23:59 2017-12-19
history - citeste alte articole pe aceeasi tema
Comentarii Adauga Comentariu
Unde scrie în MIORIȚA că BACII au ales să-l omoare "pe cel moldovan" "ca să-i fure oile"? NICĂIERI. "Ultima Oră": În varianta din Maramureş ciobanul e jertfit "între țăpuşte" exact așa cum ne spune Herodot. De ce? Pentru că "lui gre lege i-o picat"...
Nota Redacției: Ceea ce vă dezvăluim mai jos este cea mai mare descoperire făcută vreodată despre Miorița, de la re-descoperirea ei...Citiți şi Vă minunați.
Unde scrie în MIORIȚA că BACII au ales să-l omoare "pe cel moldovan" "ca să-i fure oile"? NICĂIERI. Cum a fost înțeleasă denaturat Miorița după DISPARIȚIA Ritualului Jertfei Celui Mai Bun Dintre Noi.
"Ultima Oră": În varianta din Maramureş ciobanul e jertfit "între țăpuşte", exact așa cum ne spune Herodot. De ce? Pentru că "lui gre lege i-o picat"...Ce dovadă mai bună vreți că e vorba de unul şi a acelaşi RITUAL DACIC?
Clarificare
Unde scrie în MIORIȚA că BACII au ales să-l omoare "pe cel moldovan" "ca să-i fure oile"? NICĂIERI. Cum a fost înțeleasă denaturat Miorița după DISPARIȚIA Ritualului Jertfei Celui Mai Bun Dintre Noi.
"Ultima Oră": În varianta din Maramureş ciobanul e jertfit "între țăpuşte", exact așa cum ne spune Herodot. De ce? Pentru că "lui gre lege i-o picat"...Ce dovadă mai bună vreți că e vorba de unul şi a acelaşi RITUAL DACIC?
Clarificare
Cum unii înțeleg greu ceea ce scriem aducem următoarea clarificare.
Cei doi baci s-au vorbit să îl omoare. Asta e cert..
"Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare"
Discuția de mai jos analizează care a fost SCOPUL omorului decis de cei doi BACI: Jertfa Ritualică sau Jaful/Hoția?
În articolul de mai jos susținem argumentat că Scopul Omorului a fost "Jertfa Ritualică a Celui Mai Bun" - jertfă umană descrisă și de Herodot ca existând la Daci. În articol susținem, că Miorița povestește despre trăirile și atitudinea Ciobănașului pus în fața JERTFEI ce o va face pentru comunitatea sa. Doar din perspectiva asta, atitudinile și trăirile sale din baladă capătă sens. Mai mult, dacă veți reciti balada cu atenție, veți observa că nicăieri în poezie nu se face referire cum că scopul omorului ar fi fost furtul oilor. Observând acest lucru am reanalizat în detaliu pasajul care descrie motivele omorului așa cum apare el în versurile Baladei și am ajuns la concluzia că decizia celorlalți doi baci, ține de procedeul alegerii persoanei care VA FI JERTFITĂ RITUALIC și nicidecum de pregătirea unui furt sau a unui jaf. Aceasta e tema acestui articol.
Aceasta înseamnă că Miorița s-a născut în LUMEA DACĂ și că strămoșii noștri Daci ne-au transmis-o din generație în generație, chiar dacă ca să ajungă până la noi, contextul istoric s-a schimbat (și odată cu el și unele dintre versurile baladei) și chiar dacă strămoșii noștri Daci și-au pierdut limba (fiind nevoiți la un moment dat, să traducă balada în Latină)
Mai mult, Miorița ne oferă detalii extraordinare despre modalitatea în care erau aleși cei care urmau să fie jertfiți pentru a fi trimiși ca soli la Zamolxis, detalii care vin să completeze descrierea făcută de Herodot cu 500 de ani înainte de Hristos
Şi acum descoperirea descoperirilor: care îi va lăsa mască chiar şi pe ultimii sceptici....
În varianta din Maramureş ciobănaşul e jertfit "între țăpuşte", pentru că "lui gre lege i-o picat", exact aşa, cum ne spune şi Herodot că se-ntâmpla
Sus în vârfu muntelui,
Sub crucița bradului
Sunt duși trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:
Herodot: "Tot în al cincilea an aruncă sorții, și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor".
Lui gre lege i-o picat:
O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște
Herodot ne descrie în detaliu cum era pus cel jertfit "între țăpuşte":
Herodot, cu 500 de ani înainte de Hristos şi cu 600 de ani înainte de Decebal:
"Trimiterea solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă peste vârfurile sulițelor
Maramureș: "O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște"
Herodot, cu 500 de ani înainte de Hristos şi cu 600 de ani înainte de Decebal: "Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare ("Şi de-o fi să mor", Maramureș "O, dragi, frățiorii mei, De să-ntâmplă să mor eu"), atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul".
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:
O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște
El o strâgat cătră ei:
– O, dragi, frățiorii mei, (n.Red. frățiori, nu hoți, nu criminali)
De să-ntâmplă să mor eu,
Săpați-mi mormântul meu
Nu în verde țintirim,
Că-ntre morți voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuțu mieilor.
