Nota Redacției:

După Bilderbergul Martin Wolf încă un membru al Grupului Bilderberg, Larry Summers îl atacă pe Donald Trump de data asta în Washington Post

Așa cum puteți citi mai jos, în articolul din Washington Post, pe care l-am tradus, propaganda Bilderbergilor e simplă: Dacă ajunge Donald Trump, președinte, VA FI APOCALIPSA.

Lumea de azi "e un loc minunat, plină de armonie"...dar dacă vine Trump lucrurile "se vor înrăutăți Apocaliptic".

"Bilderbergul" Larry Summers recunoaște totuși că lumea de azi nu e deloc "minunată":

"Bilderbergul" Larry Summers recunoaște că dacă vor reuși să scape de Donald Trump, vor trebui să ia măsuri urgente, nu de dragul oamenilor ci de frică ca să nu mai apară un alt Donald Trump.

"După ce vom reuși să facem din Trumpism o poveste a trecutului, va fi esențial să se dezvolte răspunsuri convingătoare la încetinirea economică" - ne spune Summers.

N.Red. observați exprimarea "după ce vom reuşi", adică Bilderbergii se ocupă serios ca Trump să nu ajungă președintele SUA.

Întrebarea de bun simț care se pune este următoarea: până acuma de ce nu "ați dezvoltat răspunsuri"?

A trebuit să apară Trump și să vă spună în față că sunteți pe lângă problemele oamenilor, ca să aflați că așa stau lucrurile?

Ba mai mult, în ultimii 20-25 am asistat la crize fără precedent și la o pauperizare a clasei mijlocii la scară planetară. Ca să nu mai vorbim de cei săraci împinși într-o mizerie cruntă

Pentru Statele Unite efectul a fost pierderea a zeci de milioane de locuri de muncă din cauza delocalizărilor din Asia, delocalizări făcute și datorită acordului de comerț liber SUA - ASIA.

Larry Summers apără Acordul de Liber Schimb, SUA-ASIA, ca pe moaștele Sfintei Paraschiva căci acest acord, ca orice acord de liber schimb, aduce beneficii uriașe miliardarilor lumii, miliardari ale căror interese le apără Summers.

Acordul nu aduce nici un avantaj americanului de rând care nu face comerț cu țările din Asia. Dimpotrivă prin lipsa de taxe zeci de industrii au fost delocalizate din SUA în China și în Asia.

Se pare că Bilderbergii sunt de-a dreptul panicați și se tem isteric de posibilitatea ca Donald Trump să devină președinte al Statelor Unite.

Trump "este pregătit să treacă, potcovit cu crampoane, peste ceva sau peste cineva care stă în calea lui" - ne spune Summer.

Credeți că americanul de rând "se teme" că Trump va trece "potcovit cu crampoane peste el"? Cu siguranță că nu se teme.

În schimb vedem că Bilderbergii se tem. Se tem pentru că pe Trump, nu-l controlează. Sau nu încă.

Ei au coalizat toate elitele republicane împotriva lui Trump, deși Trump e republican, pentru ca oricine altcineva în afară de Trump să câștige primarele și să devină candidat la președinție.

Dacă nu vor reuși vor încerca ca Trump să nu ajungă să aibe 50%+1 dintre delegați și să piardă candidatura la "masa verde" a Convenției Naționale Republicane.

Dacă nici așa nu-l vor putea opri vor arunca în alegeri un alt candidat independent (ex. pe "Bilderbergul" Bloomberg etc..) pentru a tăia din voturile lui Donald Trump și pentru a se asigura că va câștiga Hillary Clinton.

"Bilderbergii" știu că politica pe care o duc este una îndreptată împotriva interesului general al cetățenilor planetei. Ne-o spune chiar "Bildergergul" Summers:

Summers : "Apariția și creșterea lui Donald Trump merge dincolo de apelul său demagogic.

