19:27 2024-03-04 science - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu

_ Descoperirea rară a astrolabului din secolul al XI-lea dezvăluie schimbul științific islamic-evreiesc

_ Descoperire rară a astrolabului din secolul al XI-lea dezvăluie schimbul științific islamic-evreiesc

Identificarea unui astrolab islamic din secolul al XI-lea, care poartă atât inscripții arabe, cât și ebraice, îl face unul dintre cele mai vechi exemple descoperite vreodată și unul dintre puținele cunoscute în lume. Instrumentul astronomic a fost adaptat, tradus și corectat timp de secole de utilizatori musulmani, evrei și creștini din Spania, Africa de Nord și Italia.

Dr. Federica Gigante, de la Facultatea de Istorie a Universității Cambridge, a făcut descoperirile într-un muzeu din Verona, Italia, și le-a publicat astăzi în revista Nuncius.

Dr. Gigante a găsit pentru prima dată o imagine a astrolabul recent încărcată întâmplător pe site-ul Fondazione Museo Miniscalchi-Erizzo. Intrigata, ea i-a întrebat despre asta.

„Muzeul nu știa ce este și s-a gândit că ar putea fi de fapt fals”, a spus dr. Gigante. „Acum este cel mai important obiect din colecția lor.”

„Când am vizitat muzeul și am studiat astrolabul de aproape, am observat că nu numai că era acoperit cu inscripții arabe frumos gravate, dar că puteam văd inscripții slabe în ebraică. Le-am putut vedea doar în lumina care pătrundea de la o fereastră. M-am gândit că s-ar putea să visez, dar am tot văzut din ce în ce mai multe. A fost foarte interesant."

" Acesta nu este doar un obiect incredibil de rar. Este o înregistrare puternică a schimburilor științifice între arabi, evrei și creștini de-a lungul a sute de ani", a spus dr. Gigante.

"Astrolabul de la Verona a suferit multe modificări, adăugiri și adaptări pe măsură ce a schimbat mâinile. Cel puțin trei utilizatori separati au simțit nevoia să adauge traduceri și corecții la acest obiect, doi folosind ebraica și unul folosind o limbă occidentală."

Astrolabele au fost primul smartphone din lume. , un computer portabil care ar putea fi folosit pentru sute de utilizări. Ei au furnizat un model portabil bidimensional al universului care se potrivește în mâna utilizatorului, permițându-le să calculeze timpul și distanțele, să pună pe plan poziția stelelor și chiar să prezică viitorul prin proiectarea unui horoscop.

Dr. . Gigante, un expert în astrolaburi islamice și anterior curator al instrumentelor științifice islamice, a datat și localizat crearea „astrolabului Verona” analizând caracteristicile științifice cheie, de design, de construcție și caligrafice. Ea a identificat obiectul ca fiind andaluz și – din stilul gravurii și aranjarea solzilor pe spate – l-a potrivit cu instrumentele fabricate în Al-Andalus, zona dominată de musulmani a Spaniei, în secolul al XI-lea.

O parte a unei plăci este inscripționată în arabă „pentru latitudinea Cordoba, 38° 30’”, în timp ce cealaltă parte „pentru latitudinea Toledo, 40°”, لعزض طليطلة م. Dr. Gigante sugerează că astrolabul ar fi putut fi făcut în Toledo într-un moment în care era un centru înfloritor de coexistență și schimb cultural între musulmani, evrei și creștini.

Astrolabul prezintă linii de rugăciune și rugăciune musulmană. nume, aranjate astfel încât să se asigure că utilizatorii săi inițiali vizați au ținut timpul să-și îndeplinească rugăciunile zilnice.

Semnătura înscrisă pe astrolab scrie / صنعة يونس[...]لاسحاق, adică „pentru Isḥāq [ ...]/opera lui Yunus." Acesta a fost gravat cândva după ce a fost făcut astrolabul, probabil pentru un proprietar ulterior.

Cele două nume, Isḥāq și Yūnus, adică Isaac și Jonah în engleză, ar putea fi nume evreiești scrise în scrierea arabă, un detaliu care sugerează că obiectul circula la un moment dat într-o comunitate evreiască sefarzi din Spania, unde limba arabă era limba vorbită.

O a doua placă adăugată este înscrisă pentru latitudinile tipice nord-africane, sugerând că un alt punct al vieții obiectului, a fost poate folosit în Maroc sau Egipt.

Inscripțiile ebraice au fost adăugate la astrolab de mai multe mâini. Un set de completări este sculptat profund și îngrijit, în timp ce un set diferit de traduceri este foarte ușor, neuniform și arată o mână nesigură.

