de păr din scalpul mumiei. Ramses al II-lea avea 87 de ani când a murit, iar părul devenise alb.

Ceccaldi a stabilit că culoarea galbenă roșiatică a părului se datora unui colorant cu o soluție de hennă diluată.

Dar Examinările microscopice au arătat că rădăcinile părului conțineau pigmenți roșii naturali și că, prin urmare, în timpul tinereții sale, Ramsses/Ramesses al II-lea avea un cap acoperit cu un păr roșcat. Analiza a concluzionat că acești pigmenți roșii nu au rezultat ca urmare a căderii părului și nici nu au fost alterați după moarte, ci au reprezentat culoarea naturală a părului lui Ramsses/Ramesses II.

"După ce s-a realizat această muncă imensă, trebuie să ajungem la o concluzie științifică importantă: studiul antropologic și analiza microscopică a părului, efectuată de patru laboratoare: Judiciary Medecine (profesorul Ceccaldi), Société L'Oréal, Comisia pentru Energie Atomică și Institut Textile de France a arătat că Ramesses al II-lea a fost un "leucoderm" (n.red. adică o persoană cu pielea deschisă la culoare)..."

Cu alte cuvinte Ramsses/Rammessses II, avea toate caracteristicile unui European.

Mumiile cu părul roșu din cimitirul antic de la Fag el-Gamous din zona de sud a orașului Cairo

Un alt exemplu de mumii descoperite cu părul roșu și blond, din Egiptul Antic sunt cele găsite printre mii de alte mumii de un grup de arheologi în cimitirul antic, Fag el-Gamous din sudul orașului Cairo.

Arheologii de la Universitatea Brigham Young din Provo, Utah, au excavat cimitirul Fag el-Gamous timp de aproximativ 30 de ani și au stabilit că multe din mumiile pe care le-au găsit datează încă din anul 30 î.Hr, adică coboară în jurul perioadei în care Imperiul Roman și mai apoi cel Bizantin conducea Egiptul.

Cercetătorii au concluzionat că în acest cimitir au fost îngropate, de-a lungul timpului, mai mult de un milion de cadavre și au arătat, de asemenea, că cimitirul Fag el-Gamous nu era destinat pentru capetele încoronate, ci pentru poporul de rând.

Au fost făcute aici, multe descoperiri interesante.

Una dintre cele mai neașteptate descoperiri făcute în săpăturile din cimitir străvechi și din analiza mumiilor găsite îngropate în zonă, a fost observația că mumiile par a fi grupate împreună, în funcție de culoarea părului.

Au găsit mumii cu păr blond într-o anumită zonă, în timp ce o altă zonă era plină cu mumii cu părul roșcat.

Acest lucru a dus la impresia de ansamblu că grupurile de mumii îngropate grupate după culoarea părului în cimitir ar putea indica faptul că acești oameni au aparținut uneia și acelorași grupuri de familie și, că prin urmare, au fost relaționate unele cu cealalte prin legături de rudenie mai apropiate sau mai îndepărtate.

Acest lucru, de asemenea, vorbește despre posibilitatea, ca o mică, dar semnificativă parte a populației egiptene antice ce avea părul roșu sau părul blond, să se fi păstrat până în vremuri relativ recente adică până pe vremea Imperiului Roman.

Ca să păstreze minciuna "Teoriei Egiptului Negru", Progresiștii au scos pseudo-teoria care afirmă că "părul blond și roșcat al unor mumii nu este culoarea naturală a părului acelor oameni ci este o culoare rezultaă din procesul de mumificare". Minciuna a fost demontată definitiv de dr. Janet Davey de la Institutul Victorian de Medicină Legală din Australia

Cercetările noi arată că unii egipteni antici erau în mod natural blonzi sau roșcați

Potrivit dr. Janet Davey de la Institutul Victorian de Medicină Legală din Australia, unii egipteni vechi au fost natural blonzi sau cu părul roșu. Cercetarea ei a adus un răspuns la o întrebare intrigantă legată de mumiile egiptene și de efectele procesului de mumificare.

Un articol publicat recent de Sydney Morning Herald spune că misterul părului roșu sau blond descoperit pe unele mumii egiptene antice ar putea fi rezolvat în cele din urmă: Părul blond sau roșcat al mumiile egiptene e chiar culoarea naturală a părului acelor oameni și nu o schimbare de culoare datorată procedurii de mumificare.