Este o reflectare a psihologiei politice de frustrare - oameni îl văd ca răspuns la temerile lor cu privire la ordinea mondială modernă, oamenii îl văd ca lupta unui outsider, pentru cei care au fost lăsați în urmă".

P.S.

Și Soroș e un susținător la fel de puternic al acordului de liber-schimb SUA-Asia. Puteți citi aici părerea sa despre comerțul liber cu China.

El se opune, pe moment, acordului de liber schimb TTIP dintre America și UE (a se vedea ISTERIA STOP-TTIP făcută de ONG-urile sale), doar pentru a pune presiune economică pe Germania. Acordul TTIP va redeveni prima sa prioritate, după ce rolul hegemonic al Germaniei în UE va fi diminuat.

Odată cu accentuarea crizei imigranților, Soroș speră ca acest moment să fie unul foarte apropiat.

Pentru cine are îndoieli că nu așa stau lucrurile, întrebarea de bun simț e următoare:

Cum vi se pare să susții comerțul liber cu ASIA și CHINA dar să NU susții comerțul liber cu Europa și Germania? Vă spunem noi, înseamnă că ai "o problemă" cu Germania.

Ipocriții și fraierii care au semnat STOP-TTIP ar trebui să răspundă public la această întrebare.

Nota Redacției:

Lawrence (Larry) Summers cel a care a publicat articolul “Trump este o Amenințare Serioasă pentru Democrația Americană” în Washignton Post, este:

Membru al Grupului Bilderberg:
sursa: bilderbergmeetings.org

Membru al Comisiei Trilaterale:
sursa: trilateral.org

Membru al Consiliului pentru Relații Externe (CFR - Council on Foreign Relations)
sursa: cfr.org

Un membru al Grupului Internațional de Criză A member of the (International Crisis Group)
sursa: crisisgroup.org

În afară de postul său recent ca director al Consiliului Economic National al președintelui Obama, el a ocupat diverse funcții de-a lungul a zeci de ani la: Banca Mondială, Casa Albă, Clinton Cabinet, Goldman Sachs, JP Morgan Chase, Departamentul de Trezorerie al SUA, Consiliul pentru Relații Externe, Comisia trilaterală, Grupul Bilderberg, Națiunilor Unite, Grupul de 30, Harvard, etc...

Summers, un economist, a fost președinte al Universității Harvard între 2001-2006, iar acum deține funcția de președinte emerit și profesor universitar la Harvard.

Lawrence H. Summers , profesor universitar Charles W. Eliot la Harvard, este un fost Secretar al Trezoreriei și director al Consiliului National Economic în Casa Albă. El scrie posturi ocazionale pe Wonkblog despre problemele de economie și politici naționale și internaționale.

Washington Post - Larry Summers: Donald Trump este o amenințare gravă la adresa democrației americane

autor: Lawrence H. Summers - 1 martie 2016

În timp ce comparațiile dintre Donald Trump și Mussolini sau Hitler sunt surescitate, ascensiunea lui Trump ilustrează modul în care procesele democratice pot pierde calea lor și să devină periculos de toxice, atunci când există o frustrare economică intensă și o teamă pe scară largă cu privire la viitor.

Acest lucru este valabil în special atunci când unii lideri, respectați anterior, au alergat pentru a face pace într-o nouă distribuție - şi da, Chris Christie, la tine mă refer.

Posibila alegerea lui Donald Trump ca președinte este cea mai mare amenințare prezentă la prosperitatea și la securitatea Statelor Unite.

Am avut un punct forte de vedere cu privire la fiecare dintre ultimele zece alegeri prezidențiale, dar nu m-am temut niciodată înainte ca acum, de ceea ce consider a fi un rezultat greșit care ar avea un mare impact şi care va produce daune grave asupra mersului istoric al proiectul american.

