Sud coreenii de la Hanwha au pus ochii pe România. Programul vehiculelor de luptă a infanteriei, marea miză. Partea a II-a

Săptămâna aceasta, Monitorul Apărării şi Securităţii a fost invitat de Hanwha Aerospace - alături de alte publicaţii şi televiziuni româneşti - în Coreea de Sud pentru a vedea fabricile în care sunt produse unele echipamente militare sud coreene, printre care şi obuzierele autopropulsate K9 TUNET, propuse României, şi vehiculele Redback, K21 sau sistemele Chunmoo. Vizita noastră, a jurnaliştilor români, în Seoul, a coincis şi cu vizita preşedintelui Klaus Iohannis în această ţară, alături de delegaţia compusă din ministrul apărării, Angel Tîlvăr, ministrul de externe, Luminiţa Odobescu, ministrul energiei, Sebastian Burduja, şi Raed Arafat, secretar de stat în MAI.

Am vorbit în Partea I a acestui articol despre propunerea sud-coreenilor de la Hanwha Aerospace pentru România în cadrul programului de înzestrare cu obuziere autopropulsate de 155 de mm. Contractul ar urma să fie semnat în următoarele săptămâni. Însă sud-coreenii vor, de asemenea, să propună României şi vehiculele de luptă a infanteriei Redback. Aceasta este, de altfel, şi marea miză pentru companie, întrucât vorbim despre un contract mai mare şi o implicare mai consistentă din partea Hanwha Aerospace în apărarea României.

Programul de înzestrare „Maşina de luptă a infanteriei, pe şenile - MLI” constă în achiziţia a 298 de complete MLI, în varianta de bază şi derivate, inclusiv stocul strategic şi operativ. MLI va intra în dotarea structurilor de infanterie mecanizată din cadrul Forţelor Terestre. Valoarea totală a programului de înzestrare este estimată la 2,99 mld euro.

Programul de înzestrare, cu plăţile aferente, se va desfăşura în două etape. În etapa I, se are în vedere achiziţia a 246 de complete MLI, inclusiv simulatoarele de instrucţie şi suportul logistic iniţial. Etapa urma să fie iniţiată în anul 2023 şi să se deruleze pentru o perioadă de 9 ani, până în anul 2031. Valoarea estimată a contractelor de achiziţie din etapa I este de 2,545 mld. euro.

Pentru etapa a II-a este avută în vedere achiziţia a 52 de complete MLI pentru stocul strategic şi operativ, cu iniţiere după anul 2031. Valoarea estimată a contractelor de achiziţie din această etapă este de 450 milioane euro.

Armata României a luat decizia să doteze trei brigăzi cu maşini de luptă a infanteriei, o mişcare importantă, ţinând cont că, în acest moment, doar Brigada 282 Mecanizată, cu sediul la Focşani, este dotată cu mai vechiul MLI Jderul. Acesta a fost construit sub licenţă după blindatele sovietice, dar a fost modernizat cu un tun 25 mm Oerlikon şi rachete Spike.

Printre opţiunile Armatei României în programul MLI se mai află, însă, şi alte companii mari cu produse cunoscute: General Land Dynamics, cu vehiculul ASCOD, Rheinmetall, cu Lynx, şi BAE Systems, cu CV90.

General Land Dynamics propune Armatei României maşina de luptă a infanteriei ASCOD (Austrian Spanish Cooperation Development), un produs realizat de firma austriacă Steyr-Daimler-Puch AG în cooperare cu spaniolii de la General Dynamics. Acest blindat a fost prezent şi la expoziţia de tehnică de la Bucureşti BSDA 2022 şi la Expoziţia de Apărare de la Madrid (FEINDEF), la care Monitorul Apărării a fost prezent, anul trecut.

ASCOD-ul este înarmat cu o turelă cu tun de 30 de mm produsă complet în România de către Elbit şi pe care o regăsim pe Piranha 5, transportorul blindat 8x8 pe care GDELS, în joint venture cu Uzina Mecanică Bucureşti (UMB), îl construieşte la Bucureşti. Turela de pe ASCOD vine şi cu lansatoare integrate de rachete ghidate antitanc Spike, aceleaşi rachete folosite şi de Armata Română.