Noua cercetare a fost necesară pentru a verifica percepția comună de azi (n.red. generată d eprogresiști), conform căreia nici un egiptean antic nu avea păr blond sau roșcat și că toi aveau părul de culoare maro închis sau neagră.

Deși mumille egiptene cu păr blond și roșcat au fost descoperite acum mai bine de 100 de ani, mistificarea a fost și este atât de mare, încât până în prezent, cei mai mulți cercetători (n.red. progresiști) au susținut și susțin că diferitele culori ale părului mumiilor e rezultatul procesului de mumificare și nicidecum culoarea părului natiural al acelor oameni.

Dar Dr. Davey, din Australia, a decis să facă experimente inovatoare, pe care le-a realizat cu sprijinul prietenului ei, și al unui chimist industrial pensionat pe nume Alan Elliot. Au pregătit o cantitate de natron sintetic și au folosit-o pe 16 mostre de păr. Natron a fost un fel de sare care a fost folosită în timpul procesului de mumificare pentru a usca resturile. Substanța a fost adesea legată de teoria acre afirma că atr fi generat o presupusă "schimbare" a culorii părului.

Davey și Elliot au acoperit mostre în praful sărat timp de 40 de zile. Se crede că această perioadă e aceeași ca durată cu perioadă de timp care a fost necesară în timpurile antice pentru a usca cadavrele. Donatorii de păr au fost bărbați și femei în vârstă de 4 până la 92 de ani. Majoritatea probelor au fost de păr întunecat la culoare (negru, șaten sau maro închis), o probă a fost cu păr gri, una cu păr blond și una cu păr roșcat (henna), pentru comparare în caz că probele de păr închis și-ar fi schimbat culoarea.

După 40 de zile, toate mostrele de păr au fost scos din pulberea de sare și culoarea tuturor mostrelor de păr a rămas neschimbată. Analiza microscopică nu a arătat nici ea, vreo schimbare a părului.

Concluzii

Este această descoperire care ne arată că părul rămâne neschimbat în urma procesului de mumificare, suficient de convingătoare? Pentru oricine pune adevărul mai presus de orice, bineînțeles că da.

Va schimba acest lucru percepția încetățenită astăzi, aceea a unui Egipt Antic complet african?

Depinde din ce punct de vedere ideologic analizează "alții" lucrurile. Căci există "Alții" pe care nu-i interesează adevărurile istorice și științifice ci doar propagarea ideologiei lor multiculturaliste și neomarxiste.

Rămâne faptul, că majoritatea egiptenilor de astăzi sunt cu părul brun și cu pielea întunecată.

Aceste dovezi arheologice, antropologice și medico-legale atestă însă o altă realitate a Egiptul Antic, mai ales a celui timpuriu, realitate conform căreia, în istoria antică a Egiptului, exista o bună parte din poporul Egiptului Antic, care era roșcat, blond și cu pielea deschisă la culoare. Care era deci, de origine Europeană.

În lumea noastră modernă, indivizi de rasă și de etnii diferite se întâlnesc și se amestecă între ei ca un obicei natural. În unele zone ale globului acest lucru e chiar o necesitate inevitabilă.

Deci, nu este chiar atât de surprinzător faptul că peste o populație europeană străveche, în Egiptul Antic s-ar fi suprapus treptat-treptat, o populație negroidă, populație care a migrat din centrul Africii (din Sudanul de astăzi).

Astfel treptat, treptat, Egiptul Antic a devenit un amestec al acestor populații foarte diferite, pentru ca într-un final să ajungă astăzi complet dominat de oameni cu părul brun și cu pielea întunecată.

Același lucru vedem că se-ntâmplă și în Europa de azi. O masivă migrație africană şi asiatică vine peste Europa. Şi cine ştie... Peste alte 5.000 de ani se vor găsi în Europa, morminte ale unor indivizi cu părul blond și roșu iar progresiștii viitorului vor spune că așa ceva n-a existat și că aceste culori ciudate ale părului sunt generate de procedurile de îmbălsămare folosite de europenii de acum 5.000 de ani.

Foto: Părul roșcat al marelui faraon Ramsses/Ramesses II care a domnit în Egipt între 1.279 și 1.213 î.Hr.

Foto: Reconstrucția facială computerizată a marelui faraon Ramsses/Ramesses II care a domnit în Egipt între 1.279 și 1.213 î.Hr.

