Un cercetător britanic susţine că a descifrat manuscrisul medieval Voynich, pe care nenumăraţi criptografi, lingvişti şi academicieni au încercat fără succes, să-l decodeze.

Manuscrisul Voynich este un text scris de mână şi ilustrat, din secolul al XV-lea, potrivit datărilor cu carbon. Numele său provine de la cel al lui Wilfrid M. Voynich, un comerciant de cărţi şi anticar din Polonia, care a achiziţionat manuscrisul în anul 1912.

Într-o lucrare publicată în Jurnalul de cercetare a limbilor romanice, cercetătorul Gerard Cheshire, asociat al Universităţii din Bristol, susţine că manuscrisul este un „compendiu de informaţii referitoare la remedii din plante, băi terapeutice şi informaţii astrologice“, care se axează pe sănătatea mintală şi fizică a femeilor, reproducţie şi educaţie parentală.

Cheshire spune că textul nu este codat, ci limba şi sistemul de scriere erau comune în momentul în care a fost creat, documentul fiind singurul text care a rămas dintr-o limbă proto-romanică

„Ceea ce dezvăluie el este mai uimitor decât miturile pe care le-a generat. Spre exemplu, manuscrisul a fost compilat de călugăriţele dominicane drept sursă de informaţii pentru Maria de Castilia, regină de Aragon, mătuşă cu Caterina de Aragon. Nu este nicio exagerare să susţinem că această lucrare reprezintă una dintre cele mai importante realizări până la această dată în lingvistica romanică. Manuscrisul este redactat în proto-romanică, din care au evoluat limbile romanice de astăzi, precum portugheza, spaniola, franceza, italiana, româna, catalana şi galiciana'' - a spus Chersire

Problema este că la 1444, data aproximativă a manuscrisului (datat cu carbon 12), existau deja limbile romanice moderne și nu mai exista demult nici o "limbă proto-romanică"

Deci dacă interpretarea autorului e corectă, singura explicație ar fi că manuscrisul Voynich a fost copiat dintr-un alt manuscris MULT MAI VECHI

Figura a):

Una din Figurile manuscrisului prezintă o reprezentare schematică a unui avort spontan sau a unui avort produs intenționat, cu un copil înfășurat în bandaje și cu o masă de sânge care iese dintr-un tub. Schița, ne spune cercetătorul care afirmă că a descifrat manuscrisul, e însoțită de cuvintele "omor néna". Cuvântul "omor", sopune cercetătorul supraviețuiește în limba română, unde înseamnă "a ucide". Cuvântul "néna" supraviețuiește în spaniolă, unde acum înseamnă "un prunc de sex feminin" [împreună cu 'néne', care înseamnă un prunc de sex masculin]

Figura b):

Nu ne putem abține să nu observăm că "orla la" poate foarte bine însemna "urlă la" de pe vremea când unele o-uri nu deveniseră încă u-uri în Română, noror "(în)norata"=posomorâta, "oleios" e chiar românecsul "uleios", din "tolora" (=proasta/nebuna) s-a păstrat în română derivatul "tolomac/tolomacă" (cuvânt dat cu origine necunoscută în DEX). Singurul cuvânt mai greu de înțeles e "tozosr"...

Aceste asocieri făcute de noi, puse laolaltă cu traducerile propuse de cercetător, întăresc convingerea că avem de-a face cu cuvinte dintr-un idiom provenit din Latină, idiom relativ vechi

Figura c).

Într-o altă figură sunt folosite direct semnele alfabetului Latin, fiind vorba de lunile zodiacale.

Aceasta figură arată discurile centrale din Folio 71 (stânga și dreapta), care prezintă semnul Zodiacal "Berbec". Ambele imagini includ cuvântul "abril" scrise în caractere Latine convenționale, care supraviețuiește însemnând luna aprilie în catalană, galiciană, occitană, portugheză, spaniolă și turcă

Semnele Alfabetului din Manuscris

În ceea ce privește semnele alfabetului folosit, cercetătorul propune următoarele interpretări

Vocala e-lung

Vocala e-scurt

Vocala o - întâlnită și în cuvântul "OMOR" din manuscris

Vocala a

Cum arată o pagină din manuscris

(Fluierul)