O, drag, fluierașul meu,
Puneți-l la capul meu;
Când or sufla vânturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Și dragilor oi cornute
Cum mi-ți căuta prin munte!
Și dragilor mielușăi
Cum mi-ți căuta prin văi!
Note
Culegător – Béla Bártok
Informator – Dumitru Goja, Vasile Dăncuș (15).
Localitatea/Data – Ieud, →1923; Țara Maramureșului.
Publicat în Volksmusik der Rumänen von Maramuresch, Bártok, 1923, p.187-188, txt. 7.
Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 992, text III (anexă).
Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
Nota redacției:
Unde scrie în MIORIȚA că BACII au ales să-l omoare "pe cel moldovan" "ca să-i fure oile"? NICĂIERI. Cum a fost înțeleasă denaturat Miorița după DISPARIȚIA Ritualului Jertfei Celui Mai Bun Dintre Noi.
Pentru toți cei care cred altceva, nu numai că NU SCRIE NICĂIERI "că vor să-i fure oile", dar dorim să-i întrebăm pe toți cei care cred in falsa teorie cu "hoții" : de când îi interesează pe "hoți" cât de "bărbați" își crește câinii și cât de "învățați" își crește caii, și cât de drept și corect a fost în viață ("că-i mai ortoman"), cel "pe care vor să-l jefuiască omorându-l"? De când a devenit "evaluarea morală și umană a țintei" criteriul după care "hoții își aleg victimele"? De când au ajuns hoții să-l aleagă întotdeauna pe "Cel mai Bun" ca țintă a jafului?
În Miorița e vorba de Ritualul Jertfirii Celui Mai Bun dintre Noi, ritual despre care știm că exista la strămoșii noștri, chiar de la Herodot.
Herodot: "Iată în ce fel se socot ei nemuritori: credința lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii îl cred același cu Gebeleisis. Tot în al cincilea an aruncă sorții, și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor.
(...)
Dacă, în cădere (în sulițele lor), omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul.
În Miorița e vorba de o JERTFĂ decisă de un SFAT AL BĂTRÂNILOR. În Miorița e vorba de ACCEPTAREA ACESTEI JERTFE. E vorba de dramatismul existent ÎN FAȚA JERTFEI ACCEPTATE ȘI ÎNȚELESE. Doar dacă privim așa, toate faptele din baladă se justifică și capătă sens.
Dacă nu ar fi vorba de JERTFA CELUI MAI BUN decisă de un Sfat al Bătrânilor, ne trezim în fața unor aberații logice:
Exemple?
Cum să ceri să te îngroape chiar hoții și criminalii tăi ("să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape...")?
Cum de fac presupușii "hoți" evaluarea morală a victimei ca motiv al deciziei lor și discută "cât de drept și corect ('ortoman') e acesta", și "cât de priceput este", mai exact "cât de bine știe să dreseze caii" și "cât de bine știe să învețe câinii să fie curajoși"?
De când a devenit "evaluarea morală și umană a țintei" criteriul după care "hoții își aleg victimele"?
Cum să stai și să nu faci nimic dacă ar veni din senin hoții să te jefuiască și să te omoare? etc...etc...
Dar dincolo de toate acestea: vă mai întrebăm o dată: Unde scrie în MIORIȚA că BACII au ales să-l omoare "pe cel moldovan" "ca să-i fure oile"? NICĂIERI.
Sensul Baladei a fost denaturat după DISPARIȚIA Ritualului Jertfei Celui Mai Bun Dintre Noi, ritual care a creat însăși Balada...După dispariția acestui Ritual, logica povestirii (pentru cei care nu mai știau de el) s-a pierdut, și fiecare și-a dat cu părerea "din ce motiv e omorât cel care moare"...Așa a apărut falsa ipoteză cu presupușii "hoți care omoară ca să fure oile"
Miorița este drama trăirilor celui care ne spune ce simte când a aflat că a fost ales să dea jertfa supremă şi modul minunat în care acesta reuşeşte să nu-şi trădeze comunitatea şi în același timp să se împace cu sine într-o astfel de trecere grea
Este o adevărată dramă, a noastră ca popor, că în loc să reflectăm la mesajul minunat transmis nouă peste milenii de atitudinea pe care o are tânărul cioban în fața propriei jertfe, în zilele noastre, am reuşit să falsificăm până şi ceea ce se întâmplă de fapt în povestire...În loc de un sfat al bâtrânilor baci care-l aleg pe cel mai bun dintre ei care să fie demn de această jertfă, am ajuns să credem ca proştii, că în baladă ar fi vorba "de doi ciobani care îi fură oile celui de-al treilea"...După care tot noi, am ajuns tot ca proștii să ne mirăm cum de reacția la hoție şi crimă a ciobănaşului "e una atât de deplasată", fiind similară de fapt cu cea din cazul unei Jertfe Autoasumate?
Dar să lăsăm chiar textul baladei să ne arate că așa stau de fapt lucrurile...şi că de fapt, în povestire e vorba de cu totul altceva decât de furatul unor oi...
