Nota Redacției

Între Monarhiile Străine impuse în țările Balcanice de progresismul englez şi francez al sec XIX pentru a-şi asigura controlul politic din acele noi state, (progresism creator al revoluției franceze şi al paşoptismului lojelor masonice), şi republicile progresisto-bolşevice de mai târziu impuse de alți ocupanți, nu e nici o diferență de esență.

Ambele sunt forme de ocupație prin care niște puteri străine controlează populațiile locale din acele țări.

Autoguvernarea, suveranitatea şi independența unui popor presupune ca acesta să-şi aleagă liber conducătorii, din rândurile cetățenilor săi.

Nu confundați Monarhia Străină impusă României de străini (care în esența şi scopul ei ultim, e similară cu mizerabilele Domnii Fanariote), cu Domnitorii Români, Basarabi şi Muşatini care au creat şi condus principatelor române, sau cu nemuritorii Decebal și Burebista. Doar nu vi-l imaginați pe Ştefan cel Mare capabil să tragă cu tunul în răzeșii moldoveni, în loc să tragă în turci, după care să mai aibă şi tupeul să-şi felicite armata cu "inima caldă" pentru miile de crime făcute. La cinismul ăsta criminal nemăsurat s-a pretat Carol I pe numele său real Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen.

Comparați progaganda romanțată care i se face acestui Carol I (şi monarhiei străine din România), cu cinismul declarațiilor pe care le face el însuşi, după ce armata aflată sub comanda sa directă a ucis mii de țărani români. (el fiind capul armatei cf. Constituției de atunci)

Ştirea din 29 martie 1907

DIN INIMA CALDĂ. Regele Carol I a mulțumit ostașilor săi pentru "îndeplinirea datoriei"

ORDINUL DE ZI CĂTRE ARMATĂ

Ostasi,

Evenimente grave s-au dezlănțuit asupra noastră, zguduind instituțiile statului până la temeliile sale și punând în primejdie munca a jumătate de veac

(n.Red. "munca de o jumătate de veac pusă în primejdie" era "munca" care i-a adus pe țăranii români într-o situație MAI MULT DECÂT DISPERATĂ).

În aceste grele împrejurări, armata a fost chemată să restabilească liniștea turburată.

Fără şovăire, ea şi-a indeplinit datoria (n.red. de a împușca țărani) și, în toate unghiurile țării, ostașii au răspuns grabnic la apel. În cinci zile oștirea a ajuns la numărul de 140.000 de oameni.

Mobilizarea rapidă și dizlocarea trupelor cu ordine și fără întârziere sunt o puternică chezăşie că armata va fi intotdeauna în stare a face față oricărei primejdii ce ar amenința statul.

Țara datorește oștirii și atitudinii ei hotărâte, ca o mare nenorocire a fost înlăturată și ordinea în scurta vreme restabilită. Ați avut o datorie dureroasă de îndeplinit; dar unde sunt omor, foc și jaf, trebuie ocrotite cu orice preț averea cetățenilor și buna rânduiala.

Vă mulțumesc cu inima caldă și privesc cu dragoste și nemărginită încredere spre scumpa Mea armată (n.red. "guvernul Meu","poporul Meu"), care s-a arătat la înălțimea chemării sale ori și când o primejdie a amenințat ființa scumpei Noastre țări.

(n.Red. țăranii români în care a tras armata erau "primejdia care a amenințat ființa scumpei Noastre țări")

CAROL I, Regele Romaniei,

29 martie/1 aprilie 1907

Mii de țărani români au fost ucişi de armată

Prof.univ.istoric Ioan Scurtu: "Istoricii care se respectă, nu fac afirmaţii şi aprecieri fără o bază documentară, sunt prudenţi şi lasă câmp deschis pentru ca noi cercetători să lumineze aspecte încă puţin cunoscute, care pot duce spre o abordare mai nuanţată şi deci mai corectă a evenimentelor. În acest spirit, apreciem ca fiind realistă concluzia cuprinsă în volumul VII, tomul II al Tratatului de Istoria României, coordonat de Gheorghe Platon, publicat în 2003, în care se apreciază: „Rezultatul general al represiunii s-a soldat cu mii de victime, la care s-au adăugat zecile de mii de arestaţi, urmăriţi şi judecaţi, pentru participare directă sau adeziune la răscoală”.