ASCOD poate fi transformat şi într-un tanc mediu de luptă, cu un tun de 120 mm. La baza ASCOD-ului prezentat se află o platformă comună prin care pot fi construite numeroase alte vehicule derivate, de la vehicule tehnice, la ambulanţe, poduri mobile, mortiere şi chiar tancuri medii de lupte. Se poate pune şi un tun de 120 de milimetri şi vehiculul se transformă într-un tanc mediu de luptă cu o siluetă subtilă şi o greutate redusă.

Foto: Andreea Soare/ MAS

Carlos Gil, inginer în cadrul GDELS, spunea pentru MAS, în 2023, că avantajul cel mai mare al ASCOD-ului este că are o „platformă comună, adică de la jumătate în jos (n.r. a vehiculului) avem aceeaşi structură joasă cu protecţie, aceeaşi putere. De la jumătate în sus, construim orice variantă vrea clientul. Putem face un vehicul de infanterie, putem pune o turelă – care de obicei are 30 de mm, dar poate ajunge şi la 40 – iar aceasta poate fi automată sau nu. Aceasta este configuraţie generală. Apoi, avem vehiculul pregătit să fie integrat pentru desfăşurarea oricărui sistem de misiune. Are o arhitectură deschisă, adică este pregătită să conecteze turela, sistemul de luptă, sistemul de navigaţie, de radio etc. (...) Acesta este vehiculul de infanterie”.

„Când vine vorba despre electronică şi electrică avem aceleaşi lucruri ca şi la Piranha. Putem avea acelaşi sistem de patrulare, conexiune, PMS, etc.”, a declarat Gil, pentru Monitorul Apărării şi Securităţii.

„Acum suntem mândri să spunem că am livrat în jur de 1.000 de vehicule ASCOD. Am livrat armatei Spaniei, armatei Austriei – pentru ambele în special vehicule de infanterie – avem contracte cu armata britanică (...) şi, pe lângă asta, am livrat 26 de ASCOD armatei Filipinelor”, a mai spus Gil, anul trecut.

Carlos Gil susţinea, de asemenea, că vehiculele ASCOD sunt, spre deosebire de vehiculele de infanterie sovietice deţinute de România în prezent (BMP), mult mai bine protejate, confortabile şi au în vedere, în primul rând, siguranţa militarilor care le folosesc. Vehiculele sunt protejate împotriva mitralierelor mari, a minelor şi împotriva tunurilor de calibru 30 de mm, a spus Gil, care a precizat că un nivel mai mare de protecţie ar fi redus mobilitatea acestora. Vehiculele de luptă a infanteriei ASCOD pot avea integrate şi rachete antitanc Spike sau Javelin, a mai precizat acesta, sau sisteme de protecţie Euro Trophy.

O altă opţiune pentru România ar fi vehiculele Lynx, produse de Rheinmetall, compania germană care deja cooperează cu industria de apărare pentru producerea de pulbere.  Lynx vine în mai multe variante, dintre care Lynx KF31, ca vehicul de luptă a infanteriei, a fost prezentat pentru prima dată la Eurosatory, în 2016. Cântăreşte 38 de tone şi poate transporta şase militari, alături de alţi trei membri ai echipajului. Vehiculul Lynx se bazează pe un concept de design modular, permiţând integrarea mai multor kit-uri de misiuni speciale pentru producerea unor variante specifice.

Sursă foto: Rheinmetall

Are o turelă LANCE de la Rheinmetall, cu un tun de 30 sau 35 de mm automat. Turela permite echipajului să vizeze ţinte aflate la o distanţă de 3 km. Lynx poate fi înarmat şi cu un lansator de rachete ghidate antitanc şi un sistem de luptă controlat de la distanţă integrat cu o mitralieră de 7,62 de mm.

Are un blindaj balistic care protejează echipajul de arme antitanc, de muniţie cu un calibru mediu, de şrapnel şi IED.  Dispune de un motor diesel COTS cu 750 de cai putere pentru varianta KF 31 şi 1050 de cai putere pentru varianta KF41.

