Explicații ale dezastrului de la simularea pentru Evaluarea Națională: `mediu general viciat... iar tinerii absorb, ca un burete`

La simularea din februarie 2024 din 160.000 de candidați, aproape 100.000 au luat sub 5 la matematică. Iar la română, doar un elev din 4.000 a primit 10.Trei sferturi dintre elevii de clasa a VIII-a care au scris la simularea Evaluării Naționale rezumatul cerut nu au luat niciun punct pentru corectitudinea punctuației în textul scris de ei. Iar diferentele urban -rural continua sa se adinceasca.

Putem să mergem și pe ideea modului în care sunt învățați copiii, cum învață copiii, cum li se predau copiilor și la final, ce evaluează simularea de Evaluare Națională, adică nivelul de dificultate. Toate aceste elemente trebuie puse împreună, pentru că, în mod normal, procesul de învățământ așa ar trebui să fie, un element ciclic.

Ar trebui să vorbim despre predare, care este o acțiune destinată să inducă învățare, despre învățarea care se produce în urma predării și despre evaluarea care ar trebui să fie în consonanță cu predarea. Aici am mari semne de întrebare. Vorbeam la testele PISA de un anumit mod de a evalua elevii, care nu neapărat este în concordanță cu ce se întâmplă în școală. În al doilea rând, trebuie să ținem cont și de o anumită perspectivă, ușor românească sau latină, oarecum am putea spune. Și anume atunci când o situație nu este una care să indice semne de întrebare, avem o simulare, până la urmă nu se întâmplă nimic dacă ia o notă mică la simulare.

S-ar putea copiii să nu fi fost atât de pregătiți emoțional să dea totul așa cum vor face la evaluarea din vară. Așa cum este și perspectiva, din păcate, a îngrășării porcului în ajun, a faptului că probabil că unii dintre copii acum se pun cu burta pe carte și rezultatele vor fi diferite la Evaluarea Națională din vară față de o simulare făcută în luna februarie.

Este un feedback pe care putem să ni-l oferim. Este un feedback pe care poate copiii pot să îl primească și să se sperie dacă este cazul. Să se gândească că ar trebui să învețe și mai au timp să o facă până la evaluarea din vară. În mod normal, aceste simulări n-ar trebui să existe ca simulări naționale. Adică profesorii noștri făceau cu noi- și erau timpuri demult apuse- tot felul de testări înainte de examenele acestea importante, de intrare la liceu, de bacalaureat, de treapta a doua. Făceau tot felul de simulări, aduceau subiecte, vedeau cum ne-am fi poziționat față de aceste examene. Aceste lucruri trebuie să se întâmplă odată și gata. Trebuie să fie un efort permanent la clasă, mai ales în perioada anilor terminali.

În primul rând, hai să ne gândim cine predă la urban și cine predă la rural pentru că până la urmă, profesorul este calea. Pe urmă putem să ne gândim și la părinți, pentru că părinții din mediul urban, mulți dintre ei, sunt mult mai interesați de un viitor academic al copiilor lor și atunci investesc paralel cu școala. Se implică. În rural s-ar putea să fie mult mai puțin efort în direcția unui viitor academic pentru copii. Părinții sunt implicați, dar nu neapărat văd viitorul academic a fi cel mai important. Ce profesori avem în rural? De multe ori avem suplinitori. Avem suplinitor și în urban, darămite în rural.

Atunci când avem suplinitori care nu au dincolo de materia bine deținută, nici într-o abilitate pedagogică, pentru că nu au făcut asta, probabil că este mult mai greu ca un copil care, pe de o parte are un mediu care nu-l împinge în sus, pe de altă parte are profesori care nu-l motivează suficient. Chiar dacă copilul este capabil. Aici, din păcate, avem o pierdere mare pentru că avem mulți copii care ar fi viitorul acestei țări și pe care, din păcate, nu-i dezvoltăm la adevăratul potențial. Gândiți-vă că acum zeci de ani, când se punea problema educației pentru toți, foarte mulți oameni care astăzi sunt oameni mari, provin de la țară, provin din zona rurală, pentru că, până la urmă resursa de inteligență este egal distribuită. Din păcate, dacă nu o folosești și nu o dezvolți, poți să riști într-adevăr să o pierzi.

Acel copil poate să fie fericit, nefăcând neapărat o carieră la un alt nivel înalt, academic. Dar pentru tine, ca țară, este o pierdere pentru că puteai să faci altceva cu un copil care avea potențial.

Poate să fie și tehnologia, pentru că inclusiv când scrii un cuvânt greșit, îl corectează. Este auto-corect-ul care corectează și greșit. Poate să fie de vină și tehnologia poate să fie de vină modul în care noi ne dezvoltăm. Gândiți-vă că cele mai folosite cuvinte într-o limbă sunt cele scurte, celelalte se scurtează. Ceea ce tinerii simt că nu au nevoie tind să elimine. Eu cred că punctuația este importantă cu siguranță, dar m-aș îngrijora mai mult de oamenii adulți, nu de acești tineri. Uitați-vă cum se scrie pe Facebook, uitați-vă la nivelul să spunem, folosirii cuvintelor și elementelor gramaticale mult mai evidente decât câteva virgule sau câteva semne de punctuație.

Deci cu siguranță avem de-a face cu un mediu general viciat și ar trebui să fim atenți la acest lucru. Tinerii absorb, nu ei sunt de vină. Ei absorb ca un burete ce este în jurul lor. În jurul lor ce este? Asta este întrebarea. Avem oameni super educați ca adulți și avem tineri ne-educați? Nu cred că stăm așa!

preluare RFI via Rador Radio Romania

(Fluierul)