Altă listă cu dovezi ale importantei prezențe caucazoide (albe ) în Egiptul Antic (engleză)

THE PREDYNASTIC AND MOST EARLY DYNASTIC EGYPTIANS WERE CAUCASOID-EUROPEANS

Prior to 2000-BC especially, Egyptians were of Caucasoid-European ethnicity. This is evidenced by the physical anthropology of oldest mummies found, as well as busts or statues of the Pharaohs and their wives, coloured wall paintings and descriptions in historical accounts. Beyond about 1500 BC the population became increasingly mixed with Nubians from the South of Egypt and present day Egyptians stem from this latter era admixture. The last few Pharaohs of Egypt were Nubians. Shabaka (721 to 706 BC) consolidated the Nubian Kingdom's control over all of Egypt from Nubia down to the Delta region.

The majority of the Caucasoid-European occupants of Egypt began to exodus the increasingly arid country as early as 5000 BC, preferring the verdant climes of Europe which had shed it's glaciers and was becoming increasingly more habitable over vast regions. The migrants left waymark trails out of Egypt, all along the seacoast of North Africa to the Pillars of Hercules, where they crossed the thin strip of water into Europe. They left their waymark trails up the coast of Spain and Portugal towards France and Scandinavia and these survived intact into the late 19th century. Those coming out of Egypt brought their harps, bagpipes, plinn rhythms, mathematics, measurements, astronomical knowledge, navigational knowledge and even the venerable Oak tree with them.

The same measurements that were used to build the Pyramids were also in use within Europe prior to 5000 BC. The thousands of large menhirs (obelisks) erected at Carnac and other areas of Brittany in France represent a huge library of mathematical information from Egypt. These French obelisk sites were built from as early as 5000 BC and contain the same information and using the same modus operandi (by way of distance and angle from hubstone positions to individual outer-marker components), as one finds at sites like Nazca in Peru.

In his book, The Innocents Abroad (1869) Mark Twain passed on the claim that the fuel for Egyptian trains “is composed of mummies three thousand years old, purchased by the ton or by the graveyard for that purpose'. This is also stated by A.J. Goldfinch & P.W.B. Semmens in their book, How Steam Locomotives Really Work, who claim that mummies were used for this purpose in Egypt during the 1850s. If this is so, then conceivably a huge amount of valuable anthropological information went up in flames with them.

Consider the following:

The mummy of the wife of King Tutankhamen has auburn hair.

A mummy with red hair, red mustache and red beard was found
by the pyramids at Saqqara.

Red-haired mummies were found in the crocodile-caverns of Aboufaida.

The book History of the Egyptian Mummies, mentions a mummy with reddish-brown hair.

The mummies of Rameses II and Prince Yuaa have fine silky yellow hair. The
mummy of another pharaoh, Thothmes II, has light chestnut-colored hair.

An article in a leading British anthropological journal states that many mummies have dark reddish-brownhair. Professor Vacher De Lapouge described a blond mummy found at Al Amrah, which he says has the face and skull measurements of a typical Gaul or Saxon.

A blond mummy was found at Kawamil along with many
chestnut-colored ones.

Chestnut-haired mummies have been found at Silsileh.

The mummy of Queen Tiy has "wavy brown hair."

Unfortunately, only the mummies of a very few pharaohs have survived to
the 20th century, but a large proportion of these are blond.

The Egyptians have left us many paintings and statues of blondes and redheads. Amenhotep III's tomb painting shows him as having light red hair. Also, his features are quite caucasian

A farm scene from around 2000 B.C. in the tomb of the nobleman
Meketre shows redheads.

An Egyptian scribe named Kay at Sakkarah around 2500 B.C. has blue eyes.

The tomb of Menna (18th Dynasty) at West Thebes shows blond girls.
The god Horus is usually depicted as white. He is very white in the Papyrus Book of the Dead of Lady Cheritwebeshet (21st Dynasty), found in the Egyptian Museum in Cairo.

A very striking painting of a yellow-haired man hunting from a chariot can be found in the tomb of Userhet, Royal Scribe of Amenophis II. The yellow-haired man is Userhet. The same tomb has paintings of blond soldiers. The tomb of Menna also has a wall painting showing a blond man supervising two
dark-haired workers scooping grain.

The Funerary stele (inscribed stone slab)of Priest Remi clearly shows him as having red hair,

The eye of Horus, the so-called Wedjat Eye. is always blue.

