Nota redacției:

Încă o dată facem un apel la Ministerul Sănătății să termine cu Lozincăria Progresistă Tâmpă, să publice toate studiile și statisticile existente în lume legate de vaccinuri și să treacă să facă la noi în țară studii reale și serioase legate de impactul vaccinărilor, care să pună în balanță la modul obiectiv avantajele și dezavantajele fiecărui tip de vaccin care se aplică copiilor în România.

Terminați cu Lozincile Neomarxiste Tâmpe care afirmă idiot că Vaccinurile nu pot avea efecte adverse greve, că vaccinații sunt feriți pe viață de bolile pentru care se vaccinează sau că vacinații nu-i pot îmbolnăvii pe alții.

Ajutați populația să înțeleagă realitatea și complexitatea problemei și atunci populația singură va adopta masiv vaccinurile care sunt în avantajul ei și le va respinge pe cele cu probleme sau care nu-i aduc un beneficiu evident raportat la riscuri

Asta ar fi o adevărata informare a populației și a protecția ei: nu trâmbițarea tâmpă a unor lozinci neomarxiste de tipul: "Vaccinurile 'e' bune mereu. Nu fac niciodată nimic rău. Veniți să vă vaccinăm cu forța ca pe vite. Cine vă spune altfel sunt extremiști fundamentaliști"

Nu faceți decât să înspăimântați populația prin lozincile voastre uluitor de tâmpe, pe care nici ultimul idiot nu le poate crede într-atât de simpliste și de idioate sunt

Doar Adevărul convinge, nu lozincăria și învățământul politico-ideologic progresist cu nimic diferit de cel bolșevic.

Medicina e o știință complexă, nu e o lozincărie progresisto-marxist-leninistă care să se reducă la "ELE 'e' întotdeauna Bune" și la "Vi le dăm Cu Forța".

Cât despre politicienii (dintre care mulți n-au ajuns să citească 10 cărți complete la viața lor), dar ar vota cu două mâini vaccinarea cu forța a oamenilor ca pe vite, ca în cele mai negre regimuri totalitare, nu avem cuvinte să caracterizăm mizeria pe care o fac. Să le iei oamenilor dreptul de a dispune de ei înșiși, ține de cel mai odios totalitarism.

Herpesvirusul care provoacă boala lui Marek - o afecțiune extrem de contagioasă, paralizantă și în cele din urmă mortală, care costă industria de pui peste 2 miliarde de dolari pe an - ar putea evolua ca răspuns la vaccinul său. Va evolua ca răspuns la cel mai recent vaccin al său, pentru că de-a lungul timpului s-au făcut mai multe vaccinuri, tocmai ca să contracareze evoluția sa rapidă.

Boala lui Marek a îmbolnăvit păsările domestice la nivel global pentru mai mult de un secol; păsările îl prind prin inhalarea prafului încărcat cu particule virale vărsate în penele altor păsări.

Primul vaccin a fost introdus în 1970, după ce boala a dus la uciderea unor turme intregi. Vaccinul inițial a funcționat bine, dar în doar un deceniu, vaccinul a început în mod misterios să eșueze; focarele mortale ale Bolii lui Marek au început să izbucnească în efectivele de pui vaccinați.

Un al doilea vaccin a fost licențiat în 1983 în speranța de a rezolva problema. Dar și el a încetat treptat să lucreze. Puii vaccinați au început să moară pe capete.

Astăzi, industria păsărilor are cel de-al treilea vaccin. Vaccinul încă mai funcționează, dar Citi și alți cercetători sunt îngrijorați că s-ar putea întâmpla curând catastrofa și se-așteaptă ca într-o bună zi și acest vaccin să eușeeze.

Și nici un vaccin din linia a patra nu mai așteaptă în urma lui. Mai rău, în ultimele decenii, virusul a devenit și mai mortal în urma adaptărilor sale succesive la vaccinurile precedente.

Dacă nu avem în vedere evoluția acestor agenți patogeni ca răspuns la vaccinuri, atunci într-adevăr nu înțelegem selecția naturală.

Read și alții, inclusiv cercetătorii de la Departamentul Agriculturii din SUA, susțin că virusul care provoacă tulburările lui Marek s-a schimbat rapid de-a lungul timpului în moduri în care l-au ajutat să se sustragă vaccinurilor anterioare.