BACII l-au ales "pe cel moldovan" ca JERTFĂ a CELUI MAI BUN DINTRE NOI
Să recitim pasajul
MIORIȚA:
"Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră (n.red. au discutat îndelung, nu au luat decizia în grabă)
Pe l-apus de soare (n.red. ca prin sacrificiu ritualic, făcut simbolic odată cu sfârșitul luminii)
Ca să mi-l omoare (n.red. ca să îl omoare)
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman (n.red. pentru că e cel mai drept dintre ei)
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute, (n.red. pentru că e harnic și știe să crească cele mai bune oi)
Şi cai învăţaţi, (n.red. pentru că se pricepe cel mai bine să invețe și să dreseze caii)
Şi câni mai bărbaţi (n.red. și pentru că se pricepe cel mai bine să crească cei mai curajoși câini)
BACII erau SFATUL BĂTRÂNILOR și-l ALEGEAU CA JERTFĂ pe CEL MAI BUN DINTRE EI.
(n.red. Pentru toți cei care cred altceva dorim să-i întrebăm: de când îi interesează pe "hoți" cât de "bărbați" își crește câinii și cât de "învățați" își crește caii, și cât de drept și corect a fost în viață ("că-i mai ortoman"), cel pe care vor să-l jefuiască și să-l omoare?)
Iată ce ne spune Herodot despre RITUALUL JERTFEI CELUI MAI BUN DINTRE NOI (cu 500 de ani înainte de Cristos)
Herodot: "Iată în ce fel se socot ei nemuritori: credința lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii îl cred același cu Gebeleisis.
Tot în al cincilea an aruncă sorții, și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor.
Trimitere solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă peste vârfurile sulițelor.
Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul.
Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viață. Când tună și fulgeră, tracii despre care este vorba trag cu săgețile în sus, spre cer, și își amenință zeul, căci ei nu recunosc vreun alt zeu in afară de al lor.
Iată aceeaşi descriere din varianta Mioriței din Maramureş
Lui gre lege i-o picat:
O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște
Credem că descrierea procedurii a ajuns la Herodot puțin denaturată.
Căci e clar că strămoșii noștri nu îi aruncau pe toți la rând în suliți "să vadă cine e cel mai bun dintre ei", ci îl ALEGEAU pe CEL MAI BUN DINTRE EI ca să-l jertfească în URMA UNUI ÎNDELUNG SFAT, așa cum foarte exact ne descrie balada Miorița: "că-i mai ortoman, și-are oi mai multe mândre și cornute și cai învățați și câini mai bărbați".
Desigur în cazul mai multor bărbați demni de această onoare, se trăgea la sorți dintre ei, așa cum ne descrie procedeul, părintele Istoriei, Herodot.
CE SIMTE ȘI CUM ALEGE SĂ SE COMPORTE CEL ALES CA JERTFĂ - despre lucrul acesta EXTRAORDINAR, un lucru căruia DOAR CEI MAI BUNI DINTRE NOI POT SĂ-I FACĂ FAȚĂ, e vorba în MIORIȚA. Prin atitudinea sa în fața JERTFEI, ciobănașul se dovedește a fi într-adevăr CEL MAI BUN DINTRE NOI.
Unii ar fi vrut ca el să fugă, alții ar fi vrut ca el să refuze jertfa ba chiar să se bată cu cei din Sfatul Bătrânilor și să se lepede de religia strămoșilor săi; unii ne spun chiar cât de prost și fraier e ciobănașul că nu s-a opus jertfei...
Strămoșii noștri însă, au știut care e calea cea dreaptă, demnă de urmat. Și nu numai atât : nu numai că au știut care e calea cea dreaptă de urmat dar au știut și cum să ne-o transmită, după mii și mii de ani, ca să nu uităm niciodată cum trebuie să ne comportăm într-o astfel de situație excepțională, singura care ne poate măsura cu adevărat umanitatea din noi
Cel mai grav e că "unii au înțeles că ar fi o poveste despre niște hoți care vor să fure niște oi"
Nu numai că NU SCRIE NICĂIERI în baladă "că vor să-i fure oile", dar dorim să-i întrebăm pe toți cei care cred in falsa teorie cu "hoții" : de când îi interesează pe "hoți" cât de "bărbați" își crește câinii și cât de "învățați" își crește caii, și cât de drept și corect a fost în viață ("că-i mai ortoman"), cel "pe care vor să-l jefuiască omorându-l"? De când a devenit "evaluarea morală și umană a țintei" criteriul după care "hoții își aleg victimele"?
Unde scrie în Miorița că Baciul Ungurean și cu cel Vrâncean vor să-l omoare pe cel Moldovan "ca să-i fure oile" ?
Răspuns: NICĂIERI.
Să recitim pasajul
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Așa cum vedeți NU SCRIE NICĂIERI că BACII au decis să-l omoare "pe cel moldovan" "ca să-i fure oile". NU SCRIE NICĂIERI ASTA.
