Dacă Putin câștigă întotdeauna, atunci de ce mai contează alegerile din Federația Rusă? (The Washington Post)

N-ar fi trebuit să se întâmple așa. Potrivit Constituției ruse, mandatul lui Putin la putere ar fi trebuit să se încheie în 2008, dar, printr-un șiretlic, el a guvernat efectiv Rusia și ca premier timp de patru ani, schimbându-și locul cu Dmitri Medvedev. Putin a revenit ca președinte în 2012, stârnind mari proteste, care însă nu au schimbat nimic.

În 2020, Putin a operat niște schimbări în Constituție printr-un vot la nivel național, marcat de niște nereguli care i-au permis să-și adjudece cel puțin încă două mandate de câte șase ani.

Putin a centralizat puterea, a invadat Georgia și Ucraina și a distrus opoziția rusă. Doi dintre liderii cei mai carismatici ai opoziției sunt decedați: Boris Nemțov a fost împușcat lângă Kremlin în 2015, iar Alexei Navalnîi a supraviețuit unei otrăviri comandate de stat în 2020, dar, luna trecută, a murit în închisoare. Văduva sa afirmă că el a fost omorât la ordinul direct al lui Putin. Alte personalități ale opoziției se află și ele la închisoare, sunt reduse la tăcere sau au fugit în strănătate.

„Curățând” terenul, Kremlinul ripostează indignat în fața celor care sugerează că democrația din Rusia e falsă. Săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a declarat că Moscova nu va tolera asemenea critici. „Democrația noastră este cea mai bună, iar noi vom continua să o consolidăm”, a spus el.

Ca să manipuleze alegerile, regimul lui Putin a recurs la trucurile tradiționale, cum ar fi corul populației care îl imploră să mai rămână – așa cum a fost evenimentul pus în scenă la Kremlin pe 8 decembrie, când Artiom Jioga, un lider al separatiștilor ucraineni, l-a implorat pe Putin să candideze din nou.

După ce l-a înlocuit pe Boris Elțîn, care se retrăgea, Putin a distrus sistematic instituțiile democratice, punând presa, instanțele, parlamentul de mucava și o supusă comisie electorală sub controlul rigid al statului. Disidența a fost zdrobită. Crticile la adresa războiului au fost scoase în afara legii.

Presa controlată de Kremlin difuzează în trombă o întreagă propagandă pentru a-i convinge pe ruși că numai Putin le poate garanta stabilitatea. Ea descrie invazia Rusiei din Ucraina drept un război pe viață și pe moarte declanșat de NATO împotriva Rusiei, război pe care numai Putin îl poate câștiga.

Alegerile se defășoară pe parcursul a trei zile, lăsând astfel deschisă calea spre manipularea urnelor. În cele 27 de provincii ruse și în cele două ocupate în Ucraina, alegătorii pot apela la un extrem de criticat sistem opac de vot online, verificarea voturilor fiind imposibilă. Golos, un observator electoral independent, a fost declarat agent străin, iar șeful biroului, Grigori Melkonianț, e la închisoare, așteptându-și procesul.

În timpul alegerilor din 2021, votul online din mai multe regiuni a declarat câștigători nouă candidați pro-Kremlin, care însă pierduseră în urma numărării buletinelor de vot.

Pentru Putin, scopul alegerilor este acela de a obține o spoială de legitimitate, asta permițându-i să dovedească sprijinul masiv față de războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

Cum agenții electorali și gardieni înarmați bat la ușă și cer ca oamenii din Ucraina ocupată să voteze, alegerile sunt totodată menite să cimenteze puterea Moscovei asupra regiunilor pe care pretinde, ilegal, că le-a anexat, respectiv Crimeea, Herson, Zaporijia, Donețk și Luhansk.

Presa rusă a relatat că administrația prezidențială este hotărâtă să vadă o prezență la urne de minimum 70%, iar Putin urmând să cîștige cu un proceent de cel puțin 80%, depășind astfel recordul de 76,7% din 2018.

Alegerile de anul acesta marchează totodată și sfârșitul perioadei ceva mai raționale din urmă cu cinci ani, când până și unii analiști pro-Kremlin credeau că Putin va preda puterea unui succesor.

În pofida controlului autoritar al lui Putin, Kremlinul este atent la eventuale riscuri, amintindu-și de protestele masive din Belarus împotriva președintelui Aleksandr Lukașenko din 2020, când acesta s-a agățat de putere prin manipularea alegerilor.