A very attractive painting is found on the wall of a private tomb in West Thebes from the 18th Dynasty. The two deceased parents are white people with black hair. Mourning them are two pretty fair-skinned girls with light blond hair and their red-haired older brother.

Queen Thi is painted as having a rosy complexion, blue eyes and blond hair. She was co-ruler with her husband Amenhotep III and it has been said of their rule. "The reign of Amenhotep III was the culminating point in Egyptian history, for never again, in spite of the exalted effort of the Ramessides, did Egypt
occupy so exalted a place among the nations of the world as she had in
his time."

Amenhotep III looks northern European in his statues.

Paintings of people with red hair and blue eyes were found at the tomb of Bagt in Beni Hassan. Many other tombs at Beni Hassan have paintings of individuals with blond and red hair as well as blue eyes.

Paintings of blonds and redheads have been found among the tombs at
Thebes.

Blond hair and blue eyes were painted at the tomb of
Pharaoh Menphtah in the valley of the Kings.

Paintings from the
Third Dynasty show native Egyptians with red hair and blue eyes.
They are shepherds, workers and bricklayers.

A blond woman was painted at the tomb of Djeser-ka-ra-seneb in Thebes.

A model of a ship from about 2500 B.C. is manned by five blond sailors.

The god Nuit was painted as white and blond.

A painting at the tomb of Meresankh III at Giza, from about 2485 B.C., shows white skin and red hair.

Two statues from about 2570 B.C., found in the tombs at Medum, show Prince Rahotep and his wife Nofret. He has light green stones for eyes. She has
violet-blue stones.

A painting from Iteti's tomb at Saqqara shows a very Nordic-looking man with blond hair.

Grafton Smith mentions the distinctly red hair of the 18th Dynasty mummy Henutmehet.

Harvard Professor Carleton Coon, in his book THE RACES OF EUROPE, tells us that "many of the officials, courtiers, and priests, representing the upper class of Egyptian society but not the royalty, looked strikingly like modern Europeans, especially long-headed ones." (Note: Nordics are long-headed.) Long-headed Europeans are most common in Britain, Scandinavia, the Netherlands, and northern Germany.

Time-Life books put out a volume called RAMESES II THE GREAT. It has a
good picture of the blond mummy of Rameses II. Another picture can be
found in the book X-RAYING THE PHARAOHS, especially the picture on the
jacket cover. It shows his yellow hair.

A book called CHRONICLE OF THE PHARAOHS was recently published showing paintings, sculptures and mummies of 189 pharaohs and leading personalities of Ancient Egypt. Of these, 102 appear European, 13 look Black, and the rest are hard to classify. All nine mummies look like our Europeans.

The very first pharaoh, Narmer, also known as Menes, looks very Caucasion

The same can be said for Khufu's cousin Hemon, who designed the Great Pyramid of Giza, with help from Imhotep. A computer-generated reconstruction of the face of the Sphinx shows a European-looking face.
It was once painted sunburned red. The Egyptians often painted
upper class men as red and upper class women as white; this is because
the men became sun-burned or tanned while outside under the burning Egyptian sun. The women, however, usually stayed inside.

In 1902, E. A. Wallis Budge, the renowned Egyptologist, described the pre-dynastic Egyptians thus:

"The predynastic Egyptians, that is to say, that stratum of them which was indigenous to North Africa, belonged to a white or light-skinned race with fair hair, who in many particulars resembled the Libyans, who in later historical times lived very near the western bank of the Nile." [E. A. W. Budge, Egypt in the Neolithic and Archaic Periods (London: Kegan Paul, Trench & Trübner, 1902), p. 49.]

Later, in the same book, Budge referred to a pre-dynastic statuette that: "has eyes inlaid with lapis-lazuli, by which we are probably intended to understand that the woman here represented had blue eyes." [Ibid., p. 51.]

In 1925, the Oxford don L. H. Dudley Buxton, wrote the following concerning ancient Egyptian crania:

"Among the ancient crania from the Thebaid in the collection in the Department of Human Anatomy in Oxford, there are specimens which must unhesitatingly be considered to be those of Nordic type. [L. H. D. Buxton, The Peoples of Asia (London: Kegan Paul, Trench & Trübner, 1925), p. 50.]

