Este culcatul la ora 21.00 secretul fericirii?

Tinerii din ziua de azi se culcă din ce în ce mai devreme şi dorm aproape 10 ore.

Jurnalistul Tim Dowling a experimentat mersul la somn la ora 21.00, cu obiectivul de a explora beneficiile şi dezavantajele acestui obicei popular printre tineri.

Potrivit Wall Street Journal, ora 21.00 este noua oră de culcare la modă - nu pentru oamenii obosiţi de vârstă mijlocie, ci pentru cei de 20 de ani. Se pare că tinerii din ziua de azi preiau controlul asupra rutinei lor şi dau prioritate somnului în locul distracţiei. O analiză realizată în anul 2022 a arătat că americanii de 20 de ani dorm, în medie, 9 ore şi 28 de minute pe noapte, faţă de 8 ore şi 47 de minute în 2010.

Experimentul jurnalistului The Guardian, Tim Dowling

Luni:

Entuziasmul era la cote maxime în prima zi. S-a grăbit să termine treburile casnice şi s-a retras în pat la ora 21.00 fix, cu o carte în mână. Somnul nu a venit imediat. S-a simţit frustrat şi privat de timpul său liber, cu gândul la serile pierdute şi la distracţia de care alţii se bucurau. Abia după 90 de minute de citit a reuşit să adoarmă, dar somnul a fost agitat şi întrerupt de treziri frecvente.

Marţi:

Şi-a luat în pat telefonul, laptopul şi căştile, ca să-i ţină de urât, dar s-a trezit obosit, cu dureri de cap şi o senzaţie de confuzie.

Miercuri:

Nu a reuşit să ajungă în pat la ora 21.00. Când s-a culcat, era extenuat, dar a adormit imediat ce capul său a atins perna. Somnul a fost întrerupt de mai multe ori, demonstrând încă o dată că rutina îi era perturbată.

Joi:

A acceptat programul strict de culcare şi trezire la ora 21.00, respectiv 7.00. Deşi spera la o adaptare rapidă a organismului, continua să se simtă obosit, dar nu extenuat.

Vineri:

A observat o uşoară îmbunătăţire a calităţii somnului. Adormea mai repede şi trezirile nocturne erau mai rare. Totuşi, sentimentul de oboseală persista, afectându-i starea de spirit şi concentrarea.

Sâmbătă:

Experimentul a culminat cu o noapte dezastruoasă. Agitaţia din pat a împiedicat somnul profund, iar sentimentul de frustrare a crescut. Dimineaţa s-a trezit obosit şi deprimat, cu senzaţia că a pierdut o noapte întreagă.

Duminică:

Analizând experienţa săptămânii, a realizat că a dormi devreme nu este o soluţie magică universală. Nevoile individuale de somn variază, iar forţarea organismului se poate dovedi contraproductivă. Anxietatea legată de respectarea programului şi obsesia pentru optimizarea somnului au amplificat problemele.

În general, începând cu vârsta de aproximativ 10 ani, dorim să ne culcăm progresiv mai târziu, până când ajungem la vârsta de 20 de ani. Dr. Russell Foster, profesor de neuroştiinţă circadiană, spune că, la sfârşitul anilor 50, începutul anilor 60, vrem să ne culcăm cu aproximativ două ore mai devreme decât la sfârşitul adolescenţei.

În 2017, omul de ştiinţă Matthew Walker a publicat o carte intitulată Why We Sleep (De ce dormim), un bestseller internaţional care - în mintea multor cititori - a legat somnul inadecvat de o serie de probleme, inclusiv cancer, Alzheimer, obezitate şi o durată de viaţă mai scurtă. Somnul inadecvat, susţinea Walker, era orice lucru sub opt ore.

Alte studii au constatat că o cantitate adecvată de somn variază foarte mult de la o persoană la alta, de la şase ore pe noapte la 10 sau 11 ore, deşi majoritatea dintre noi se încadrează în intervalul de şapte-opt ore. În timp ce o lipsă cronică de somn duce la iritabilitate, impulsivitate şi probleme de conectare socială, gama de consecinţe nefaste sugerate de Walker a fost, spun unii, mult exagerată.

(Fluierul)