Profesorul Alfred Bulai: „Filosofia noastră a rămas din comunism: dezvoltare = beton. Dezvoltarea înseamnă resursă umană. Betonul nu aduce plus valoare, omul aduce plus valoare!”

„Ce şansă are copilul dvs când profesoara de română este agramată? (...) Cum poate să fie un curier la Guvern mai bine plătit decât un profesor?”

„Situaţia dramatică a profesorului a crescut în timp şi din cauza mişcărilor sindicale”

„Pe măsură ce a trecut timpul, politicienii şi societatea au luat-o în direcţii complet diferite”

„Un militar nu este cel mai bun garant al ideii de democraţie şi transparenţă”

„Avem o intelectualitate publică curajoasă, n-am văzut intelectualii mari din România să zică ceva de profesori. Intelectualii strălucesc prin absenţă”

„Este cel mai trist dacă vreţi pentru lumea profesorală faptul că preşedintele este un fost profesor”

„Nu veţi spune mare lucru despre mandatele lui Iohannis peste 10 ani”

„Rocada este în avantajul PSD. România poate să împrumute bani în neştire. Se ruşinează şi Nuţu Cămătaru la ce dobânzi împrumută ţara bani”

„Ciolacu în acest moment conduce de facto, în mare parte, Guvernul. Dl. Ciolacu ştie să iasă şi să vorbească ca şi cum ar fi în Opoziţie, ca şi cum noi conducem ţara”

„În general, oamenii nu vor politicieni de vârf la Preşedinţie”

„Naţionalismul în România are o cotă de 15-20%. AUR a crescut numai din cauza guvernanţilor. AUR are o resursă umană slabă. Este naţionalism de stadion”

„Dl. Drulă e un băiat foarte simpatic, dar dacă-l vede lumea pe stradă nu ştie cine este”

„PNL poate fi picaj dar se poate recalibra schimbând conducerea. Partidele se gândesc acum dacă au locomotive să-i tragă în sus în alegeri”

„Cadrele didactice au rămas cu salariile cele mai mici din tot sistemul bugetar. Vina este a tuturor guvernanţilor, mişcarea sindicală este slabă. Liderii sindicali ar mai trebui schimbaţi după 20-30 de ani, nu mai merge ca în anii '90. Lumea este împărţită. Sunt şi unii care înjură la greu profesorii. Sindicaliştii au ajuns la zero capital de încredere şi de simpatie, nu mai există prestigiu. Sistemul are o mie de probleme, nu numai salarizarea profesorilor. Filosofia noastră a rămas din comunism: dezvoltare = beton. Dezvoltarea înseamnă resursă umană. Betonul nu aduce plus valoare, omul aduce! Profesorul agramat de limba română va fi agramat şi cu wc în şcoală. Ne mândrim ca în comunism cu vârfurile. Meditaţiile sunt un fals învăţământ particular (...) Sunt două lumi paralele, evident. Şi în România sunt două lumi paralele. E o zonă bogată care n-are nicio treabă. Sunt părinţi care nu sunt îngrijoraţi, şi au dat copiii la şcoli private, plătesc meritaţii. Şi e o Românie care nu prea vorbeşte. Iar dacă vorbeşte, nu ascultă nimeni. Întrebarea este: la nivelul profesorilor ce probleme sunt. Ce şansă are copilul dvs când profesoara de română este agramată? Îmi povestea un decan că studenţii cei mai buni nu vor să rămână în facultate. Când intri pe piaţă, ai salarii mult mai mari. Resursa umană calificată este atrasă şi în funcţie de veniturile pe care le poţi oferi. A venit la Guvern şi am angajat o doamnă profesoară cu studii superioare, pe poziţia de curier la Guvern, doar pentru că avea 100 de lei la salariu. Cum poate să fie un curier la Guvern mai bine plătit decât un profesor? Situaţia dramatică a profesorului a crescut în timp şi din cauza mişcărilor sindicale. Pe măsură ce a trecut timpul, politicienii şi societatea au luat-o în direcţii complet diferite. Politicienii nu sunt interesaţi aproape deloc de reacţia oamenilor. PNL şi PSD pot să facă orice, în Parlament nu contează, au majoritate. Când auzi de un program de la Cotroceni înseamnă că acela va fi cel mai văduvit. Ipocrizia arată de fapt că trăim într-un stat în care ideea de viitor şi de dezvoltare reală nu prea contează. Contează sistemul de forţă şi Justiţia. Au fost nişte lupte extraordinare pentru imunizarea totală a Justiţiei. Noi cetăţenii ne putem da cu părerea oricând despre orice proces din Justiţie. Justiţia nu e deasupra oamenilor, ea trebuie să deservească oamenii. Avem un număr aberant de mare de oameni în servicii, un indicator al incompetenţei. Când Ciucă a fost propus prim ministru, au fost câteva voci din PNL care s-au oripilat. Le-a trecut repede. Un militar nu este cel mai bun garant al ideii de democraţie şi transparenţă. Dacă discutaţi cu oameni din partide, sunt revoltaţi toţi, dar nu public. Avem o intelectualitate publică curajoasă, n-am văzut intelectualii mari din România să zică ceva de profesori. Intelectualii strălucesc prin absenţă. În aceste momente vedem tarele societăţii. Reactivitatea publică este mică pentru că în România a murit speranţa. Oamenii obişnuiţi spun că nu vor reduce pensiile speciale. Oamenii au încăpătat această experienţă negativă tristă, nu mai au rezonanţă”, a declarat profesorul Alfred Bulai, Directorul Departamentului Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice, din cadrul SNSPA, în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News.