Problema nu este cu politicile lui Trump, deși acestea sunt în aiuristice în puținele domenii în care ele nu sunt indescifrabile. Problema este că el se prezintă zi de zi, ca fiind un om modern, care călărește demagogic oferind puterea personalității sale ca pe o solutie magica pentru toate problemele și arătând clar că este pregătit să treacă, potcovit cu crampoane, peste ceva sau peste cineva care stă în calea lui.

Mulți analiști au spus odată că Donald Trump nu a avut niciodată vreo șansă.

Dar, în ciuda comentariilor incorecte politic asupra mexicanilor, musulmanilor și asupra celor mai apropiați rivali, făcute de cel care conduce competiția republicană, popularitatea sa este în creștere.

Trump a cochetat deja cu Ku Klux Klan-ul și a discreditat și a pus în inferioritate jumătatea feminină a populației noastre.

El a promis să omoare familiile teroriștilor, să folosească diverse forme extreme de tortură, și să le interzică musulmanilor să vină în țara noastră.

De mai multe ori, el a afirmat că-i va zdrobi pe cei care stau în calea lui; el a promis rescrierea legilor referitoare la calomnie, care să permită pedepsirea celor de la New York Times și de la Washington Post pentru articole care nu-i plac, ceea ce îi va permite să scape cu bine de această amenințare.

Robert Caro, biograful celebru a lui Lyndon Johnson a scris că în timp ce "puterea nu corupe întotdeauna ... ea dezvăluie întotdeauna."

Ce va face un demagog cu o platforma ca a lui Trump , care va ajunge la președinție şi când va avea controlul asupra NSA, FBI și IRS? Ce angajament va manifesta el pentru statul de drept?

Deja Trump a propus ca protestatarii de la mitingurile sale "ar fi trebuit să fie șifonați."

Nimic din modul în care şi-a desfășurat campania nu a sugerat că Richard Nixon credea că va avea un mandat în care va păstra o listă cu dușmani sau să se angajeze în trucuri murdare.

Dacă va fi ales, Donald Trump ar putea crede că are un astfel de mandat.

Care este baza pentru a pune la îndoială faptul că un astfel de mandat va fi folosit?

Pentru a fi siguri că așa va fi, putem vedea că există precedente în politica americană pentru Trump, precedente ca Joe McCarthy, George Wallace și Huey lung.

La fel ca Trump, fiecare dintre ei a fost mânat de venele lor prea bogate de prejudecăți, paranoia și de excesul de populism care se află sub pământul american.

Cu toate acestea, chiar și aflați în punctele lor de cea mai înaltă popularitate, nici unul dintre aceste figuri nu arată ca plauzibili viitori președinți.

Cineva ar trebui să se gândească ce ar fi făcut ca președinte, Huey lung in timpul recesiunii, ce ar fi făcut ca presedinte Joe McCarthy, dacă s-ar fi aflat la înălțimea Războiului Rece, sau ce ar fi făcut ca președinte George Wallace, la sfârșitul tulburenților ani 1960.

Colegul meu de la Harvard, Niall Ferguson, sugerează că William Jennings Bryan este precursorul potrivit pentru Trump.

Această comparație pare nedreaptă pentru Bryan Jennings, care a fost un populist progresiv, dar nu un bătăuș, așa cum reiese din faptul că el a ajuns secretar de stat în administrația Wilson.

Alegerea lui Trump ar amenința democrația noastră. Mă îndoiesc că democrația ar fi fost amenințată dacă Bryan l-ar fi bătut pe McKinley.

Robert Kagan și alții au sugerat că Trump este punctul culminant al tendințelor, în desfășurare de zeci de ani, în Partidul Republican.

Nu sunt un prieten al Tea Party sau al modului în care Congresul l-a împiedicat președintele Obama.

Dar sugestia că Trump este pe acelasi continuum cu George W. Bush , sau chiar cu conducerea Congresului republican mi se pare a fi destul de nedreaptă.

Chiar și doar posibilitatea ca Trump să devină preşedinte este deja periculoasă.

