Al doilea cutremur electoral

Refuz cu obstinație să iau în calcul analizele așa-ziselor institute de cercetare de piață, care până în prezent ne-au oferit erori majore, eroarea maximă fiind că nu l-au luat în calcul pe Călin Georgescu, care avea un trend pronunțat ascendent. Așa că voi face predicțiile care urmează utilizând doar instrumentele logicii formale și informațiile de care dispun. Prin urmare, ce urmează să se întâmple peste câteva zile? Cine va câștiga?

După o lungă perioadă, în care societatea românească aparent a băltit, pentru că zi de zi i-a fost arătată în toate chipurile pisica războiului din Ucraina, care s-ar putea extinde și în România, după ce România tăcută a fiert literalmente sub capac, pierzându-și încrederea și reazemul în clasa politică, iată că a explodat în ziua primului tur al alegerilor prezidențiale. Mișcarea din ce în ce mai violentă a plăcilor tectonice ar fi trebuit să fie sesizată de către toate staff-urile de campanie, iar acestea, măcar pe ultima sută de metri, ar fi avut obligația să ia măsuri de corecție. În sensul de a-și corecta percepțiile asupra României reale și angajamentele față de cetățeni. Acum, reprezentanții partidelor politice susțin că au primit o teribilă palmă de la electorat, care le determină să-și revizuiască în viitor strategiile. Se pare însă că au perceput palma la fund și nu peste gură, de vreme ce pe toate posturile de televiziune apar aceleași figuri, care-și prezintă aceleași opinii, fără a fi nici măcar în stare să-și nuanțeze discursul. Clasa politică accelerează și merge inconștient cu capul spre zid.

O societate calmă, neobișnuit de liniștită, aparent apatică s-a dezlănțuit cu o violență rar întâlnită, o violență în creștere, care nu va putea fi altfel caracterizată în scurt timp decât drept un război româno-român. Suntem brusc extrem de divizați și extrem de înverșunați, unii pentru susținerea Elenei Lasconi, total nepregătită pentru un mandat prezidențial, dar susținută de cvasi-totalitatea clasei politice, în timp ce alții devin la fel de înverșunați în susținerea lui Călin Georgescu, un concurent independent și extrem de controversat, despre care, în țară și în UE, se afirmă că ar constitui un veritabil pericol pentru democrație și pentru parcursul UE și NATO al României. Au mai rămas doar trei zile în care România va trebui să decidă ce face.

Este o certitudine că, în următoarele patru zile, Elena Lasconi nu-și poate corecta sub nicio formă carențele, pe cât de grave, pe atât de evidente în ceea ce privește pregătirea ei politică pentru un joc atât de mare cum este cel prezidențial. În ceea ce-l privește pe Călin Georgescu, este la fel de limpede că în cele patru zile care urmează îi va fi foarte greu sau chiar imposibil să lămurească nebuloasele cu care vine în spate sau să-și renege o serie întreagă de afirmații sau chiar de convingeri adânc înrădăcinate. În aceste condiții, opțiunea pentru fiecare cetățean cu drept de vot va fi mai puțin sau deloc cerebrală, și mai degrabă intuitivă și instinctivă. Ne putem aștepta la violențe majore, atât înainte cât și după ce se consumă procesul electoral. Când m-am referit în mod repetat la faptul că mai sunt doar câteva zile, m-am gândit firește la parlamentarele pentru care votăm duminică și care vor fi decisiv influențate de opțiunile noastre în materie prezidențială.

În esență, indiferent cine va ajunge președinte, fundamentală este viitoarea majoritate parlamentară. Cine va domina Parlamentul va putea anula, devia sau corecta luările de poziție ale viitorului președinte. Aritmetica primului tur de scrutin ne spune că cele mai mari șanse le are Călin Georgescu. El a primit cele mai multe voturi din partea cetățenilor și este de presupus că aceiași cetățeni își vor acorda votul și candidaților la Camera Deputaților și Senat care provin din zone suveraniste. Mă refer aici la electoratul AUR, la electoratul SOS, unde liderii celor două partide au declarat că îl susțin pe Călin Georgescu, dar mă refer și la electoratul lui Terheș și, de asemenea, la cetățenii de tot felul și de toate categoriile de vârstă pentru care suveranismul reprezintă o valoare mai mare decât euroatlantismul, dacă acesta se confruntă cu interesul național, așa cum unii teoreticieni și unii jurnaliști bine plătiți din bani publici încearcă să afirme cu tot mai multă insistență. De aici și nervozitatea electoratului Lasconi, precum și a electoratelor celorlalte partide care o susțin, dar și a unor cetățeni obișnuiți, debusolați de alegerea pe care sunt obligați să o facă. Judecând lucrurile la rece, așa cum nu numai eu afirm de mult timp, electoratul de tip suveranist reprezintă cel puțin 40% din numărul total de votanți. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că ceilalți 60% sunt cu toții progresiști. Decisiv va fi rezultatul pe care PSD îl poate obține la capătul acestor alegeri parlamentare. Dacă va atinge un scor de 30%, atunci acest partid, în măsura în care electoratul va fi dispus să-l asculte până în ziua alegerilor prezidențiale, poate înclina balanța în mod decisiv fie în favoarea Elenei Lasconi, fie în favoarea lui Călin Georgescu. Pe sub masă se vor face cu certitudine negocieri și aranjamentele politice postelectorale legate de componența viitorului Guvern și, desigur, de persoana primului-ministru. Struțo-cămila PNL-PSD se poate reconstitui din mers, de astă dată și în combinație cu USR.

La aceste alegeri, UDMR va obține, ca de obicei, un scor de 6%. Cu cine vor vota cei 6% la viitoarele prezidențiale? Presupun că udemeriștii vor face ce au făcut de obicei. Vor vota cu cine le garantează participarea la viitoarea guvernare. De unde au fost aruncați, să nu uităm, pe scări de către PNL. Și de către Klaus Iohannis. Dar acum Klaus Iohannis nu prea mai există, iar PNL are totuși o conducere schimbată. Viktor Orban, către care se uită cu certitudine și cu atenție toți maghiarii din țară, este un lider suveranist. Va conta sau nu va conta acest lucru?

În ecuație intervine în forță, ca de obicei, și factorul extern. Uniunea Europeană va încerca pe toate căile să slăbească mișcarea suveranistă și, deci, să-l demonizeze pe Călin Georgescu. Ea va influența direct și indirect alegerile din această duminică, precum și al doilea tur de scrutin al prezidențialelor. Donald Trump, care urmează să preia la 20 ianuarie administrația din Statele Unite, este un lider anti-globalist și suveranist. Din mers, acesta își implementează însă încă de pe acum, rând pe rând, politicile. Îl susține sau nu-l susține viitoarea administrație de la Casa Albă pe Călin Georgescu? Primele semne sunt că da. Robert F. Kennedy Jr., care în viitorul cabinet va fi ministrul Sănătății, s-ar fi pronunțat deja în favoarea lui Călin Georgescu. Rămâne de văzut ce se va mai întâmpla din acest punct de vedere în următoarele trei zile sub aspectul influenței externe asupra alegerilor parlamentare și apoi ce se va mai întâmpla până la al doilea tur al prezidențialelor.

Luând în calcul toate elementele pe care le-am expus mai sus, estimez că domnul Călin Georgescu va juca un rol de vioara întâi și cu ocazia parlamentarelor de duminică. Iar dacă va reuși, va câștiga și competiția cu Elena Lasconi. Pentru că va avea în spate o majoritate parlamentară.

un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist

(Fluierul)