Marea întrebare este dacă vaccinurile au instigat direct aceste schimbări sau dacă evoluția s-a întâmplat, prin coincidență, din alte motive, dar Citi este destul de sigur că vaccinurile au jucat un rol important.

Într-o lucrare din 2015 din PLOS Biology, Citi și colegii săi au vaccinat 100 de pui, lăsând 100 de alți pui nevaccinați. Apoi au infectat toate păsările cu tulpini ale Bolii lui Marek care variau ca virulență - legat de cât de periculoase și infecțioase - erau.

Echipa a constatat că, pe parcursul vieții, păsările nevaccinate au răspândit mult mai puține tulpini virulente în mediul înconjurător, în timp ce păsările vaccinate au răspândit mult mai multe din tulpinile cele mai virulente. (n.red. explicația e simplă, la cei vaccinați, au scăpat doar virușii cei mai bine adaptați)

Constatarile sugerează că vaccinul Marek incurajeaza virusii mai periculosi pentru a se prolifera.

Această virulență crescută ar putea da virușilor mijloacele necesare pentru a depăși răspunsurile imune primite de vaccinul păsărilor și să facă efectivele vaccinate bolnave.

Majoritatea oamenilor au auzit de rezistența la antibiotice. Despre, rezistența la vaccin, nu atât de mult. Asta pentru că rezistența la medicamente este o problemă globală uriașă care ucide anual aproape 25.000 de persoane în Statele Unite și în Europa și de peste două ori mai multe în India.

Microbii rezistenți la vaccinuri, pe de altă parte, nu par pentru nimeni azi că reprezintă o amenințare majoră. Asta deoarece lumea medicală s-a entuziasmat de rezultatele produse de vaccinuri.

Dar bătălia e departe de a fi câștigată. Cercetările recente sugerează însă că unele populații de patogeni se adaptează în moduri care îi ajută să supraviețuiască într-o lume vaccinată și că aceste schimbări se întâmplă în mai multe moduri.

La fel cum populația mamiferelor a explodat după ce dinozaurii au dispărut, deoarece o nișă mare s-a deschis în urma dispariției lor, unii microbi au fost măturați de vaccinuri pentru a fi înlocuiți de concurenții lor de nișă care nu au fost eliminați de vaccinuri.

Imunizarea face, de asemenea, să explodeze o varietate mai mare de rapoarte genetice rare sau anterior inexistente ale agenților patogeni, probabil datorită faptului că anticorpii primiti de vaccin nu pot recunoaște cu ușurință și ataca pe patogenii care-și schimbă forma și care arată diferit de tulpinile țintite de vaccin.

Și vaccinurile care se dezvoltă împotriva unora dintre agenții patogeni ai lumii - malarie, HIV, antrax - se bazează pe strategii care ar putea, conform modelelor evolutive și experimentelor de laborator, să încurajeze acești agenți patogeni să devină și mai periculoși și mai mortali.

Evoluționiștii biologi nu sunt surprinși că acest lucru se întâmplă.

Un vaccin este practic o nouă presiune de selecție plasată pe un agent patogen, iar dacă vaccinul nu-și eradichează complet țintele atunci e jale. Agenții patogeni rămași cu cea mai mare capacitate de rezistență și adaptabilitate (eng. "fitness") - aceia care pot supraviețui într-un fel într-o lume imunizată - vor deveni cei mai "obișnuiți" deși rezistența lor deosebită îi indică ca fiind cei mai periculoși.

"Dacă nu aveți în vedere evoluția acestor agenți patogeni ca răspuns la vaccinuri", a spus Paul Ewald, biolog evolutiv la Universitatea din Louisville, " atunci nu înțelegeți cu adevărat selecția naturală".

Totuși, nu confundați aceste constatări ca dovezi directe că vaccinurile sunt periculoase sau că sunt obligate să eșueze - deoarece rezultatele nedorite pot fi îmbunătățite și prin utilizarea cunoștințelor noastre despre selecția naturală.

Evoluția patogenilor e inevitabilă, dar ar putea fi coaxiată (într-o bună zi), ca să se îndrepte într-o direcția cea bună și mai puțin periculoasă (n.red. cum dracu? dacă întotdeauna supraviețuiesc cei mai rezistenți patogeni la vaccinuri?).