The Scottish physical anthropologist Robert Gayre has written, that in his considered opinion:

"Ancient Egypt, for instance, was essentially a penetration of Caucasoid racial elements into Africa . . . This civilisation grew out of the settlement of Mediterraneans, Armenoids, even Nordics, and Atlantics in North Africa . . ." [R. Gayre of Gayre, Miscellaneous Racial Studies, 1943-1972 (Edinburgh: Armorial, 1972), p. 85.]

When English archaeologist Howard Carter excavated the tomb of Tutankhamen in 1922, he discovered in the Treasury a small wooden sarcophagus. Within it lay a memento of Tutankhamen's beloved grandmother, Queen Tiye: "a curl of her auburn hair." [C. Desroches-Noblecourt, Tutankhamen: Life and Death of a Pharaoh (Harmondsworth: Penguin Books, 1972), p. 65.] (See mummy picture)

Queen Tiye (18th Dynasty), was the daughter of Thuya, a Priestess of the God Amun. Thuya's mummy, which was found in 1905, has long, red-blonde hair. Examinations of Tiye's mummy proved that she bore a striking resemblance to her mother. [B. Adams, Egyptian Mummies (Aylesbury: Shire Publications, 1988), p. 39.] (See mummy picture)

A painting of the mother of Pharaoh Amenhotep IV (18th Dynasty), reveals that she had blonde hair, blue eyes and a rosy complexion. [W. Sieglin, Die blonden Haare der indogermanischen Völker des Altertums (Munich: J. F. Lehmanns Verlag, 1935), p. 132.]

Princess Ranofri, a daughter of Pharaoh Tuthmosis III (18th Dynasty), is depicted as a blonde in a wall painting that was recorded in the 19th century, by the Italian Egyptologist Ippolito Rosellini. [Ibid., p. 132.]

In 1929 archaeologists discovered the mummy of fifty year-old Queen Meryet-Amun (another daughter of Tuthmosis III); the mummy has wavy, light-brown hair. [R. B. Partridge, Faces of Pharaohs (London: Rubicon Press, 1994), p. 91.]

American Egyptologist Donald P. Ryan excavated tomb KV 60, in the Valley of the Kings, during the course of 1989. Inside, he found the mummy of a royal female, which he believes to be the long-lost remains of the great Queen Hatshepsut (18th Dynasty). Ryan describes the mummy as follows:

"The mummy was mostly unwrapped and on its back. Strands of reddish-blond hair lay on the floor beneath the bald head." [Ibid., p. 87.]

Manetho, a Graeco-Egyptian priest who flourished in the 3rd century BC, wrote in his Egyptian History, that the last ruler of the 6th Dynasty was a woman by the name of Queen Nitocris. He has this to say about her:

"There was a queen Nitocris, braver than all the men of her time, the most beautiful of all the women, blonde-haired with rosy cheeks. By her, it is said, the third pyramid was reared, with the aspect of a mountain." [W. G. Waddell, Manetho (London: William Heinemann, 1980), p. 57.]

According to the Graeco-Roman authors Pliny the Elder, Strabo and Diodorus Siculus, the Third Pyramid was built by a woman named Rhodopis. When translated from the original Greek, her name means "rosy-cheeked". [G. A. Wainwright, The Sky-Religion in Egypt (Cambridge: University Press, 1938), p. 42.]

We may also note that a tomb painting recorded by the German Egyptologist C. R. Lepsius in the 1840s, depicts a blonde woman by the name of Hetepheres (circa 5th Dynasty). The German scholar Alexander Scharff, observed that she was described as being a Priestess of the Goddess Neith, a deity who was sacred to the blond-haired Libyans of the Delta region. He goes on to state that her name is precisely the same as that of Queen Hetepheres II, who is also shown as fair-haired, in a painting on the wall of Queen Meresankh III's tomb. He deduced from all of this, that the two women may well have been related, and he suggested that Egypt during the Age of the Pyramids, was dominated by an elite of blonde women. [A. Scharff, "Ein Beitrag zur Chronologie der 4. ägyptischen Dynastie." Orientalistische Literaturzeitung XXXI (1928) pp. 73-81.]

The twentieth prayer of the 141st chapter of the ancient Egyptian Book of the Dead, is dedicated "to the Goddess greatly beloved, with red hair." [E. A. W. Budge, The Book of the Dead (London: Kegan Paul, Trench & Trübner, 1901), p. 430.] In the tomb of Pharaoh Merenptah (19th Dynasty), there are depictions of red-haired goddesses. [N. Reeves & R. H. Wilkinson, The Complete Valley of the Kings (London: Thames & Hudson, 1997), p. 149.]