Dr. Gigante a spus: „Aceste adăugiri și traduceri ebraice sugerează că, la un moment dat, obiectul a părăsit Spania sau Africa de Nord și a circulat printre comunitatea diasporei evreiești din Italia, unde araba nu era înțeleasă, iar ebraica a fost folosită în schimb.”

În mod neobișnuit, una dintre adăugările ebraice, gravată cu atenție deasupra marcajului arab pentru latitudinea 35°, citește „34 și jumătate” mai degrabă decât „34 ½”, ceea ce sugerează că gravorul nu a fost un astronom sau un producător de astrolabi.

Alte inscripții ebraice sunt în schimb traduceri ale numelor arabe pentru semnele astrologice, pentru Scorpion, Săgetător, Capricorn, Vărsător, Pești și Berbec.

Dr. Gigante subliniază că aceste traduceri reflectă recomandările prescrise de evreul evreu spaniol Abraham Ibn Ezra (1089–1167) în cel mai vechi tratat supraviețuitor despre astrolabul în limba ebraică scris în 1146 la Verona, exact acolo unde se găsește astrolabul astăzi.

Verona evreiască

Verona din secolul al XII-lea a găzduit una dintre cele mai vechi și mai importante comunități evreiești din Italia. Tratatul lui Ibn Ezra presupune cunoștințe preexistente despre astrolabul în rândul comunității evreiești din Verona, arătând că instrumentul trebuie să fi fost deja popular.

Descrierea lui Ibn Ezra are multe în comun cu „astrolabul de la Verona”, care ar fi fost în circulație până când Ibn Ezra se afla la Verona. El și-a avertizat cititorii că un instrument trebuie verificat înainte de utilizare pentru a verifica acuratețea valorilor de calculat.

Dr. Gigante sugerează că persoana care a adăugat inscripțiile ebraice ar fi urmat astfel de recomandări.

Astrolabul prezintă corecții înscrise nu numai în ebraică, ci și cu cifre occidentale, aceleași pe care le folosim astăzi în engleză.

Toate părțile plăcilor astrolabului prezintă marcaje ușor zgâriate în cifre occidentale, traducând și corectând valorile latitudinii, unele chiar de mai multe ori. Dr. Gigante crede că este foarte probabil ca aceste adăugiri să fi fost făcute la Verona pentru un vorbitor de latină sau italiană.

Într-un caz, cineva a zgâriat ușor numerele „42” și „40” lângă inscripția. „pentru latitudinea Medinaceli, 41° 30’.”

Dr. Gigante a spus: „Nu numai că ambele numere diferă de valoarea dată în arabă, ele nu sunt de acord între ele. Este posibil ca un utilizator ulterior al instrumentului să fi crezut că valoarea originală arabă a fost greșită și să o fi modificat. , valoarea modernă pentru latitudinea lui Medinaceli este 41°15", indicând faptul că valoarea arabă a fost mai precisă decât oricare dintre amendamente."

În altă parte a instrumentului, Gigante a găsit amendamente similare contradictorii și eronate referitoare la latitudini. din Cordoba și Toledo.

Astrolabul prezintă o „rete” – un disc străpuns reprezentând o hartă a cerului – care este una dintre cele mai vechi cunoscute realizate în Spania. În mod remarcabil, prezintă asemănări cu rete de singurul astrolab bizantin supraviețuitor realizat în 1062 d.Hr. precum și cu cele ale celor mai timpurii astrolabe europene, realizate în Spania pe modelul celor islamice.

Un calcul al poziției stelei permite o cronometrare aproximativă a cerului pentru care a fost creat. Dr. Gigante explică că „din cauza unui fenomen numit precesia echinocțiului, prin care pământul se rotește pe axa sa nu în linie dreaptă, ci într-o manieră „clintită”, ca o roată pe cale să se oprească. , pozițiile aparente ale stelelor deasupra capetelor noastre se schimbă constant, aproximativ 1 grad la fiecare 70 de ani."

Analizând poziția stelelor pe rete, se poate calcula că acestea au fost plasate în poziție. pe care le-au avut stelele la sfârșitul secolului al XI-lea și că se potrivesc cu cele ale altor astrolabi fabricate, de exemplu, în 1068 d.Hr.

Se crede că astrolabul și-a făcut loc în colecția nobilului veronez Ludovico Moscardo (1611–81) înainte de a trece prin căsătorie la familia Miniscalchi. În 1990, familia a fondat Fondazione Museo Miniscalchi-Erizzo pentru a păstra colecțiile.

„Acest obiect este islamic, evreu și european, nu pot fi separate”, a spus dr. Gigante.

(Fluierul)

Inapoi