Artistii rapizi

Știința privind vaccinurile este complicată, dar mecanismul de bază este simplu. Un vaccin vă expune corpul la patogeni slăbiți sau chiar doar la anumite fragmente din patogeni.

Această expunere încurajează sistemul imunitar să creeze armate ale celulelor imune, dintre care unele secretă proteinele anticorpilor pentru a recunoaște și a lupta împotriva agenților patogeni dacă aceștia invadează vreodată din nou organismul.

Acestea fiind spuse, multe vaccinuri nu oferă imunitate pe toată durata vieții, din mai multe motive.

Un nou vaccin împotriva gripei trebuie să se dezvolte în fiecare an, deoarece virusurile gripale țintite de vaccinuri, evoluează rapid și fac mutații în mod natural.

Imunitatea provocată de vaccin poate, de asemenea, să scadă în timp. După ce a fost inoculată o vaccinare împotriva febrei tifoide, de exemplu, nivelurile de anticorpi de protecție ale unei persoane scad în mai mulți ani, motiv pentru care agențiile de sănătate publică recomandă stimulente regulate pentru cei care locuiesc sau vizitează regiuni unde tifoidul este endemic.

Cercetările sugerează o scădere similară a protecției în timp apare și la vaccinul împotriva oreionului (n.red. protecția oricărui vaccin scade în timp spre deosebire de protecția naturală împotriva patogenilor reali care se păstrează pe viață).

Eșecurile vaccinului cauzate de evoluția indusă de vaccin sunt diferite. Aceste scăderi ale eficacității vaccinului sunt provocate de modificările populațiilor patogene, modificări pe care vaccinurile le provoacă în mod direct.

Oamenii de stiinta au inceput sa studieze fenomenul in parte pentru ca in final pot în sfârșit face acest lucru: Avansurile in secventierea genetica au facut mai usor sa vedem cum se schimba microbii in timp. Și multe astfel de constatări au întărit concluzia legată de cât de repede evoluează și au mutații agenții patogeni ca răspuns la indicii de mediu.

Ilustrație grafică: Vaccinurile stimulează sistemul imunitar să facă anticorpi care atacă caracteristicile unui agent patogen. Deoarece agenții patogeni evoluează în mod natural, modificările aleatorii ale caracteristicilor unui agent patogen pot face ca vaccinul să fie ineficient în timp. Dar oamenii de știință observă acum semne că, în unele cazuri, vaccinurile însele pot conduce ca populațiile patogene să devină mult mai rezistente.

Virușii și bacteriile se schimbă repede, parțial, pentru că se reproduc rapid "ca niște nebuni".

Trei zile după ce o pasăre este mușcată de un țânțar care transportă virusul West Nile, un mililitru de sânge conține 100 de miliarde de particule virale, aproximativ numărul de stele din Calea Lactee. Și cu fiecare replicare a virusului vine ocazia de schimbare genetică. Atunci când un virus RNA se replică, procesul de copiere generează o nouă eroare sau mutație la 10.000 nucleotide, o rată de mutație de 100.000 ori mai mare decât cea găsită în ADN-ul uman. Virușii și bacteriile se și recombină, de asemenea, sau mai exact își partajează materialul genetic, cu tulpini similare, dându-le un alt mod de a-și schimba genomul rapid.

La fel cum oamenii - cu excepția gemenilor identici - toți au genomuri distincte, populațiile de patogeni tind să fie compuse din nenumărate variante genetice, unele dintre ele mai bine dotate decât altele în timpul bătăliilor cu anticorpi instruiți cu vaccinuri. Vânătorii de patogeni modelează de fapt populația patogenă a viitorului.

Bacteriile care provoacă pertussis, Bordetella pertussis, s-au adaptat bine mersi la noul vaccin. Cel vechi mai eficient, provoca convulsii grave ca efect secundar motiv pentru care a fost scos.

Bacteriile care provoacă pertussis, mai bine cunoscut sub numele de tuse convulsivă, ilustrează modul în care se poate întâmpla acest lucru. În 1992, recomandările Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) au început să promoveze un nou vaccin pentru a preveni infecția, care este cauzată de bacteriile numite Bordetella pertussis. Vechiul vaccin a fost făcut folosind bacterii întregi ucise, care au provocat un răspuns imunitar eficient, dar au provocat și efecte secundare rare dar grave, cum ar fi convulsiile.