BACII l-au ales "pe cel moldovan" ca JERTFĂ a CELUI MAI BUN DINTRE EI
Să recitim pasajul
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră (n.red. au discutat îndelung, nu au luat decizia în grabă)
Pe l-apus de soare (n.red. ca prin sacrificiu ritualic, făcut simbolic odată cu sfârșitul luminii)
Ca să mi-l omoare (n.red. ca să îl omoare)
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman (n.red. pentru că e cel mai drept dintre ei)
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute, (n.red. pentru că e harnic și știe să crească cele mai bune oi)
Şi cai învăţaţi, (n.red. pentru că se pricepe cel mai bine să invețe și să dreseze caii)
Şi câni mai bărbaţi (n.red. și pentru că se pricepe cel mai bine să crească cei mai curajoși câini)
BACII erau SFATUL BĂTRÂNILOR și-l ALEGEAU CA JERTFĂ pe CEL MAI BUN DINTRE EI.
Pentru toți cei care cred altceva dorim să-i întrebăm: de când îi interesează pe hoți cât de "bărbați" își crește câinii și cât de "învățați" își crește caii, cel pe care vor să-l jefuiască?
Încă odată, NU SCRIE NICĂIERI că bacii au decis să-l omoare "pe cel moldovan" "ca să-i fure oile". NU SCRIE AȘA CEVA.
Și cu toate acestea, toată lumea așa crede...de multe sute de ani, ba chiar de mii de ani încoace.
Din contră, dacă citim CU ATENȚIE scrie că au hotărât să-l omoare "că-i mai ortoman" adică pentru că e CEL MAI DREPT DINTRE EI, CEL MAI PRICEPUT, CEL MAI HARNIC, CEL MAI REALIZAT ÎN URMA MUNCII SALE....
Credeți că niște HOȚII își aleg victima introducând printre criteriile alegerii celui care va fi furat, cum că cel ales ca țintă, trebuie să fie furat "că-i mai ortoman", adică pentru că e E CEL MAI DREPT dintre ei și știe să crească cei mai "învățați" cai şi cei mai 'bărbați" câini? În acest context, enumerarea oilor "mândre și cornute" nu se face ca să spună "ce să furăm de la el" ci se face să se completeze și să se spună că "știe să crească și cele mai bune și mai mândre oi". De-asta îl alegem CA JERTFĂ. Pentru că este CEL MAI BUN DINTRE NOI:
Prin urmare, deși nu scrie nicăieri că BACII ar fi vrut "să-i fure oile", și deși la o lectură atentă putem să ne dăm seama chiar din text că e vorba de CU TOTUL ALTCEVA, de sute de ani toată lumea așa crede, că "unii vroiau să-l fure pe altul" în Miorița "și ca să-l fure au decis să-l omoare"...
Toată lumea "așa crede" pentru că ODATĂ CU DISPARIȚIA RITUALULUI JERTFEI CELUI MAI BUN DINTRE NOI, nu se mai înțelegea de ce BACII au hotărât să-l omoare "pe cel moldovan".
Asta deși ni se spune clar în text că AU ALES "să-l omoare pe cel moldovan", "că-i mai ortoman" adică pentru că E CEL MAI DREPT DINTRE EI, pentru e CEL MAI BUN DINTRE EI, pentru că E CEL MAI PRICEPUT și CEL MAI HARNIC dintre ei știind să crească cele mai mândre oi, cei mai învățați cai și cei mai bărbați câini...
BACII, care erau SFATUL BĂTRÂNILOR, l-au ALES PE CEL MAI BUN, PENTRU JERTFA ZEIASCĂ și nicidecum ca "să-i fure oile"
DOAR CĂ ODATĂ CU DISPARIȚIA RITUALULUI JERTFEI PERIODICE a CELUI MAI BUN DINTRE NOI cei care recitau balada din generație în generație nu mai înțelegeau de ce bacii au hotărât să-l omoare pe 'CEL MAI DREPT, CEL MAI BUN, CEL MAI PRICEPUT și CEL MAI HARNIC' dintre ei.
Și-atunci nemaiexistând RITUALUL JERTFEI CELUI MAI BUN, au găsit o explicație ad-hoc, singura ce putea avea un dram de logică: și-au crezut că : "voiau să-l omoare ca să-i fure oile". Altfel de ce să-l omoare PE CEL MAI BUN DINTRE EI? De ciudă, nu?
Pentru toți cei care cred altceva dorim să-i întrebăm: de când îi interesează pe hoți cât de "bărbați" își crește câinii și cât de "învățați" își crește caii, și cât de drept și corect a fost în viață, cel pe care vor să-l jefuiască și să-l omoare?
După ce ne-am pierdut religia JERTFEI CELUI MAI BUN DINTRE NOI (deși nu întâmplător ea s-a propagat în CREȘTINISM), oamenii care auzeau Miorița, au început să se întrebe: "Mă da' de ce să-l omoare BACII, pe cel mai bun dintre ei"? Și nemaiexistând nici un motiv vizibil, unu' a spus "păi, să-i fure oile, că altceva ce poate să fie...?"
DAR Pentru toți cei care cred că această explicație ar fi cea reală, dorim să-i întrebăm: de când îi interesează pe hoți cât de "bărbați" își crește câinii și cât de "învățați" își crește caii, și cât de drept și corect a fost în viață, cel pe care vor să-l jefuiască și să-l omoare?
