Putin râcâie fundul butoiului (The Washington Post)

În acest adevărat maraton al războiului, Vladimir Putin speră că va rezista pe câmpul de luptă, pe coridoarele puterii și în fața instanțelor opiniei publice mai mult decât Ucraina și Vestul. Însă în acest nou an el se confruntă cu un al treilea rival periculos: războiul însuși. E probabil ca luptele din Ucraina să mărească presiunea pusă pe viața celor mai mulți ruși, ba chiar să o pericliteze pe a multora dintre ei, pe măsură ce conflictul înfulecă precum o cârtiță vorace resursele de bani și oameni ale Kremlinului, scrie The Washington Post, conform Rador Radio România.

În 2024 bugetul militar al Rusiei e cu 68% mai mare decât în 2023. Laolaltă cu cheltuielile impuse de forțele polițienești, armata va consuma 40% din bugetul național. De unde provin banii? Cum prețurile petrolului rămân stabile și exporturile de gaze (din care majoritatea mergea în Europa de Vest) s-au prăbușit cu vreo 60% față de 2021, venitul la buget din aceste surse s-a redus cu 24% de la an la an.

Cu excepția vreunui conflict de amploare în Orientul Mijlociu, e improbabil va petrolul să se scumpească suficient pentru a-i acoperi noile cheltuieli militare. Nici suplimentarea exporturilor energetice nu-i mai poate aduce prea mulți bani: Rusia deja vinde tot petrolul pe care e capabilă să-l extragă, cea mai mare parte la prețuri considerabil reduse, către India și China. Iar exporturile vor tinde mai degrabă să scadă, pe măsură ce Vestul îi depistează pe proprietarii „flotei din umbră” care transportă petrol rusesc violând plafonul de asigurare de 60 de dolari per baril stabilit de G7 și pe măsură ce porturile încep să refuze intrarea acestor nave, multe fiind vechi și neasigurate.

Anul trecut Moscova a mărit impozitele pe vânzări de petrol și gaze și a lovit firmele cu o taxă percepută o singură dată. Putin și-a vârât mâinile și în Fondul Național de Bunăstare, rezervat pentru vremuri dificile, diminuându-l cam cu o cincime, adică 38 de miliarde de dolari. În acest ritm pușculița va rămâne curând goală, iar Kremlinul nu va mai avea de ales și va mări impozitele. Următoarea tactică, cea mai probabilă, va fi mărirea TVA-ului de 20% perceput de la producători și vânzători, care cu siguranță vor pasa costurile populației. Și cum URSS-ul lui Stalin constituie în tot mai mare măsură un model pentru Kremlinul lui Putin, o altă formă extrem de nepopulară de impozitare aflată pe țeavă ar putea fi achiziția „voluntară” de obligațiuni guvernamentale.

Oricare va fi stratagema folosită, momentul e cert defavorabil pentru a le băga mâna în buzunar rușilor. Chiar dacă în decembrie banca centrală a mărit cu un punct rata dobânzii de 15% pentru a combate inflația - acum la 7,5% - prețurile la produsele esențiale continuă să crească. Ouăle s-au scumpit cu 43% față de 2023, puiul cu aproape 27% și zahărul cu peste 10%. În ce-l privește, pentru a compensa prăbușirea exporturilor, gigantul Gazprom a scumpit gazele pe piața internă cu 11% în semestrul anterior, iar în 2024 mai plănuiește o scumpire cu 8%. La un moment dat rubla se prăbușise anul trecut până la 100 per dolar și e probabil să continue să se devalorizeze.

Cheltuielile sociale, deja jalnice, sunt tăiate și mai mult. Bugetul sănătății va fi redus cu 10%. Fondurile pentru întreținerea rețelelor de utilitate - apă, canalizare, electricitate, căldură - vor fi tăiate la jumătate în 2025. Între timp, în 1-7 ianuarie, aproape 150.000 de oameni din orașul Podolsk de lângă Moscova au trăit fără căldură la temperatura de -4 grade.

Incidente chiar mai periculoase pândesc flota aeriană civilă a Rusiei, care în 2023 a înregistrat 180 de accidente și defecțiuni - de trei ori mai multe decât în 2022. Cum 70% din avioanele ei sunt de producție străină, piesele de schimb lipsesc și reviziile obligatorii n-au mai fost realizate. Orice materiale se vor fi folosind la reparații, cu siguranță nu sunt certificate de producător. Prăbușirile letale nu sunt decât o chestiune de timp.

Însă în 2024 cel mai mare pericol posibil îi așteaptă pe bărbații tineri ai Rusiei. Se pare că în toamnă campania bianuală de înrolare n-a produs suficienți recruți, iar Putin a dat un decret pentru suplimentarea forțelor armate cu 170.000 de soldați, la un total de 1,3 milioane. Dar pentru a atinge acea cifră, ținând cont și de pierderile de pe front, se estimează că Kremlinul ar putea avea nevoie și de 300.000 de recruți.

Chinuindu-se să-și atingă cota, agenții de recrutare ignoră adesea scutirile medicale și psihiatrice, fiind documentat cel puțin un caz de înrolare a unui debil mintal. Studenții cu scutiri valide sunt înhățați din cămine, iar musulmanii din moschei. Deși Putin a promis că cei recrutați pentru prima oară nu vor ajunge pe frontul din Ucraina, s-a scris că mulți dintre ei sunt presați să semneze „contracte” care îi transformă în „voluntari”, eligibili deci pentru tranșee.

Și chiar dacă Putin râcâie acum fundul butoiului, grațiind criminali, violatori și, mai nou, sataniști și canibali după șase luni de serviciu în unități speciale din Ucraina, fluxul deținuților voluntari pare a se subția. S-a scris că șefii închisorilor îi amenință pe deținuți cu mărirea pedepsei cu până la 10 ani dacă refuză să lupte. Pe de altă parte, rezerviștii trimiși pe front în cursul „mobilizării parțiale” din septembrie 2022 se mai află și acum în Ucraina, cu mici perspective la o rotație și cu atât mai puțin la lăsarea la vatră. O nouă campanie națională de înrolare, care va urma probabil după realegerea lui Putin programată pe 17 martie (a 10-a aniversare a anexării Crimeei), va fi extrem de nepopulară, provocând noi proteste din partea mișcării soțiilor și mamelor rezerviștilor, care ia amploare.

Chiar dacă sondajele indică un sprijin robust pentru război al opiniei publice, adevărul e că marea majoritate a rușilor abia acum începe să guste privațiunile și sacrificiile personale impuse de conflict. După aproape un sfert de veac de regim probabil neegalat în termeni de cinism și corupție în istoria modernă a Rusiei, cei mai mulți ruși au devenit apatici, bolnavi de o maladie pe care sociologi ruși de seamă o denumesc „indiferență învățată”. Ei mimează acordul cu regimul, dar în fapt așteaptă ca „toate acestea” să se termine. E un fundament cam fragil pentru susținerea unui război de uzură.

Dacă Occidentul va rămâne în cursă - consecvent, ferm și răbdător în sprijinul lui pentru Ucraina - și-i va permite cârtiței acestui război absurd, criminal și deșănțat să-și facă treaba pe parcursul lui 2024, se poate afirma că finalul maratonului lui Putin e departe de a fi prestabilit.

(Fluierul)