Alfred Bulai a analizat în emisiune poziţionările preşedintelui Klaus Iohannis dar şi realizările mandatelor sale:

„O fi fost traficul mai liber şi preşedintele ajuns la Sibiu mai repede. Replicile dl. Iohannis sunt de regulă nefericite în diferite contexte. Este cel mai trist dacă vreţi pentru lumea profesorală faptul că preşedintele este un fost profesor.

Te aşteptai la un anumit gen de empatie, să fie aplecat un pic asupra problemelor. Dl. Iohannis este un foarte bun alergător: de câte ori e o problemă, este în afara spaţiului în care se întâmplă problema. Este o chestie de neeleganţă să nu încerci să mediezi lucrurile ca să le dinamizezi. Un preşedinte are acest rol de mediere. Este un balet care s-a mai făcut în România: profesorii vor primi mărunţiş, firimituri, dăm câte ceva, nimic semnificativ. Pentru studenţi este ultima opţiune să fie profesori. Ai nevoie de alţi lideri ca deschidere intelectuală şi profesorii trebuie să încerce să vadă care e capacitatea sindicatelor de a negocia real (...) Iohannis a început foarte bine. Şi-a aranjat grădina la Cotroceni. Preşedinţia este altceva decât o primărie. Sibiul este mai mic decât orice sector din Bucureşti. Consilierii trebuie să fie mai deştepţi decât tine, că de aceea sunt consilieri pe domenii. În sufletul lui a vrut să-l imite pe Băsescu, fără să poată să fie Băsescu, un jucător. I-a adus pe PNL unde au ajuns. N-a existat niciun proiect al lui Iohannis. Băsescu a avut nişte proiecte, unele proaste rău, dar măcar a avut proiecte. Nu veţi spune mare lucru despre mandatele lui Iohannis peste 10 ani. (...) Indiscutabil, mai slab este K.Iohannis (n.r faţă de Emil Constantinescu). CDR n-a fost o guvernare atât de proastă, pe cât de proastă a fost imaginea. Este vorba de frustrarea relativă. Oamenii sunt frustraţi când au aşteptări înalte şi trăiesc mai prost decât aşteptările lor. CDR a venit pe o aşteptare senzaţională şi normal că oamenii au fost dezamăgiţi. Băieţi mafioţi au făcut super-afaceri pe la spatele lor. Pe vremea aceea, PDSR lăsase ţara în piuneze rău de tot. Constantinescu a avut naivităţile lui: n-a ştiut cum să lucreze cu Sistemul, n-a ştiut să facă politică. Constantinescu n-a fost un Preşedinte strălucit, nici el era pregătit ca să fie Preşedinte. Constantinescu a demarat procesul pentru NATO şi UE. Pe vremea lui Iohannis, n-a început nimic”.

Directorul Departamentului Sociologie al Facultăţii de Ştiinţe Politice, din cadrul SNSPA, Alfred Bulai, a vorbit în OFF/OnTheRecord şi despre avantajele şi dezavantajele rocadei guvernamentale:

„Rocada este în avantajul PSD. România poate să împrumute bani în neştire. Se ruşinează şi Nuţu Cămătaru la ce dobânzi împrumută ţara bani. Nu se erodează puterea atât de repede. Nu este chiar atât de tranşantă diferenţa. PSD şi PNL nu le este rău, aşa cum le este acum. Domnul Ciucă, dacă părăseşte Guvernul, părăseşte şi PNL. Proiectul multora este să recâştige partidul – PNL. PSD a fost şmecher: propunem un Guvern mai mic şi nu mai facem rocada că negociem toate posturile. Şi o parte din liderii PNL vor ca negocierile să iasă prost pentru PNL: au un argument să-l dea jos pe Ciucă. Dl. Iohannis stabileşte cine este la Educaţie şi Externe. Liberalii au oricum puţin de negociat, faţă de PSD. Nu ştiu dacă dl. Ciolacu vrea ca Grindeanu să fie la Transporturi. Cei grei din PNL nu sunt în funcţii importante. PNL este într-o situaţie să iasă foarte jenant la alegeri. De aceea îi preocupă cuplarea alegerilor. Dl. Ciolacu stă cel mai bine: are linişte în partid, frumos, are bucate, este la guvernare, fără să fi câştigat alegerile. Domnul Ciolacu se erodează, nu Guvernul. Dl. Ciolacu are o problemă o personală cu candidatura Preşedinţie. Ciolacu în acest moment conduce de facto, în mare parte, Guvernul. Dl. Ciolacu ştie să iasă şi să vorbească ca şi cum ar fi în Opoziţie, ca şi cum noi conducem ţara. Dl. Ciucă nu are replici prea multe faţă de PSD. PSD şi PNL sunt trup şi suflet alături de conducător până pică. Apoi spun că au zis în permanenţă că îi trage în jos. La partide nu mai este vremea să fie aripioare. Acum este şansa vieţii lui Ciolacu. E preşedinte de partid. Va mai fi preşedinte peste 4 ani? Nici candidat nu mai este”.

Cum au ajuns Preşedinţii de dreapta să-şi distrugă partidele de dreapta şi premisele cursei pentru Palatul Cotroceni în 2024 – au fost şi ele analizate în emisiunea OFF/OnTheRecord, pe Aleph News, de profesorul Alfred Bulai:

„De 30 de ani, în România, s-a croit un anumit gen de electorat: anti – PSD. Au fost alegeri negative în care oamenii au votat persoane anti – PSD. PNL n-are mai mult de 10-12% în realitate. Când USR a părut adversarul real al PSD, s-a prăbuşit PNL. Sunt vase comunicante. Aceasta este drama candidaţilor la Preşedinţie: în turul 2, cei împotriva unui lider PSD sunt mai mulţi. Este un mecanism în care partidele sunt urcate de Preşedinţi la Putere, dar toţi au impresia că sunt Dumnezeu şi pot face orice cu partidele. Este o culpă colectivă. L-au acceptat pe Preşedinte, au crescut în umbra lui. (...) În general, oamenii nu vor politicieni de vârf la Preşedinţie. Asta este drama lui Ponta. Lumea l-a ales pe Iohannis că nu era politician pur sânge. Emil Constantinescu venise ca şef al unei asociaţii, Băsescu era şeful unui partid de 7%. În mentalul colectiv, Iohannis era primarul neamţ de la Sibiu. Cumva intuiţia poporului este corectă: nu ar trebui să fie un Preşedinte loial 100% unui partid. Ideal este să ai la Preşedinţie un om care are viziune şi poate fi un negociator pe toate palierele. Este greu să existe un candidat comun al Dreptei. Toţi se luptă să ajungă în turul 2. În 2000, Stolojan şi Isărescu, pentru că s-au certat, n-au luat nici împreună cât a luat Vadim. Acesta este norocul PSD: câte partide avem pe stânga? Am văzut borfaşi la toate partidele şi oameni deosebiţi la toate partidele. Naţionalismul în România are o cotă de 15-20%. AUR a crescut numai datorită guvernanţilor. În pandemie, AUR a rămas singur pe culoarul politic. AUR a căpătat un capital uriaş de simpatie de la oameni care n-aveau treabă cu AUR de nicio culoare. AUR are o resursă umană slabă. Este naţionalism de stadion. AUR s-ar putea să devină un partid foarte puternic dacă se reformează radical. AUR are foarte multe lucruri pe contrasens cu lumea contemporană care îi trag în jos şi îi va descalifica. USR s-a descalificat singur. Dl. Drulă e un băiat foarte simpatic, dar dacă-l vede lumea pe stradă nu ştie cine este. USR este încă într-o criză de creştere, de identitate, nu ştim pe cine reprezintă şi ce vrea să spună. USR are mai buni lideri decât AUR, dar nici aceia n-au vizibilitate. Cei de la USR sunt destul de aerieni vizavi de societate. PNL poate fi picaj dar se poate recalibra schimbând conducerea. Partidele se gândesc acum dacă au locomotive să-i tragă în sus în alegeri”.

(Fluierul)