Economia este în creștere, la o rată de sub două procente, în mare parte din cauza lipsei de încredere într-o economie mondială slabă.

S-ar introduce un sentimentul tot mai mare de neîncredere dacă un demagog protecționist ar putea deveni în curând președinte al Statelor Unite, pentru că s-ar genera cu siguranță o mare incertitudine în țară și în străinătate.

Creșterea rezultată a primelor de risc ar putea fi suficientă pentru a înclina o economia fragilă din SUA în recesiune.

Si un motiv de îngrijorare că SUA a devenit protecționistă și izolaționistă ar putea submina cu ușurință încrederea în multe piețe emergente și va declanșa o criză financiară.

Consecințele geopolitice ale apariției la putere a lui Donald Trump ar putea fi chiar mai grave.

Restul lumii este suspicioasă și îngrozită de posibilitatea de perspectiva unei președinții Trump, și în consecință, a început să regândească. în tăcere, o nouă abordarea a sa față de Statele Unite.

SUA și China se luptă peste influență în Asia.

Este greu de imaginat ceva mai bun pentru China, decât mișcarea SUA de a-și modifică politica externă și de a adopta o politică de un "izolaționism agresiv".

Parteneriatul Trans-Pacific, un element central al reechilibrării noastre spre Asia, s-ar putea prăbuși. Japonia ar trebui să se ocupe de auto-apărarea sa, mai degrabă decât să recurgerea la garanțiile de securitate americane, pe care nu le va mai putea lua în serios.

Iar alții din Asia s-ar înclina în mod inevitabil, de la o America mai haotică spre o China relativ constantă.

Apariția și creșterea lui Donald Trump merge dincolo de apelul său demagogic.

Este o reflectare a psihologiei politice de frustrare - oameni îl văd ca răspuns la temerile lor cu privire la ordinea mondială modernă, oamenii îl văd ca lupta unui outsider, pentru cei care au fost lăsați în urmă.

După ce vom reuși să facem din Trumpism o poveste a trecutului, va fi esențial să se dezvolte răspunsuri convingătoare la încetinirea economică.

Statele Unite ale Americii a fost întotdeauna guvenată reglementată de autoritatea de idei, mai degrabă decât de ideea de autoritate.

Nimic nu este mai important decât să fie clar tuturor americanilor că tradiția dezbaterii politice viguroase și a compromisului va continua.

Cu cât Donald Trump va fi retrogradat, mai repede, la periferia vieții noastre naționale, cu atât va fi mai bine pentru noi și pentru lume.

Larry Summers: Donald Trump is a serious threat to American democracy

By Lawrence H. Summers March 1 Trump captures the nation’s attention on the campaign trail

The Republican presidential candidate focuses on Super Tuesday state primaries after a win in Nevada.

Lawrence H. Summers, the Charles W. Eliot university professor at Harvard, is a former treasury secretary and director of the National Economic Council in the White House.

He is writing occasional posts on Wonkblog about issues of national and international economics and policymaking.

While comparisons between Donald Trump and Mussolini or Hitler are overwrought, Trump’s rise does illustrate how democratic processes can lose their way and turn dangerously toxic when there is intense economic frustration and widespread apprehension about the future.

This is especially the case when some previously respected leaders scurry to make peace in a new order -- yes Chris Christie, I mean you.

The possible election of Donald Trump as president is the greatest present threat to the prosperity and security of the United States.

I have had a strong point of view on each of the last ten presidential elections, but never before had I feared that what I regarded as the wrong outcome would in the long sweep of history risk grave damage to the American project.

The problem is not with Trump’s policies, though they are wacky in the few areas where they are not indecipherable.

It is that he is running as modern day man on a horseback—demagogically offering the power of his personality as a magic solution to all problems—and making clear that he is prepared to run roughshod over anything or anyone who stands in his way.