Noul vaccin, cunoscut sub numele de vaccin "acellular", conținea doar două până la cinci proteine ​​din membrana externă izolată a agentului patogen.

Un studiu din anul 2017 de Pediatrie a comparat situația cu un joc cu miză mare "de mlaștină". În esență, vaccinarea a restructurat complet populația de patogeni, nu o dată ci de două ori.

Reacțiile adverse grave și nedorite au dispărut odată cu noul vaccin, însă vechile probleme, au fost înlocuite în noul vaccin cu probleme noi, neașteptate. În primul rând, din motive neclare, protecția conferită de vaccinul acelular a scăzut în timp. Epidemiile au început să izbucnească în întreaga lume (în rândurile celor vaccinați).

În 2001, oamenii de știință din Țările de Jos au propus într-un studiu un motiv suplimentar pentru a explica renașterea virulentă a bolii în rândul vaccinaților: ei au afirmat cp vaccinarea a stimulat evoluția, cauzând tulpinile bacteriilor care nu aveau proteinele vizate sau care aveau versiuni diferite ale acestora să supraviețuiască preferențial.

Alte Studii au susținut de atunci această idee.

Într- o lucrare din 2014 publicată în Boli Infecțioase emergente, cercetătorii din Australia, conduși de microbiologul Ruiting Lan de la Universitatea din New South Wales, au colectat și au secvențiat eșantioane de B. pertussis de la 320 pacienți între 2008 și 2012.

Procentul de bacterii care nu exprimau pertactina, o proteină vizată de vaccinul acelular, a crescut de la 5% in 2008 la 78% in 2012, ceea ce sugereaza că presiunea de selectie a vaccinului a permis tulpinilor fara pertactina sa devina mai frecvente.

În SUA, aproape toți virușii circulanți nu au pertactină, potrivit unei ziare CDC din 2017. Cred ca toata lumea este de acord ca variatia tulpinii de pertussis se schimba prin vaccinare, a spus Lan.

"Credem că aproape toata lumea este de acord astăzi, că variatia tulpinii pertussis este formată prin vaccinare".

Cum au driblat virușii Hepatitei B , vaccinul actual împotriva hepatitei B

Hepatita B, un virus care provoacă leziuni hepatice, ne pune o poveste similară. Vaccinul actual, care vizează în principal o parte din virusul cunoscut sub numele de antigen de suprafață al hepatitei B, a fost introdus în SUA în 1989.

Un an mai târziu, într-o lucrare publicată în Lancet, cercetătorii au descris rezultate stranii într-un studiu de vaccinare din Italia.

Aceștia au detectat virusuri ale hepatitei B care circulau în 44 de subiecți vaccinați, dar la unii dintre ei, virusurilor le lipsea o parte din antigenul vizat chiar de vaccin. (n.red. Cu alte cuvinte deși oamenii erau vaccinați, virușii care driblau vaccinul, zburdau voioși în corpulîrile acestor vaccinați).

Apoi, într-o serie de studii efectuate în Taiwan, cercetatorii au secventiat virusii care au infectat copiii vaccinați are au fost testați pozitiv pentru hepatita B. Ei au raportat ca prevalenta acestor "mutanti de evacuare" virali, asa cum i-au numit, care nu aveau antigenul de suprafață țintit de vaccin, a crescut de la 7,8% in 1984 la 23,1% 1999.

Unele cercetări (n.red. progresiste) sugerează , totuși, că aceste tulpini mutante nu sunt stabile și că acestea nu prezintă prea mult risc (n.red. deci patogenii care supraviețuiesc și sunt cei mai rezistenți nu ar reprezinta riscuri după unii progresiști).

Într-adevăr, din ce în ce mai puțini oameni captează hepatita B în fiecare an la nivel mondial. În calitate de medici de la Școala de Medicină de la Icahn din Muntele Sinai din New York, au rezumat într-o lucrare din 2016 , că "semnificația clinică a mutațiilor de evacuare a antigenului de suprafață împotriva hepatitei B rămâne controversată".