BACII l-au ales "pe cel moldovean" ca JERTFĂ a CELUI MAI BUN DINTRE EI
Să recitim pasajul
MIORIȚA:
"Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră (n.red. au discutat îndelung, nu au luat decizia în grabă)
Pe l-apus de soare (n.red. ca prin sacrificiu ritualic, făcut odată cu sfârșitul luminii)
Ca să mi-l omoare (n.red. să îl omoare)
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman (n.red. pentru că e cel mai drept dintre ei)
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute, (n.red. pentru că e harnic și știe să crească cele mai bune oi)
Şi cai învăţaţi, (n.red. pentru că se pricepe cel mai bine să invețe și să dreseze caii)
Şi câni mai bărbaţi (n.red. și pentru că se pricepe cel mai bine să crească cei mai curajoși câini)
BACII erau SFATUL BĂTRÂNILOR și-l ALEGEAU CA JERTFĂ pe CEL MAI BUN DINTRE EI.
(n.red. Pentru toți cei care cred altceva dorim să-i întrebăm: de când îi interesează pe hoți cât de "bărbați" își crește câinii și cât de "învățați" își crește caii, și cât de drept și corect a fost în viață, cel pe care vor să-l jefuiască și să-l omoare?)
Iată ce ne spune Herodot despre RITUALUL JERTFEI CELUI MAI BUN DINTRE NOI (cu 500 de ani înainte de Cristos)
Herodot: "Iată în ce fel se socot ei nemuritori: credința lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii îl cred același cu Gebeleisis.
Tot în al cincilea an aruncă sorții, și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor.
Trimitere solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă peste vârfurile sulițelor.
Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul.
Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viață. Când tună și fulgeră, tracii despre care este vorba trag cu săgețile în sus, spre cer, și își amenință zeul, căci ei nu recunosc vreun alt zeu in afară de al lor.
Credem că descrierea procedurii a ajuns la Herodot puțin denaturată.
Căci e clar că strămoșii noștri nu îi aruncau pe toți la rând în suliți "să vadă cine e cel mai bun dintre ei", ci îl ALEGEAU pe CEL MAI BUN DINTRE EI ca să-l jertfească în URMA UNUI ÎNDELUNG SFAT, așa cum foarte exact ne descrie balada Miorița: "că-i mai ortoman, și-are oi mai multe mândre și cornute și cai învățați și câini mai bărbați".
Desigur în cazul mai multor bărbați demni de această onoare, se trăgea la sorți dintre ei, așa cum ne descrie procedeul, părintele Istoriei, Herodot.
Din această perspectivă povestea descrisă în Miorița E CU TOTUL ALTA decât cea pe care o înțeleg mulți dintre noi
Care e POVESTEA REALĂ DIN MIORIȚA
BACII din SFATUL BĂTRÂNILOR, format din cei mai în vârstă și mai înțelepți baci, după o discuție grea ("mări se vorbiră, ei se sfătuiră") decid că cel mai bun dintre ei PENTRU JERTFĂ, "e cel moldovan", pentru că e cel mai drept dintre ei ("că-i mai ortoman")", pentru că e cel mai priceput dintre ei la creșterea oilor ("și-are oi mai mândre, multe și cornute"), pentru că e cel mai bun dintre ei la dresajul cailor ("și cai învățați") și pentru că știe să crească cei mai curajoși câini ("și câni mai bărbați").
Miorița năzdrăvană aude că cel ales pentru JERTFĂ e ciobănașul ei drag, și se grăbește să-l înștiințeze despre ce s-a hotărât. Nevrând să-l piardă, oița îi cere Să Se Opună și să Refuze Jertfa...("Stăpâne, stăpâne, îți cheamă și-un câne...")
Cel care fugea de Jertfă, și refuza întâlnirea cu Zeul, fie înainte, sau chiar în urma ritualului, suferea oprobiul comunității din care făcea parte
Herodot: "Dacă, în cădere (în sulițele lor), omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul."
Ciobănașul nostru nu se lasă cuprins de panică și ACCEPTĂ JERTFA.
În Miorița; e vorba de atitudinea ciobănașului nu în fața Morții (care poate fi de orice natură) - e vorba de atitudinea ciobănașului ÎN FAȚA JERTFEI.
Doar când vine vorba despre mama sa, ciobănașul își dă seama că ea, ca orice mama, nu va putea înțelege și accepta niciodată întru totul, JERTFA propriului său copil. ("dar la cea măicuță să nu-i spui drăguță...că la nunta mea a căzut o stea")
În rest, calm dar și cu durere și cu înțelegere, el îi cere Mioriței, să le spună BACILOR din SFATUL BĂTRÂNILOR, ca să îl îngroape "aice pe-aproape în strunga de oi să fiu tot cu voi, în dosul stânii să-mi aud cânii"
Cum credeți că cineva le-ar putea cere jefuitorilor și criminalilor săi să se ocupe de înmormântarea lui? Ar fi complet ilogic, dacă nu ar fi vorba DE O JERTFĂ, și nu de criminali ci de Sfatul Bătrânilor.
Ciobănașul acceptă să se JERTFEASCĂ pentru comunitatea din care face parte .
Nici o clipă nu-i trece prin cap că ar putea FUGI de această RĂSPUNDERE URIAȘĂ, chiar dacă iubește viața , chiar dacă îl doare că va muri...