Începând din 2020, Kremlinul s-a căznit neobosit să zdrobească disidența, arestând mii de persoane din opoziție

Doar trei candidați – din partea unor partide apropiate Kremlinului, acceptate ca să asigure un dram de legitimitate – au primit permisiunea să candideze. Regimul îi folosește ca să dezbine și să fărâmițeze orice opoziție reală.

Nikolai Haritonov, 75 de ani, din partea Partidului Comunist, e un personaj șters, care a candidat împotriva lui Putin în 2004 și care și-a adjudecat 13% din voturi.

Leonid Sluțki este un naționalist dur în vârstă de 56 de ani, din partea Partidului Liberal Democrat, care a cerut executarea prizonierilor de război.

Vladislav Davankov, de 40 de ani, din partea Noului Partid al Poporului, este un politician cvasi-anonim, care sprijină războiul și care a fost coautor al legii care interzice transsexualilor să-și modifice sexul în acte sau să beneficieze de tratament medical specific.

Într-o postare în mediile de socializare, Dmitri Kolezev, un jurnalist din Ekaterinburg care a fugit din Rusia după război, a spus că Noul Partid Popular este un „partid fals”, plantat de Putin.

Altor doi candidați, Ecaterina Dunțova și Boris Nadejdin, li s-a interzis să candideze după ce Comisia Centrală Electorală a găsit falsuri printre semnăturile de care aveau nevoie ca să se înscrie drept candidați. În 2006, comisia a eliminat posibilitatea votării împotriva tuturor candidaților, îndepărtând astfel riscul unor voturi în semn de protest.

În această săptămână, un sondaj efectuat de VCIOM, un birou de sondaje pro-Kremlin, estima că Putin își va adjudeca victoria cu 82% din voturi

Principalului adversar al lui Putin, Alexei Navalnîi, care a avut un impact major în alegerile prezidențiale din Rusia, i s-a interzis să candideze împotriva lui Putin în 2018, iar în 2021 a fost închis. El a murit la vârsta de 47 de ani în colonia penitenciară cunoscută sub numele de Lupul Polar, aflată în regiunea Iamato-Neneț, din nordul Rusiei. Autoritățile afirmă că el a murit din cauze naturale, iar Kremlinul a respins acuzațiile potrivit cărora el ar fi fost asasinat.

Ultimul său demers politic, lansat din închisoare, a fost un apel prin care le cerea susținătorilor să intre într-un discret protest, „O amiază împotriva lui Putin”, cu propunerea de a se prezenta la secțiile de votare duminică, la ora prânzului, ultima zi a alegerilor, ca să demonstreze că îl resping pe Putin.

„Asta ar însemna o puternică exprimare a sentimentului național”, se arăta într-un mesaj din 1 februarie, postat pe unul din conturile lui Navalnîi. În mesaj se spunea că autorităților le va fi imposibil să oprească protestul în văzul tuturor.

„Mă rog, și ce pot face? Or să închidă secțiile de votare la prânz? Or să organizeze o demonstrație de sprijin față de Putin la 10 dimineața. Or să-i înregistreze pe toți care au venit la prânz și or să-i pună pe o listă de suspecți?”

Publicația rusă Novaia Gazeta a notat că protestul este „testamentul politic al lui Navalnîi”.

În contextul unor alegeri extrem de previzibile, singurul risc pentru Kremlin ar fi ca alegătorii să ignore un vot despre care toată lumea știe că nu lasă niciun dubiu.

Reclamele apărute în mediile de socializare rusești, ai căror autori rămân mai degrabă anonimi, apelează la comedie ca să le ceară rușilor să voteze, deși ei știu prea bine că Putin va câștiga.

Într-o astfel de reclamă, niște bărbați respectabili dansează la o petrecere a burlacilor, dar în loc ca din tortul uriaș să iasă o femeie sumar îmbrăcată, apare o persoană grăsuță costumată în albină. Potrivit reclamei, niciunul din burlacii prezenți la petrecere nu votase anticipat, așa că amfitrionul și-a prezentat propria alegere.

Într-o altă reclamă, o femeie însărcinată pregătește masa și își întreabă soțul ce a mai făcut și dacă a votat.

„Iubito, dar care ar fi problema? Nu va fi ales fără votul nostru?”, întreabă soțul. Muzica devine amenințătoare, iar femeia se înfurie, îl avertizează că și-ar putea pierde ajutorul social și îl dă afară din casă.

Totuși, riscul unui absenteism este destul de scăzut. Guvernatorilor și șefilor întreprinderilor de stat li se cere să asigure o mare participare, or ei nu-și pot permite să rateze.

(Fluierul)