Cum au driblat vaccinurile, bacteriile Streptococcus pneumoniae, responsabile pentru multe cazuri de pneumonie, infecții ale urechii, meningita si alte boli in randul copiilor vârstnici și tineri

Gol de nișă

Oamenii de știință, de obicei, trebuie să-și proiecteze bine propriile experimente.

În anul 2000, Bill Hanage, care tocmai și-a terminat doctoratul. în patologie, a fost întotdeauna fascinat de bacterii și de biologia evoluționistă. Și ceva profund a fost pe cale să se întâmple cu bacteriile din America.

Un nou vaccin numit Prevnar 7 a fost recomandat pentru toti copiii din SUA pentru a preveni infecțiile cauzate de Streptococcus pneumoniae, bacteriile responsabile pentru multe cazuri de pneumonie, infecții ale urechii, meningita si alte boli in randul copiilor vârstnici și tineri. Până in prezent, oamenii de stiinta au descoperit mai mult de 90 de serotipuri distincte de S. pneumoniae- grupuri care au caracteristici imunologice distinctive pe suprafata celulelor lor - si Prevnar 7 a vizat cele sapte serotipuri care au cauzat greva de infectii grave.

Dar Hanage, alături de alți cercetători, s-a întrebat ce se va întâmpla cu cele peste 80 alte tipuri.

"M-am lovit, de lipsa mea aproape totală de formare formală în biologia evoluționistă, și acesta a fost un experiment extraordinar de evoluție pe care l-am întâlnit", a spus el.

Hanage a colaborat cu Marc Lipsitch, un epidemiolog și microbiolog care a părăsit recent Universitatea Emory pentru Harvard, iar împreună oamenii de știință - acum la Harvard - au urmărit adaptarea populației pneumococice la această nouă presiune de selecție.

Acești oameni de știință și alții au raportat că, în timp ce vaccinul Prevnar 7 a eliminat aproape complet infecțiile cu cele șapte serotipuri vizate, celelalte serotipuri mai rare au evoluat și s-au răspândit repede pentru a le lua locul, inclusiv un serotip numit 19A, care a început să cauzeze o mare parte a infecțiilor pneumococice grave.

Ca răspuns, în 2010, SUA a introdus un nou vaccin, Prevnar 13, care vizează 19A și cinci serotipuri suplimentare.

Dar, Serotipurile anterioare nețintite de noul vaccin, "au răsunat" din nou ca răspuns și au îmbolnăvit populația de vaccinați. O lucrare din 2017 în revista științifică Pediatriea a comparat situația cu un joc cu miză mare. În esență, vaccinarea a restructurat complet populația de patogeni, de două ori.

În ansamblu, incidența infecțiilor pneumococice invazive din SUA a scăzut dramatic printre copii și adulți, ca rezultat al vaccinului Prevnar 13. Ea salvează multe vieți americane, probabil pentru că se adresează subsetului de serotipuri care este încă cel mai susceptibil de a provoca infecții.

Dar datele din Anglia și Țara Galilor nu sunt atât de roz. Deși infecțiile la copii au scăzut, infecțiile pneumococice invazive au crescut constant la adulții în vârstă și sunt mult mai mari acum decât au fost înainte de a fi introdus Prevnar 7.

În ceea ce privește motivul pentru care se întâmplă acest lucru, "Nu cred că știm", a spus Hanage. Dar cred ca putem sugera oarecum in mod rezonabil ca serotipurile care sunt acum purtate de copii sunt din neatentie mai bine capabile sa provoace boli la adulti, lucru pe care nu l-am fi stiut inainte, pentru ca erau relativ rare ".

"Se poate gândi la vaccinare ca la un fel de sită", susține Troy Day , un biolog evolutiv matematic de la Universitatea Queens din Ontario, Canada. "Această sită împiedică mulți agenți patogeni să treacă și să supraviețuiască, dar dacă se strâng câțiva care reușesc s-o facă, cei din acea probă nonrandom vor supraviețui preferențial, se vor replica și în cele din urmă vor schimba compoziția populației patogene".

"Cei care supraviețuiesc astfel, ar putea fi mutanții de evacuare cu diferențe genetice care le permit să scape sau să se ascundă de anticorpi primiti de vaccin sau pur și simplu pot fi serotipuri care nu au fost vizate de vaccin. Deci în primul rând, ei sunt ca și criminalii norocoși, care au fost trecuți cu vederea în timpul unei serii de raiduri ale poliției din oraș. Oricum, vaccinul modifică profund profilul genetic al populației patogene".