Cum a mușamalizat crimele guvernului de la 1907, regele Carol I. Cum au dispărut documentele guvernamentale legate de crimele autorităților de la 1907, cu responsabilitatea directă a mult-lăudatului rege Carol I

Ceea ce nu s-a înțeles nici până acum, toate explicațiile istoricilor fiind doar simple supoziții, este dispariția enigmatică a unei mari părți a dosarelor privind marea răscoală. Într-o analiză pe această temă „Câţi ţărani au fost ucişi în 1907?” - istoricul Ioan Scurtu aducea următoarele precizări:

„În 1912, ministrul de Interne Alexandru Marghiloman a constatat că din arhiva instituţiei pe care o conducea lipseau 30 de dosare din anul 1907. Imediat, conservatorii au declanşat o virulentă campanie împotriva liberalilor, acuzându-i că au sustras dosarele care conţineau documente despre „instigaţiile la răscoală” ale PNL, precum şi ordinele de „măcelărire în masă” a ţăranilor, date de guvern.

Extrem de caustic (n.r. La adresa ucigașilor de tărani), s-a dovedit a fi Nicolae Filipescu, care cerea pedepsirea „asasinilor”. În această atmosferă, fruntaşul liberal Mihail Pherekyde s-a prezentat în audienţă la Carol I, cerându-i ca „dacă în adevăr la 1907 s-au săvârşit omoruri inutile din ordinul miniştrilor, regele, în virtutea drepturilor ce-i acordă Constituţia, să trimită în judecată pe miniştrii de la 1907”.

Regele Carol I i-a declarat că nu exista nici un motiv să fie trimis în faţa Curţii de Casaţie fostul guvern, fiindcă, fostul guvern „a venit la putere în 1907, în împrejurări foarte grele, el şi-a făcut datoria pe deplin şi atunci şi în cursul guvernării sale, spre deplina satisfacţie a Coroanei”.

În consecinţă, regele l-a chemat la el pe Alexandru Marghiloman, în ziua de 24 februarie, cerându-i ca Partidul Conservator să înceteze agitaţiile în legătură cu represiunea din 1907.

„Dosarele sunt la mine!” a spus Carol I, iar la observaţia lui Marghiloman că era necesar ca aceste dosare „să se întoarcă la Minister, chiar de ar trebui sigilate”, Carol i-a replicat ironic: „Da, poate le voi lega chiar eu împrejur cu sfoară”.

La întrebarea lui Marghiloman: „Dar ce pot răspunde unei interpelări?”, regele i-a recomandat: „Veţi putea spune că dosarele sunt acolo unde trebuie să fie; oricând pot avea dosare la mine; am dosare şi de la Afacerile Străine”.

Nota Redacției

Acele dosare de la Ministerul de Interne, ajunse la Carol I nu au mai fost găsite niciodată. Se presupune că le-a distrus, ca să nu mai rămână urme despre cine a comandat şi cine a executat măcelul de la 1907, atunci când, au fost uciși ca vitele, fără nici un fel de judecată, mii de țărani români care s-au răsculat pentru simplu motiv că nu mai puteau suporta mizeria şi suferințele în care regimul politic al lui Carol I i-a silit să trăiască.

Când judecați domnia cuiva, luați faptele BRUTE, nu poveștile siropoase pe care vi le spun unii şi alții. Rezultatul brut şi groaznic al celor 40 de ani de guvernare ai lui Carol I a fost Răscoala de la 1907, cea mai mare răscoală țărănească din istoria modernă a omenirii. Ați auzit de vreo răscoală țărănească, cât de mică, pe vremea Basarabilor şi a Muşatinilor?

(Fluierul)