Ciobănașul NU FUGE DE JERTĂ chiar dacă acest lucru va conduce la viitoarea sa MOARTE. El își ACCEPTĂ CU CURAJ JERTFA....Balada prin dramatismul ei ÎN FAȚA JERTFEI ÎNȚELESE se ridică la dramatismul Antigonei lui Sofocle.
În Miorița e vorba de ACCEPTAREA JERTFEI. E vorba de dramatismul existent ÎN FAȚA JERTFEI ACCEPTATE ȘI ÎNȚELESE. Doar dacă privim așa, toate faptele din baladă se justifică și capătă sens. Dacă nu ar fi vorba de o JERTFĂ decisă de un Sfat al Bătrânilor, ne trezim în fața unor aberații logice: ex. cum să ceri să te îngroape chiar hoții și criminalii tăi ("să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape...")? Cum de fac presupușii "hoți" evaluarea morală a victimei și discută "cât de drept și corect ('ortoman') e acesta și cât de priceput este, cât de bine știe să dreseze caii și cât de bine știe să învețe câinii să fie curajoși? Cum să stai și să nu faci nimic dacă ar veni din senin hoții să te jefuiască și să te omoare?
În Miorița, ne aflăm de fapt în fața celei mai frumoase și mai dramatice poezii din literatura română. Acum am aflat că ea ne-a fost transmisă DIRECT de la strămoșii noștri Daci
Cheia înțelegerii adevăratei situații descrise în Miorița stă în versurile "și cai învățați și câni mai bărbați"
Ele ne arată că BACII l-au ales ca JERTFĂ "pe cel moldovan", "că-i mai ortoman", adică pentru că A FOST CEL MAI DREPT ȘI MAI BUN DINTRE NOI
BACII l-au ales "pe cel moldovean" ca JERTFĂ a CELUI MAI BUN DINTRE NOI
Să recitim pasajul
MIORIȚA:
"Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră (n.red. au discutat îndelung, nu au luat decizia în grabă)
Pe l-apus de soare (n.red. ca prin sacrificiu ritualic, făcut simbolic odată cu sfârșitul luminii)
Ca să mi-l omoare (n.red. ca să îl omoare)
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman (n.red. pentru că e cel mai drept dintre ei)
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute, (n.red. pentru că e harnic și știe să crească cele mai bune oi)
Şi cai învăţaţi, (n.red. pentru că se pricepe cel mai bine să invețe și să dreseze caii)
Şi câni mai bărbaţi (n.red. și pentru că se pricepe cel mai bine să crească cei mai curajoși câini)
CE SIMTE ȘI CUM ALEGE SĂ SE COMPORTE CEL ALES CA JERTFĂ - despre lucrul acesta EXTRAORDINAR, un lucru căruia DOAR CEI MAI BUNI DINTRE NOI POT SĂ-I FACĂ FAȚĂ, e vorba în MIORIȚA. Prin atitudinea sa în fața JERTFEI, ciobănașul se dovedește a fi într-adevăr CEL MAI BUN DINTRE NOI.
Unii ar fi vrut ca el să fugă, alții ar fi vrut ca el să refuze jertfa ba chiar să se bată cu cei din Sfatul Bătrânilor și să se lepede de religia strămoșilor săi; unii ne spun chiar cât de prost și fraier e ciobănașul că nu s-a opus jertfei...
Strămoșii noștri însă, au știut care e calea cea dreaptă, demnă de urmat. Și nu numai atât : nu numai că au știut care e calea cea dreaptă de urmat dar au știut și cum să ne-o transmită, după mii și mii de ani, ca să nu uităm niciodată cum trebuie să ne comportăm într-o astfel de situație excepțională, singura care ne poate măsura cu adevărat umanitatea din noi
Cel mai grav e că "unii au înțeles că ar fi o poveste despre niște hoți care vor să fure niște oi"
Nu numai că NU SCRIE NICĂIERI în baladă "că vor să-i fure oile", dar dorim să-i întrebăm pe toți cei care cred in falsa teorie cu "hoții" : de când îi interesează pe "hoți" cât de "bărbați" își crește câinii și cât de "învățați" își crește caii, și cât de drept și corect a fost în viață ("că-i mai ortoman"), cel "pe care vor să-l jefuiască omorându-l"? De când a devenit "evaluarea morală și umană a țintei" criteriul după care "hoții își aleg victimele"?
În Miorița e vorba de Ritualul Jertfirii Celui Mai Bun dintre Noi, ritual despre care știm că exista la strămoșii noștri, chiar de la Herodot.
Herodot: "Iată în ce fel se socot ei nemuritori: credința lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii îl cred același cu Gebeleisis.Tot în al cincilea an aruncă sorții, și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor.
În Miorița e vorba de o JERTFĂ decisă de un SFAT AL BĂTRÂNILOR. În Miorița e vorba de ACCEPTAREA ACESTEI JERTFE. E vorba de dramatismul existent ÎN FAȚA JERTFEI ACCEPTATE ȘI ÎNȚELESE. Doar dacă privim așa, toate faptele din baladă se justifică și capătă sens.
