Un studiu revoluționar dezvăluie efectele prezenței microplasticelor în plăcile arteriale

Întrebarea este pusă de un celebru epidemiolog, Philip J. Landrigan, fondator și director al Programului Global de Sănătate Publică al Colegiului din Boston, care a semnat editorialul ce însoțește un studiu definit drept ''revoluționar'' şi publicat recent în New England Journal of Medicines, relatează Corriere della Sera, conform Rador Radio România.

Lucrarea concepută și coordonată de Universitatea din Campania ''Luigi Vanvitelli'' cu colaborarea a numeroase organisme, inclusiv, IRCSS Multimedica din Milano și Harvard Medical School din Boston, a demonstrat nu numai prezența unui amestec de poluanți în plăcile aterosclerotice, ci, pentru prima dată, a experimentat pericolele pe care acestea le reprezontă pentru sănătatea omului: riscul de infarct și accident vascular cerebral fiind de cel puţin două ori mai mare decât cel al persoanelor care au plăci, dar '' nu sunt nepolute'', independent de alți factori de risc cardiovascular precum vârsta, fumatul , sexul, indicele de masă corporală, tensiunea arterială, nivelul de zahăr din sânge și colesterolul.

Microplasticele (cu un diametru mai mic de cinci milimetri) și nanoplasticele (egale cu 0,001 milimetri) au fost deja găsite la oameni în diferite organe și țesuturi, inclusiv în placentă, laptele matern, ficat, spermatozoizi, plămâni și chiar în țesuturi ale inimii. Aceste date sunt deja îngrijorătoare în sine, însă până acum nu au fost studiate consecințele asupra sănătății.

Investigația a fost efectuată pe 257 de pacienți în vârstă de peste 65 de ani urmăriți timp de 34 de luni după ce au suferit o endarterectomie pentru stenoză carotidiană asimptomatică, procedură chirurgicală în cadrul căreia au fost îndepărtate plăcile aterosclerotice (depozite grase din arterele periculoase pentru inimă). analizate cu microscopul electronic. În 58,4% din cazuri datele au indicat cantități măsurabile de polietilenă și în 12,5% din cazuri, de PVC, doi dintre cei mai utilizaţi compuși plastici din lume, folosiți la fabricarea recipientelor, pungilor, sticlelor, capacelor și materialelor de construcție.''Deși nu a fost stabilită o relație cauză-efect, acest studiu este prima demonstrație a unei relații între poluarea cu micronanoplastice și boli la om'', comentează Giuseppe Paolisso, coordonatorul studiului și profesor de Medicină Internă la Universitate. Vanvitelli.

Dar care este mecanismul prin care plasticul poate provoca leziuni inimii? Datele prezintă o creștere semnificativă a biomarkerilor de inflamație pe plăci în prezența micro și nano-materialelor plastice. ''O placă inflamată este mult mai friabilă, se poate sparge mai ușor și deci, poate pătrunde în sânge. Întrucât resturile de placă nu se dizolvă, dacă întâlnesc un vas cu diametru mai mic îl blochează, generând un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral'' clarifică Paolisso. ''Datele colectate in vitro și pe animale de experiment - adaugă Raffaele Marfella, și profesor de Medicină Internă la Universitatea din Campania „Luigi Vanvitelli” - au arătat deja că micro- și nanoplasticele pot favoriza stresul oxidativ și inflamația în celulele endoteliale care acoperă vasele de sânge, dar și că pot altera ritmul inimii și pot contribui la dezvoltarea fibrozei și la modificări ale funcționalității inimii: rezultate care arată pentru prima oară o corelație între prezența micro- și nanoplasticelor în corpul omenesc și o mai mare creștere a riscurilor de boli cardiovasculare''.

Dar cum poate intra plasticul în corpul uman? Această lucrare nu a investigat originea, însă este probabil, așa cum s-a văzut deja în alte studii, că unicele căi de intrare sunt prin inhalare și ingestie. De exemplu, în timpul frânării anvelopele eliberează cantități mari de microplastice care, odată respirate intră în sânge şi ar putea ajunge la diferite organe. Altfel, microparticulele de plastic ar putea pătrunde în organism prin consumarea unor pești precum somonul sau crustaceele, care sunt mari acumulatori, dar și prin sarea de masă şi recipientele de plastic în care se vând alimente ambalate.

Polietilena (PE) este unul dintre cele mai utilizate materiale plastice din lume, reprezentând 40% din volumul total al producției globale de plastic; uşoară şi rezistentă la impact şi coroziune, este utilizată pe scară largă la realizarea de containere, tot felul de obiecte. PVC-ul este la fel de răspândit și este unul dintre cele mai versatile materiale plastice, deoarece poate fi modelat și turnat la cald, dar și topit pentru a întinde țesături și suprafețe şi se găsește în nenumărate produse. Ambele pot da naștere la particule microscopice de plastic care se varsă în mediu de unde pot fi apoi absorbite: conform celui mai recent raport Future Brief privind nanoplasticele, în medie, un adult inhalează sau ingeră între 39.000 și 52.000 de particule de plastic pe an, echivalentul a 5 grame de plastic pe săptămână, adică greutatea unui card de credit. ''Creșterea exponențială a producției este principala cauză a agravării daunelor plastice – citim în editorial -. La nivel mondial, producția anuală a crescut de la mai puțin de 2 milioane de tone în 1950 la aproximativ 400 de milioane de tone în prezent. Se preconizează că până în 2040 această producție se va dubla, iar până în 2060 se va tripla''.

(Fluierul)