Trump's most memorable campaign moments so far

Many pundits once said Donald Trump never had a chance. But despite the Republican frontrunner's politically incorrect comments on Mexicans, Muslims and his closest rivals, his popularity is soaring. (Reuters)

Trump has already flirted with the Ku Klux Klan and disparaged and demeaned the female half of our population.

He vowed to kill the families of terrorists, use extreme forms of torture, and forbid Muslims from coming into our country.

Time and again, he has claimed he will crush those who stand in his way; his promised rewrite of libel laws, permitting the punishment of the New York Times and The Washington Post for articles he does not like, will allow him to make good on this threat.

Lyndon Johnson’s celebrated biographer, Robert Caro, has written that while “power doesn’t always corrupt…[it] always reveals.”

What will a demagogue with a platform like Trump’s who ascends to the presidency do with control over the NSA, FBI and IRS? What commitment will he manifest to the rule of law?

Already Trump has proposed that protesters at his rallies “should have been roughed up.”

Nothing in the way he campaigned gave Richard Nixon a mandate for keeping an enemies list or engaging in dirty tricks.

If he is elected, Donald Trump may think he has such a mandate.

What is the basis for doubting that it will be used?

To be sure there are precedents in American politics for Trump. Precedents like Joe McCarthy, George Wallace, and Huey Long. Just as Trump does, each mined the all too rich veins of prejudice, paranoia and excess populism that lie beneath American soil. Yet even at their highest points of popularity, none of these figures looked like plausible future presidents.

One shudders to think what President Huey Long would have done during the Depression, what President Joe McCarthy would have done at the height of the Cold War, or what President George Wallace would have done at the end of the turbulent 1960s.

My Harvard colleague, Niall Ferguson, suggests that William Jennings Bryan is the right precursor for Trump.

This comparison seems unfair to Bryan who was a progressive populist but not a thug, as evidenced by the fact that he ended up as secretary of state in the Wilson Administration.

Trump’s election would threaten our democracy. I doubt that democracy would have been threatened if Bryan had beaten McKinley.

Robert Kagan and others have suggested that Trump is the culmination of trends under way for decades in the Republican Party.

I am no friend of the Tea Party or of the way in which Congress has obstructed President Obama.

But the suggestion that Trump is on the same continuum as George W. Bush or even the Republican congressional leadership seems to me to be quite unfair.

Even the possibility of Trump becoming president is dangerous. The economy is already growing at a sub-two percent rate in substantial part because of a lack of confidence in a weak world economy.

A growing sense that a protectionist demagogue could soon become president of the United States would surely introduce great uncertainty at home and abroad.

The resulting increase in risk premiums might well be enough to tip a fragile U.S. economy into recession. And a concern that the U.S. was becoming protectionists and isolationist could easily undermine confidence in many emerging markets and set off a financial crisis.

The geopolitical consequences of Donald Trump’s rise may be even more serious. The rest of the world is incredulous and appalled by the possibility of a Trump presidency and has started quietly rethinking its approach to the United States accordingly.

The U.S. and China are struggling over influence in Asia. It is hard to imagine something better for China than the U.S moving to adopt a policy of "truculent isolationism."

The Trans-Pacific Partnership, a central element in our rebalancing toward Asia, could collapse. Japan would have to take self-defense, rather than reliance on American security guarantees, more seriously.

And others in Asia would inevitably tilt from a more erratic America towards a relatively steady China.

Donald Trump’s rise goes beyond his demagogic appeal. It is a reflection of the political psychology of frustration – people see him as responding to their fears about the modern world order, an outsider fighting for those who have been left behind.

If we are to move past Trumpism, it will be essential to develop convincing responses to economic slowdown.

The United States has always been governed by the authority of ideas, rather than the idea of authority.

Nothing is more important than to be clear to all Americans that the tradition of vigorous political debate and compromise will continue. The sooner Donald Trump is relegated to the margins of our national life, the better off we and the world will be.