Dacă nu ar fi vorba de JERTFA CELUI MAI BUN decisă de un Sfat al Bătrânilor, ne trezim în fața unor aberații logice:
Exemple?
Cum să ceri să te îngroape chiar hoții și criminalii tăi ("să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape...")?
Cum de fac presupușii "hoți" evaluarea morală a victimei ca motiv al deciziei lor și discută "cât de drept și corect ('ortoman') e acesta", și "cât de priceput este", mai exact "cât de bine știe să dreseze caii" și "cât de bine știe să învețe câinii să fie curajoși"?
De când a devenit "evaluarea morală și umană a țintei" criteriul după care "hoții își aleg victimele"?
Cum să stai și să nu faci nimic dacă ar veni din senin hoții să te jefuiască și să te omoare? etc...etc...
Dar dincolo de toate acestea: vă mai întrebăm o dată: Unde scrie în MIORIȚA că BACII au ales să-l omoare "pe cel moldovan" "ca să-i fure oile"? NICĂIERI.
Sensul Baladei a fost denaturat după DISPARIȚIA Ritualului Jertfei Celui Mai Bun Dintre Noi, ritual care a creat însăși Balada...După dispariția acestui Ritual, logica povestirii (pentru cei care nu mai știau de el) s-a pierdut, și fiecare și-a dat cu părerea "din ce motiv e omorât cel care moare"...Așa a apărut falsa ipoteză cu presupușii "hoți care omoară ca să fure oile"
Astfel povestirea emoționantă a atitudinii şi a sentimentelor celui ales de sfatul bătrânilor pentru a fi JERTFIT RITUALIC pentru a deveni un sol al comunității trimis către zeu, s-a trivializat şi s-a transformat în mintea ascultătorilor şi a recitatorilor mai noi, desprinşi de religia antică, "în povestea a doi ciobani care ar vrea să-l ucidă pe al treilea ca să-i fure oile".
Numai că în noul context generat, în care "sfatul bătrânilor care îl alege pe cel mai bun din comunitate ca să devină JERTFĂ", a fost transformat "în doi ciobani răi care ar vrea să-l ucidă pe al treilea ca să-i fure oile", atitudinea plină de înțelepciune şi de emoție a celui care acceptă cu demnitate JERTFA spre binele comunității sale, devine ilogică şi de neînțeles în contextul "unei crime care ar urma să fie făcută împotriva sa în scopul unui jaf".
Din fericire, la o citire atentă, observăm, că versurile Baladei păstrează nealterată descrierea criteriilor după care bacii au acționat în luarea deciziei şi aplicarea lor ne indică că în nici un caz nu e vorba de "niște hoți".
Dar să lăsăm chiar textul baladei să ne arate că așa stau de fapt lucrurile...
MIORIȚA:
"Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră (n.red. au discutat îndelung, nu au luat decizia în grabă)
Pe l-apus de soare (n.red. ca prin sacrificiu ritualic, făcut simbolic odată cu sfârșitul luminii)
Ca să mi-l omoare (n.red. ca să îl omoare)
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman (n.red. pentru că e cel mai drept dintre ei)
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute, (n.red. pentru că e harnic și știe să crească cele mai bune oi)
Şi cai învăţaţi, (n.red. pentru că se pricepe cel mai bine să invețe și să dreseze caii)
Şi câni mai bărbaţi (n.red. și pentru că se pricepe cel mai bine să crească cei mai curajoși câini)
Miorița este drama trăirilor celui care ne spune ce simte când a aflat că a fost ales să dea jertfa supremă şi modul minunat în care acesta reuşeşte să nu-şi trădeze comunitatea şi în același timp să se împace cu sine într-o astfel de trecere grea
Este o adevărată dramă, a noastră ca popor, că în loc să reflectăm la mesajul minunat transmis nouă peste milenii de atitudinea pe care o are tânărul cioban în fața propriei jertfe, în zilele noastre, am reușit să falsificăm până şi ceea ce se întâmplă de fapt în povestire...În loc de un sfat al bâtrânilor baci care-l aleg pe cel mai bun dintre ei care să fie demn de această jertfă, am ajuns să credem ca proştii, că în baladă ar fi vorba "de doi ciobani care îi fură oile celui de-al treilea"...După care tot noi, am ajuns tot ca proștii să ne mirăm cum de reacția la hoție şi crimă a ciobănaşului "e una atât de deplasată", fiind similară de fapt cu cea din cazul unei Jertfe Autoasumate?
Mioriţa (varianta culeasă de Vasile Alecsandri)
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
--- aici bacii decid ca ciobănaşul să fie viitoarea Jertfă şi nu să-l fure
--- bacii decid ca ciobănaşul să fie jertfă pentru că urmând ritualul milenar trebuie să îl aleagă ca jertfă şi să îl sacrifice pe cel mai bun dintre ei
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-o fi să mor
în câmp de mohor,
-- Faptul că ciobănaşul nu e sigur că va muri în timpul ritualului jertfei, se datorează înşăşi naturii ritualului pe care Herodot ni-l descrie în detaliu:
"Trimiterea solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă peste vârfurile sulițelor.
Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul".