Cu toate acestea, despre aceste vehicule s-a scris şi că motorul lor ar produce vibraţii şi zgomote greu de suportat în habitaclul maşinii. Mai mult decât atât, dacă ne gândim că Australia a ales dintre Lynx şi Redback cea din urmă maşină, ne-am putea gândi că există ceva la aceste vehicule ce a împins australienii să aleagă o companie precum Hanwha în detrimentul Rheinmetall, cu care deja avea un contract pentru livrarea a 100 de vehicule Boxer.

CV90 este un vehicul a cărui producere a început prin anii 1984. CV90 poate avea integrate turele diverse cu tunuri automate de 30, 35 şi 40 de mm, precum şi cu tunuri de 105 sau 120 de mm. Se află în serviciul mai multor ţări, precum Danemarca, Estonia, Finlanda, Ţările de Jos, Norvegia, Suedia şi Elveţia, sub diverse variante.

Poate transporta până la 8 militari, plus un echipaj compus din trei persoane. Are un motor diesel Scania DI 14, care are 550 de cai putere.  Poate atinge o viteză de 70 de km. Cântăreşte până la 38 de tone şi are o lungime de 6,47 de m, o lăţime de 3,18 m şi o înălţime de 2,5 m.

Acestea au ajuns chiar şi în Ucraina, în 2023, trimise fiind de Suedia. Singura brigadă ucraineană care foloseşte aceste vehicule este Brigada Mecanizată de Infanterie 21, care le-a folosit în luptele din estul Bahmutului şi nord-estul Kupianskului. Ministrul adjunct al apărării din Ucraina declara, în februarie, că vehiculele CV-90 sunt fix ce are nevoie Ucraina, pentru că sunt puternice şi uşor manevrabile. Este un transportor similar unui tanc, dar dedicat transportării infanteriei, fiind foarte eficient pe mai multe tipuri de teren, în special în zonele cu teren moale. REDBACK Vehiculele Redback produse de sud-coreenii de la Hanwha Aerospace sunt cele pe care le-am şi văzut în această săptămână în Coreea de Sud, la fabricile în care sunt produse.  Redback este, cu siguranţă, un vehicul de dimensiuni şi trăsături impresionante. Are un sistem digital de management al luptei, o greutate de 43 de tone şi un nivel maxim de protecţie. Trebuie precizat aici că variantă văzută de noi avea şenile din cauciuc, reprezentanţii companiei susţinând că acest lucru le-a permis să folosească greutatea „salvată” prin schimbarea şenilelor la protecţia vehiculului. Este singurul vehicul de peste 40 de tone cu şenile din cauciuc.

Redback este condus de trei membri ai echipajului şi poate transporta alţi opt militari. Poate apăra militarii de rachete şi proiectile antitanc ghidate şi are un sistem de detectare IRON FIST APS. În ceea ce priveşte turela, aceasta poate fi chiar o turelă produsă în România de Elbit, cea folosită şi pentru Piranha 5 şi, de altfel, folosită şi pe vehiculele Redback vândute australienilor. Turela are un tun Bushmaster MK445 de 30 de mm. Are integrată o mitralieră MAG 58, de 7,62 de mm, două lansatoare SPIKE LR2 şi poate fi dotată şi cu Javelin. Motorul este unul diesel MTU, de 1000 de cai putere. Vehiculul atinge o viteză maximă de 65 de km/h şi are o autonomie de 520 de km. Este potrivit pentru mai multe tipuri de teren, în special pentru terenurile accidentate. Este clar că acesta este un contract important pentru Armata României, iar opţiunile de achiziţie ar putea fi o licitaţie sau un acord guvern la guvern. Miza este destul de mare pentru că este vorba despre un contract consistent, tocmai de aceea companiile încearcă să vină cu mai multe oferte în faţa MApN-ului, precum angajamente de cooperare cu industria românească sau crearea de fabrici în România. De exemplu, compania Hanwha, care deja şi-a luat angajamentul de a stabili în România un centru de logistică şi mentenanţă pentru obuzierele autopropulsate K9 Tunet, care, implicit, va produce între 100 şi 200 de locuri de muncă, vrea să extindă acest centru şi să deschidă o fabrică pentru producerea completă în ţară a vehiculelor MLI Redback, dacă va primi contractul. Bineînţeles, vorbim despre alte locuri de muncă pentru români, create în acest context. Cu siguranţă, şi celelalte companii vor veni cu astfel de propuneri, mai mari sau mai mici, pentru România.

(Fluierul)