In the Book of the Dead, the eyes of the god Horus are described as "shining," or "brilliant," whilst another passage refers more explicitly to "Horus of the blue eyes". [Budge, op. cit., pp. 421 & 602.] The rubric to the 140th chapter of said book, states that the amulet known as the "Eye of Horus," (used to ward-off the "Evil Eye"), must always be made from lapis-lazuli, a mineral which is blue in colour. [Ibid., p. 427.] It should be noted that the Goddess Wadjet, who symbolised the Divine Eye of Horus, was represented by a snake (a hooded cobra to be precise), and her name, when translated from the original Egyptian, means "blue-green". [A. F. Alford, The Phoenix Solution (London: Hodder & Stoughton, 1998), pp. 266-268.] Interestingly, the ancient Scandanavians claimed that anyone who was blue-eyed (and therefore possessed the power of the Evil Eye), had "a snake in the eye," and blue eyes were frequently compared to the eyes of a serpent. [F. B. Gummere, Germanic Origins (London: David Nutt, 1892), pp. 58, 62.]

In the ancient Pyramid Texts, the Gods are said to have blue and green eyes. [Alford, op. cit., p. 232.] The Graeco-Roman author Diodorus Siculus (I, 12), says that the Egyptians thought the goddess Neith had blue eyes. [C. H. Oldfather, Diodorus of Sicily (London: William Heinemann, 1968), p. 45.]

A text from the mammisi of Isis at Denderah, declares that the goddess was given birth to in the form of a "ruddy woman". [J. G. Griffiths, De Iside et Osiride (Cardiff: University of Wales Press, 1970), p. 451.] Finally, the Greek author Plutarch, in the 22nd chapter of his De Iside et Osiride, states that the Egyptians thought Horus to be fair-skinned, and the god Seth to be of a ruddy complexion. [Ibid., p. 151.]

The tomb of the wife of Zoser, the builder of the first pyramid in Egypt, has a painting of her showing her with reddish-blond hair. (The Ra Expeditions, Thor Heyerdahl, Garden City, Doubleday, 1971, p.249)

"A funerary mask with the attributes of the goddess Isis shows a vivid blue-green color of eyes. (A General Introduction to the Egyptian Collections in the British Museum, London, Harrison and Sons, 1930, p.49)

The mummy of the wife of King Tutankhamen has auburn hair. (Tutankhamen, The Golden Monarch, Michael Carter, N.Y. 1972 p.68)

Red-haired mummies were found in the crocodile-caverns of Aboufaida. (Remarks on Mr. Flinders Petries Collection of Ethnographic Types from the Monuments of Egypt, Henry George Tomkins, Journal of the Anthropological Institute of Great Britain and Ireland Vol. XVIIII, 1889, p.216)

A blond mummy was found at Kawamil along with many chestnut-colored ones. (L'Aryen, Sa Vie Sociale, De Lapouge, G. Vacher,. Paris, Pichat, 1899, p.26)

Amenhotep III's tomb painting shows him as having light red hair. (Ancient Egypt, Discovering its Splendors, National Geographic Society, 1978 p.103)

An Egyptian scribe named Sakkarah around 2500 B.C. has blue eyes. (Life of the Ancient Egyptians, Eugen Strouhal, Norman, Oklahoma, University of Oklahoma Press, 1992, p.53)

A common good luck charm was the eye of Horus, the so-called Wedjat Eye. The eye is always blue, and the word "wedjat" means "blue" in Egyptian. Queen Thi is painted as having a rosy complexion, blue eyes and blond hair. (Races Humaines de la Vallee du Nil, E.T. Hamy, Bulletin de la Societe d'Anthropologie de Paris, 1886, p.739)

Paintings from the Third Dynasty show native Egyptians with red hair and blue eyes. (Historia del Arte Vol III, Jose Pijoan, Madrid, Espasa-Calpe, 1932, plate XI)

The god Nuit was painted as white and blond. (Le Nil et la Societe Egyptienne, H. Champollion, Marseille, Musee Boreby, 1973 p.94)

A painting from Iteti's tomb at Saqqara shows a very Nordic-looking man with blond hair. (Painting, Sculpture and Architecture of Ancient Egypt, Wolfhart Westendorf, New York, Harry N. Abrams, Inc. 1968 p.65)

(Fluierul)