Faptul că ciobănaşul care acceptă jertfa nu e sigur că va muri, este dovada cea mai clară că e vorba exact de ritualul de jertfă descris de Herodot. Căci pe oricare altă variantă reacția dubitativă a ciobănaşul în legătură cu moartea sa, ar fi lipsită de sens. Cum să accepți să te jertfeşti dar totuşi să nu mori ? (Iar faptul că e vorba de o jertfă, reiese din celelalte pasaje).
Să-i spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
-- observați că nu există nici o urmă de duşmănie la adresa bacilor, ba mai mult ciobănaşul le încredințează prin intermediul oiței, ultimele sale dorințe.
-- Lucru inexplicabil dacă cei doi ar fi hoții şi criminalii care vor să-l ucidă.
-- Dacă însă cei doi sunt cei care au decis jertfa conform ritualului alegerii celui mai bun, lipsa de dușmănie ba chiar încredințarea către ei a ultimelor sale dorințe se explică de la sine
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Şi acum descoperirea descoperirilor: care îi va lăsa mască chiar şi pe ultimii sceptici....
În varianta din Maramureş ciobănaşul e jertfit "între țăpuşte", pentru că "lui gre lege i-o picat", exact aşa, cum ne spune şi Herodot că se-ntâmpla
Sus în vârfu muntelui,
Sub crucița bradului
Sunt duși trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:
Herodot: "Tot în al cincilea an aruncă sorții, și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor".
Lui gre lege i-o picat:
O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște
Herodot ne descrie în detaliu cum era pus cel jertfit "între țăpuşte":
Herodot, cu 500 de ani înainte de Hristos şi cu 600 de ani înainte de Decebal:
"Trimiterea solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă peste vârfurile sulițelor
Maramureș: "O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște"
Herodot, cu 500 de ani înainte de Hristos şi cu 600 de ani înainte de Decebal: "Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare ("Şi de-o fi să mor", Maramureș "O, dragi, frățiorii mei, De să-ntâmplă să mor eu"), atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul".
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:
O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște
El o strâgat cătră ei:
– O, dragi, frățiorii mei, (n.Red. frățiori, nu hoți, nu criminali)
De să-ntâmplă să mor eu,
Săpați-mi mormântul meu
Nu în verde țintirim,
Că-ntre morți voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuțu mieilor.
O, drag, fluierașul meu,
Puneți-l la capul meu;
Când or sufla vânturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Și dragilor oi cornute
Cum mi-ți căuta prin munte!
Și dragilor mielușăi
Cum mi-ți căuta prin văi!
Note
Culegător – Béla Bártok
Informator – Dumitru Goja, Vasile Dăncuș (15).
Localitatea/Data – Ieud, →1923; Țara Maramureșului.
Publicat în Volksmusik der Rumänen von Maramuresch, Bártok, 1923, p.187-188, txt. 7.
Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 992, text III (anexă).
Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
Punctele comune dintre Ritualul Jertfei descris de Herodot cu 500 de ani înainte de Hristos și Ritualul Jertfei descris în Miorița pe baza cărora afirmăm că e vorba de unul și același Ritual.
Vom numi acest ritual "Ritualul Jertfei Celui Mai Bun Dintre Noi"
1. Jertfirea prin aruncarea în sulițe
Herodot: "...îl aruncă peste vârfurile sulițelor"
Miorița (variantă din Maramureș): "...o să-l puie-ntre țăpuște"
2. Doar cei mai buni pot fi Jertfiți. Alegerea prin sfat a celor mai buni sortiți jertfei
Herodot: "Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor;
dacă nu moare atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el trimit după un altul"Miorița (varianta Alecsandri): "Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră (au discutat îndelung, nu au luat decizia în grabă) Pe l-apus de soare (ca prin sacrificiu ritualic, făcut simbolic odată cu sfârșitul luminii) Ca să mi-l omoare (ca să îl omoare) Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman (pentru că e cel mai drept dintre ei) Ş-are oi mai multe, Mândre şi cornute, (pentru că știe să crească cel mai bine oile) Şi cai învăţaţi, (pentru că știe să dreseze cel mai bine caii) Şi câni mai bărbaţi". (pentru că știe să crească cei mai curajoși câini)
3. Tragerea la Sorți. (În cazul mai multor opțiuni), alegerea Jertfei dintre cei buni prin tragere la sorți.
Herodot: "Tot în al cincilea an aruncă sorții, și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit ca solie la Zamolxis"
Miorița (variantă din Maramureș): "Lui gre lege i-o picat"
4. Incertitudinea că vei muri sau nu în timpul ritualului jertfei
Herodot: "Dacă, în cădere, omul moare străpuns, ...dacă nu moare..."
Miorița (varianta Alecsandri): "Şi de-o fi să mor..."
Miorița (variantă din Maramureș): "O, dragi, frățiorii mei, De să-ntâmplă să mor eu..."
Faptul că un Ritual Dac al Jertfei Umane, atestat şi descris de Herodot, este păstrat şi descris într-o Baladă Populară Românească, care în plus ne descrie în amănunt, drama şi trăirile celui Jertfit, ține de domeniul FABULOSULUI.
Comentarii:
Adauga Comentariu