Sfaturile cântarului - Ce sunt vaccinurile "cu scurgeri" și care sunt pericolelel lor

Așa cum agenții patogeni au căi diferite de a ne infecta și de a ne afecta, vaccinurile pe care oamenii de știință le dezvoltă folosesc diferite strategii imunologice. Majoritatea vaccinurilor pe care le primim în copilărie împiedică reproducerea patogenilor în interiorul nostru și, astfel, ne împiedică să transmitem infecțiile altora. Dar oamenii de știință nu au putut până acum să facă astfel de tipuri de vaccinuri sterilizante pentru agenții patogeni complicați cum ar fi HIV, antraxul și malaria. Pentru a cuceri aceste boli, unii cercetători au dezvoltat imunizări care împiedică boala, fără a preveni efectiv infecțiile - ceea ce se numește vaccinuri "cu scurgeri". Iar aceste vaccinuri noi pot provoca o evoluție microbiană diferită și potențial mai înspăimântătoare.

Cred că comunitatea științifică devine din ce în ce mai conștientă de faptul că rezistența la vaccin este un risc real.

Virulența, ca trăsătură, este în mod direct legată de replicare: cu cât mai mulți agenți patogeni ajung în corpul unei persoane, cu atât devine cel mai bolnav în general.

O rată ridicată de replicare are avantaje evolutive - mai mulți microbi din organism duc la mai mulți microbi în mușchi, sânge sau scaun, ceea ce le oferă microbilor mai multe șanse de a infecta alții - dar are și costuri, deoarece poate ucide gazdele înainte de a avea șansa să transmită infecția lor.

Vaccinații un pericol pentru Nevaccinați dar și pentru alți Vaccinați.

Problema cu vaccinurile "cu scurgeri" (vaccinuri "cu scurgeri" = vaccinuri care nu pot omorî toți patogenii), spune Read, este că acestea permit agenților patogeni să se reproducă necontrolat, protejând în același timp gazdele de boală și de deces, eliminând astfel costurile asociate cu creșterea virulenței.

De-a lungul timpului, într-o lume a vaccinărilor "cu scurgeri", un agent patogen ar putea evolua pentru a deveni mortal pentru gazdele nevaccinate, deoarece poate profita de beneficiile virulenței fără costuri - la fel cum boala Marek a devenit încet, încet , mult mai letală pentru puii nevaccinați.

Această virulență poate determina, de asemenea, declanșarea eșecului la vaccin, cauzând boală în gazdele vaccinate.

Cazul vaccinurilor anti-Malarie testate pe șoarecii vaccinați și nevaccinați

În plus față de boala lui Marek, Citi a studiat malaria, care este ținta mai multor vaccinuri în prezent în curs de dezvoltare. Într- o lucrare din 2012 publicată în PLOS Biology, Read si Vicki Barclay, post-doctorantul său la acea vreme, au inoculat soareci, cu o componenta a mai multor vaccinuri împotriva malariei, testate în prezent în studiile clinice.

Apoi au folosit acești șoareci infectați, dar nu bolnavi, pentru a infecta alte șoareci vaccinați. După ce paraziți au circulat prin 21 de rânduri de șoareci vaccinați, Barclay și Read i-au studiat și i-au comparat cu paraziții de malarie care circulau prin 21 de rânduri de șoareci nevaccinați.

Ei au descoperit, că Tulpinile de la șoarecii vaccinați, au crescut mult mai violente, prin faptul că s-au replicat mai repede și au ucis mai multe celule roșii din sânge. La sfârșitul a 21 de runde de infecție, acești paraziți care au crescut mai repede au fost singurii rămași în organisme.

Dacă totul pare teribil de înspăimântător, țineți minte câteva lucruri. Mulți agenți patogeni, inclusiv rujeola, nu par să evolueze ca o populație (n.red. compactă), ca răspuns la vaccinurile împotriva lor

În al doilea rând, datele experimentale dintr-un laborator, cum ar fi studiul privind malaria descris mai sus, nu prevăd neapărat ce se va întâmpla în peisajul mult mai complex al lumii reale.

Sursa: Quanta magazine - Vaccines Are Pushing Pathogens to Evolve

(Fluierul)