Globalist Insider Larry Summers: “Trump Is a Serious Threat to American Democracy”

Written by William F. Jasper Tuesday, 01

Globalist Insider Larry Summers: “Trump Is a Serious Threat to American Democracy” The title of the Washington Post op-ed wastes no time on subtlety: “Larry Summers: Donald Trump is a serious threat to American democracy.”

The March 1 opinion piece by Lawrence H. Summers accuses the Republican presidential front-runner of, among other things, being a “thug,” a “demagogue,” and a threat to “the rule of law” and “democracy,” but feigns graciousness by opining that Trump is slightly better than Hitler and Mussolini on the thuggery scale.

“While comparisons between Donald Trump and Mussolini or Hitler are overwrought,” says Summers, “Trump’s rise does illustrate how democratic processes can lose their way and turn dangerously toxic when there is intense economic frustration and widespread apprehension about the future.”

“The possible election of Donald Trump as president is the greatest present threat to the prosperity and security of the United States,” Summers avers, and warns that Trump “is demagogically offering the power of his personality as a magic solution to all problems — and making clear that he is prepared to run roughshod over anything or anyone who stands in his way.”

Summers, of course, sees no irony or hypocrisy in his remarks, or in his failure to recognize that his boss, Barack Obama, is (and has been, for the past eight years) “demagogically offering the power of his personality as a magic solution to all problems — and making clear that he is prepared to run roughshod over anything or anyone who stands in his way.”

So, who is Lawrence “Larry” Summers, and why does his opinion matter enough for the Washington Post to put the op-ed on Trump in headlights? What credentials does he bear to teach or preach on the dangers of this or that candidate to “democracy” and “the American project”?

Although not a household name among the lower and middle classes, Summers is a big name among the ruling and chattering classes.

Besides his recent post as director of President Obama’s National Economic Council, he has been a denizen of the shadowy corridors of power for decades: World Bank, White House, Clinton Cabinet, Goldman Sachs, JPMorgan Chase, U.S. Treasury Department, Council on Foreign Relations, Trilateral Commission, Bilderberg Group, United Nations, Group of 30, Harvard, etc. And in those positions, he has shown again and again that he is prepared to assist the globalist elites he serves to “run roughshod over anything or anyone who stands” in their way, including whole nations and regions of the world.

Summers, an economist, served as president of Harvard University from 2001-2006, and now holds the position of president emeritus and Charles W. Eliot university professor at Harvard.

As a certified Harvard double-dome, Summers should know (and most probably does) that the American Founding Fathers bequeathed us a constitutional republic, not a democracy (see Republics and Democracies) and that the internationalist elites he works for have been struggling mightily for over a century to destroy the constitutional restraints on power and convert the United States into a democracy, which (as the Founders warned) would lead inevitably into mobocracy, and then to oligarchy, rule by the few.

In addition to being a longtime prominent member of world-government-promoting Council on Foreign Relations (CFR), and the Trilateral Commission, Summers is a former chief economist of the World Bank, former treasury secretary, and a former member of the Steering Committee of the ultra-secret, ultra-powerful Bilderberg Group. Summers is also a member of the secretive and little-known Group of Thirty (G30), the coterie of international bankers and economists that wields enormous influence over the global economy.

Summers has grown immensely wealthy as a result of his “public service,” raking in millions of dollars from Goldman Sachs, JPMorgan Chase, Citigroup, Lehman Brothers, and other Wall Street giants he helped bail out with hundreds of billions of dollars from the American taxpayers. Then there is Summers’ role with the “Harvard Group” in the ransacking of Russia of untold billions during the phony privatization by Boris Yeltsin (under the advisement of Summers’ “Harvard Boys”).

Although Donald Trump may merit some of the charges thrown at him by Summers, the credibility, motives, and connections of the accuser are more than merely suspect; they are sufficient to recognize this Washington Post op-ed as a hit piece aimed at a potential threat to the “new world order” favored by Summers and company, not “the American project” as envisioned by this country’s Founders.

(Fluierul)